Obligaţie de a face. Sentința nr. 690/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 690/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 690/2015
Dosar nr._ oblig. de a face
ROMANIA
JUDECATORIA STREHAIA- MEHEDINTI
Sentința civila nr. 690
Ședința publica din 15.06.2015
Președinte – V. S.
Grefier – D. M.
Pe rol soluționarea procesului civil privind pe reclamanta L. S. si pârâta C. O., având ca obiect obligație de a face si cererea reconvențională formulată de pârâta C. O. împotriva reclamantei L. S., având ca obiect instituire servitute de trecere și revendicare bunuri mobile.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au fost consemnate în încheierea de amânare a judecății din data de 8 iunie 2015 ce face parte integrantă a prezentei sentințe.
INSTANTA
Prin cererea înregistrată cu numărul_ la data de 11.05.2012, reclamanta L. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. O. obligarea acesteia sa își demoleze gardul edificat pe o lungime de 49 m., magazia de lemne pe o porțiune de 1,60 m., să își ridice lemnele depozitate si balotul de scânduri, perdeaua construită din țevi metalice și acoperită cu tablă, aflate pe o suprafața de 196 mp, in tarlaua 127, . in caz de refuz sa fie ea autorizata sa efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin sentința civila nr. 311/24.02.2010 pronunțată de Judecătoria Strehaia in dosarul nr._, definitiva si irevocabila prin respingerea ca nefondat a recursului, s-a dispus obligarea pârâtei C. O. sa lase reclamantei L. S. in deplina proprietate și liniștită posesie suprafața de 196 mp, situată în intravilanul comunei Grozești, cu vecinii: N –pădure, E – C. O., S – rest. propr. reclamanta, V – C. Ghe., T 127, P 57/2 si s-a stabilit linia de hotar intre proprietatea reclamantei si proprietatea paratei.
Susține că a notificat-o pe pârâtă la data de 21.03.2012 să-și demoleze gardul aflat pe terenul proprietatea ei, construit din plasă de sârmă și stâlpi din lemn și să-și ridice bunurile mobile.
Cererea de chemare in judecata nu a fost întemeiată în drept.
La dosar au fost atașate în copie următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială, s.c.nr.311/24.02.2010 a Judecătoriei Strehaia, dec.c. nr.999/R/05.07.2010 a Tribunalului M., raport de expertiza întocmit de expert P. I. în dosarul nr._ al Judecătoriei Strehaia, schița teren, proces verbal întocmit în dos.nr.124/E/2010 la data de 04.11.2010 de B. D. F., procura generala autentificata sub nr.1041/2001 de BNP C. G., notificarea emisă de reclamantă în data de 21.03.2012, factura fiscala nr.23/21.03.2012, chitanța nr.328/21.03.2012, chitanță taxă timbru.
La data de 19.06.2012 pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca nefondată.
A arătat că pârâtul nu ocupă teren în T 127 P 57/2, iar gardul despărțitor a fost construit de autorul său împreună cu reclamanta. Pentru aceste motive, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. De asemenea, a invocat excepția autorității de lucru judecat a s.c nr. 695/2004 a Judecătoriei Strehaia, în ce privește obligarea ridicării gardului.
Prin sentința civilă nr. 1559/2000, pârâtei-reclamant i-au fost atribuite un pătul, magazie, pivniță, șopron, grajd, coteț, situate pe un teren atribuit reclamantei-pârât. Prin decizia nr. 2819 și decizia 731/2004 ale Curții de Apel C., s-a atribuit în proprietatea pârâtei-reclamant suprafața de 90 m.p. aferentă construcțiilor, care a devenit fond aservit, fiind plasat ca o insulă în mijlocul fondului dominant proprietatea reclamantei-pârât. În temeiul art.617-619 NCC pârâta a solicitat ca reclamanta să-i permită dreptul de trece pe fondul deținut de aceasta pentru a-și exploata fondul propriu si sa îi restituie următoarele bunuri ce au aparținut tatălui său: grămada de lemne, scândurile, perdeaua de țevi metalice, wc-ul, gardul de scânduri de aproximativ 60 m. liniari și 6 porți de lemn.
S-au anexat de către pârâta-reclamantă decizia nr.731/15.03.2004 a Curții de Apel C., raport de expertiza tehnica judiciară întocmit în dosar 1473/1999 al Judecătoriei Strehaia, s.c.nr.1559/2000 a Judecătoriei Strehaia, dec.nr.2819/17.09.2003 a Curții de Apel C., dec.nr.343/16.12.1985 a Tribunalului M., raport de expertiza întocmit în dos.nr.29/1985 al Judecătoriei Strehaia, TP nr._/1996.
La data de 04.09.2012 reclamanta-pârâta L. S. a formulat în cauza o cerere intitulată reconvenționala, solicitând obligarea pârâtei-reclamante C. O. să-si ridice de pe terenul proprietatea sa pivnița, grajdul, cotețele pentru care solicită instituirea servituții de trecere, întrucât construcțiile sunt foarte vechi, iar pârâta mai deține în gospodăria sa o pivniță edificată de tatăl acesteia.
Prin sentința civilă nr.710/2013 Judecătoria Strehaia s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. O., invocată de pârâta-reclamant. S-a respins excepția autorității de lucru judecat a ., invocată de pârâta-reclamantă. A fost admisă în parte acțiunea formulată și modificată de reclamanta-pârâtă L. S., împotriva pârâtei C. O., a fost obligată pârâta-reclamant să ridice gardul din plasă de sârmă și stâlpi din lemn în lungime de 47,6 m amplasat între pct. 14-33 conform anexei 3 la suplimentul raportului de expertiză întocmit în cauză de expert I. C., aflat la fila 232 a dosarului, să ridice de pe terenul reclamantei-pârât grămada de lemne, balotul de scândură, perdeaua din țevi metalice, identificate prin S1, S2, respectiv pct. 3 și 16, în suplimentul raportului de expertiză întocmit în cauză de expert I. C. și anexa 2 a acestuia, aflat la filele 229-231. S-a respins cererea privind obligarea pârâtei-reclamant la ridicarea magaziei ce ocupă 6,45 m.p. din terenul reclamantei, identificată prin C2 în anexele 2, 3, 4 la suplimentul raportului de expertiză întocmit în cauză de expert I. C., aflat la fila 231-233, a pivniței, grajdului și cotețelor amplasate pe suprafața de 90 m.p. cuprinsă între pct. 6-14-13-5-6. A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune privind restituirea gardului și a porților, invocată de reclamanta-pârât. S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamant C. O. împotriva reclamantei-pârât L. S., obligată reclamanta-pârâtă să restituie pârâtei-reclamant gardul din lemn în lungime de 105,81 m, amplasat pe laturile de sud, vest și nord ale proprietății reclamantei-pârât, între pct. 11-12-1-2-31-3 și între pct. 33-34-35 și cele 3 porți din lemn indicate pe schița anexă nr. 3 la suplimentul raportului de expertiză, aflată la fila 232. S-a respins cererea privind obligarea reclamantei-pârât la restituirea grămezii de lemne, balotului de scândură, perdelei din țevi metalice, WC-ului. S-a dispus instituirea unei servituți de trecere în favoarea pârâtei-reclamant pe proprietatea reclamantei-pârât pe suprafața cu lățimea 2 m cuprinsă între pct. 9-8-7-6-6”-53-9, pct. 6” fiind identificat prin trasarea unei linii paralele cu dreapta determinată de pct. 9 și 7, pornind din pct. 53 spre vest. A compensat parțial cheltuielile de judecată și a obligat pârâta la o diferență de 250 lei către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta L. S. și recurs pârâta C. O..
Reclamanta L. S. a susținut că în mod greșit s-a stabilit calea de atac împotriva hotărârii ca fiind recursul, în condițiile în care a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei să-și demoleze și să-și ridice anumite construcții iar pârâta solicită instituirea unei servituți de trecere. Pârâta reclamantă C. O. a solicitat prin cererea reconvențională obligarea reclamantei de a-i restitui gardul din scânduri de aproximativ 60 m liniari care împrejmuiesc proprietatea reclamantei pe laturile de sud, vest, nord și 6 porți din lemn. Reclamanta mai susține că a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune privind acest capăt de cerere iar instanța a respins excepția prin dispozitiv, fără a-și motiva în vreun fel soluția. A mai invocat excepția prescripției dreptului la acțiune deoarece potrivit art.3 din Decretul 167/1958 dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se prescrie în termen de 3 ani. Prin sentința civilă nr.1559 din 28.09.2000 pronunțată de Judecătoria Strehaia, s-a dispus partajarea terenurilor aparținând autorului C. Ș., iar de la acea dată suprafața de teren situată în intravilan și gardul ce o împrejmuia se află în posesia sa. Deci data la care se putea promova acțiune de restituire a gardului este 28.09.2003 iar cererea reconvențională a fost formulată la data de 19.06.2012, cu 9 ani peste termenul prevăzut de art.3 din decretul nr.167/1958. A mai susținut faptul că instanța a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, instanța în loc de 60 m liniari obligând-o să restituie 105,81 m gard și 3 porți, deci și gardul edificat de către ea.
Pârâta a susținut că sunt mai mari cheltuielile de judecată suportate de ea, fiind greșit obligată de către reclamantă la plata sumei de 250 lei cu acest titlu, în urma compensării parțiale.A mai susținut că a fost greșit respinsă excepția autorității de lucru judecat, în condițiile în care prin s.c. nr. 695/2004 defunctul C. C. a fost obligat să ridice de pe terenul reclamantei același gard de sârmă de 40â9 m, că modalitatea în care s-a stabilit servitutea de trecere de către instanță este greșită, nu se regăsește pe schița întocmită de către expert.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare la apelul pârâtei arătând că este nefondat întrucât la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată instanța a avut în vedere admiterea în parte a cererii reconvenționale, motiv pentru care a dispus compensarea parțială, corect a fost respinsă cererea de restituire a WC-ului întrucât prin accesiune a devenit proprietatea sa, excepția autorității de lucru judecat a fost de asemenea, respinsă corect.
A formulat întâmpinare și intimata pârâtă, solicitând respingerea apelului reclamantei întrucât cererea reconvențională nu este prescrisă, instanța de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât nu a avut posibilitatea obiectivă de a măsura gardul, fiindu-i interzis accesul în gospodăria reclamantei, magazia a fost construită de autorul său anterior anului 1985, fiind constructor de bună – credință.
Instanța a pus în discuția părților necesitatea completării probatoriului cu o nouă expertiză topografică, fiind desemnat expert P. I., înlocuit cu expertul P. O., în baza cererii din 31.01.2014, prin care arată că se află sub urmărire penală în dosar nr. 1606/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia.
La raportul de expertiză întocmit de expertul P. O., apelanta - reclamantă a formulat obiecțiuni, răspunsul expertului fiind depus la dosar la 05.05.2014, iar la 02.06. 2014 s-a depus răspunsul la obiecțiunile formulate de această parte, la răspunsul la obiecțiuni.
Prin decizia nr. 251/A/12.06.2014, Tribunalul M. a admis ambele apeluri, schimbând în parte sentința atacată numai în privința modului de rezolvare a dreptului de servitute de trecere.
Astfel, s-a dispus instituirea unei servituți de trecere în favoarea pârâtei reclamante C. O. pe proprietatea reclamantei pârâte L. S. pe o suprafață de 51 m2 identificată de expertul P. O. pe schița anexă la raportul de expertiză întocmită la 02.06.2014, prin pct. 5-4-12-13-4 indice 1-15-27-30-16-17-5.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-au compensat cheltuielile de judecată suportate de părți în apel, fiind obligată apelanta L. S. numai la 100 lei cheltuieli de judecată către apelanta C. O..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul M. a reținut următoarele:
- criticile reclamantei referitoare la restituirea gardului în lungime de 105,81 m liniari în loc de 60 m liniari sunt lipsite de fundament probator și, de asemenea, și solicitarea privind demolarea magaziei, întrucât autorul pârâtei a fost constructor de bună-credință, edificând construcția în 1985, anterior partajării terenurilor ce au aparținut autorilor părților partajului ce a făcut obiectul sentinței civile nr. 1559/2000;
- au fost interpretate corect dispozițiile art. 454 Cod civil, astfel că reclamanta în calitatea sa de proprietar al terenului pe care e parțial amplasată magazia are posibilitatea să o despăgubească pe pârâtă;
- lipsite de fundament sunt și criticile referitoare la cheltuielile de judecată, cuantumul acestora fiind calculat corect de către prima instanță;
- au fost corect soluționate și excepțiile privind prescripția dreptului de a cere restituirea gardului și a porților, precum și a autorității de lucru judecat;
- modalitatea de stabilire a servituții de trecere a constituit rezultatul efectuării unei alte expertize-specialitate topografică, astfel încât să răspundă cerințelor art. 617-618 Cod civil, respectiv drumul cel mai scurt și pricinuirea unei pagube cât mai mici titularului fondului aservit.
Împotriva deciziei Tribunalului M. au formulat recurs ambele părți, criticând soluția pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta pârâtă C. O. a invocat două motive de recurs care au vizat aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale legate de soluționarea excepției autorității de lucru judecat și cererea de restituire a construcției wc situate pe terenul reclamantei în condițiile recunoașterii acestui drept la interogatoriu chiar de către reclamantă.
Recurenta L. S. a susținut că:
- instanța de apel și cea de fond a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea reconvențională formulată de C. O., în ceea ce privește lungimea gardului de scânduri;
- deși a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune privind acest capăt de cerere, niciuna din cele două instanțe anterioare nu a motivat această soluție;
- referitor la demolarea magaziei, recurenta a susținut că sunt incidentele referitoare la constructorul de rea-credință și că în temeiul art. 582 lit.b din Codul civil era îndreptățită să solicite ridicarea acestei construcții aflate pe terenul proprietății sale;
- modalitatea stabilită de ultimul expert desemnat de instanță privind instituirea servituții de trecere nu răspunde cerințelor art. 617 alin.2 Cod civil, întrucât în situația în care se tranzitează terenul cu atelaje, utilaje și animale mari i se pot pricinui pagube foarte mari.
Prin decizia civilă nr. 1507/04.11.2014, Curtea de Apel C. a admis ambele recursuri, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul M. din următoarele considerente:
Potrivit principiului disponibilității, partea are dreptul de a hotărî cu privire la exercitarea acțiunii civile, a cărei pornire se concretizează prin cererea de chemare în judecată.
În acest scop, partea este obligată să determine obiectul acțiunii prin chiar cererea de chemare în judecată, urmând ca litigiul să fie soluționat în acest cadru al obiectului și fără ca instanța să poată depăși limitele lui.
Obligația instanței de a se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii constituie, corelativ garanția aplicării principiului disponibilității recunoscut părții reclamante.
De aici decurge și îndatorirea judecătorilor de a hotărî numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății, stăruind astfel prin toate mijloacele legale să prevină orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză.
Stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii sunt esențiale pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
În contextul examinării cererilor cu care a fost investită, instanța trebuie să rezolve toate aspectele incidente referitoare atât la excepțiile procesuale invocate de părți, cât și cele ce vizează efectiv fondul litigiului.
Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât se constată existența unei strânse și directe legături între modul de soluționare a excepțiilor procesuale și a consecințelor lor asupra rezolvării fondului litigiului.
În speță, atât în fața primei instanțe, cât și în apel recurenta reclamantă L. S. a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru două petite esențiale în rezolvarea unitară a cauzei, însă, deși excepția a fost respinsă, în cuprinsul celor două hotărâri(sentință și decizie) nu se regăsesc considerentele avute în vedere la pronunțarea unei astfel de soluții.
În conformitate cu prevederile art. 261 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, hotărârea trebuie să cuprindă considerentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților.
Cu alte cuvinte, instanța trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut prin acțiune, dar și asupra tuturor mijloacelor ce au stat la baza pretențiilor ridicate de părți.
Scopul motivării este tocmai acela de a fundamenta și explica măsurile adoptate de instanță, astfel încât să fie posibilă și realizarea controlului judiciar în căile de atac, atunci când se formulează critici împotriva soluției pronunțate.
Sub acest aspect, prevederile art. 261 pct. 5 codul de procedură civilă au un caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii, impunându-se ca o consecință directă casarea ei și reluarea judecății.
În contextul argumentelor expuse, cum instanțele nu au motivat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune se impune reluarea judecății pentru analizarea acestei excepții, ocazie cu care vor fi avute în vedere și criticile formulate de ambele părți în recursurile promovate.
Cauza a fost înregistrată pentru rejudecare la Tribunalul M. sub nr._ .
Nu s-au mai solicitat alte probe suplimentare de niciuna dintre părți.
Prin decizia nr.89/03.02.2015, Tribunalul M. a admis apelurile civile declarate de apelanta reclamantă L. S. și apelanta pârâtă C. O., împotriva sentinței civile nr.710/15.05.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._, având ca obiect obligație de a face, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 08.04.2015 sub nr._ .
Analizând probele administrate in cauza, instanța retine următoarele:
Prin acțiunea introductivă, reclamanta L. S. a solicitat in contradictoriu cu pârâta C. O. obligarea acesteia sa își demoleze gardul edificat pe o lungime de 49 m., magazia de lemne pe o porțiune de 1,60 m., sa îți ridice lemnele depozitate si balotul de scandaluri, perdeaua construită din țevi metalice și acoperită cu tablă, aflate pe o suprafață de 196 mp, in tarlaua 127, . in caz de refuz sa fie ea autorizata sa efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei.
Reclamanta este proprietara acestei suprafețe de teren fapt care rezultă si din sentința civilă nr. 311/24.02.2010 a Judecătoriei Strehaia, irevocabilă prin decizia civilă nr. 999/R/05.07.2010, sentință prin care se statuează cu autoritate de lucru judecat că ca suprafața de 196 mp face parte din lotul 3 înscris in T 127 P 57/2 având suprafața totala de 1555 mp cu lățimea in partea de sud de 25,5 ml si vecinătățile: N – pădure, E – C. O., S – rest.propr.recl., V – C. Ghe. Acest teren se afla de drept in proprietatea reclamantei, conform sentinței civile nr. 1559 din 28. 09. 2000, pronunțata de Judecătoria Strehaia in dos nr. 1473/1999, rămasă definitiva si irevocabila.
In acțiunea in revendicarea acestei suprafețe de teren de 196 m.p. soluționată prin sentința civilă nr. 311/24.02.2010 a Judecătoriei Strehaia, irevocabilă prin decizia civilă nr. 999/R/05.07.2010, este obligată pârâta C. O. sa lase reclamantei L. S. in deplina proprietate si liniștita posesie suprafață de 196 mp, situata in intravilanul comunei Grozești, cu vecinii: N –pădure, E – C. O., S – rest.propr. reclamantă, V – C. Ghe., T 127, P 57/2 si s-a stabilit linia de hotar intre proprietatea reclamantei si proprietatea paratei conform raportului de expertiză întocmit de către expert P. I..
După punerea în posesie în cadrul executării silite, la data de 21.03.2012, reclamanta-pârâtă a notificat-o pe pârâtă prin intermediul B. D. F., ca în termen de 15 zile de la primire, să-și ridice gardul și să respecte noua linie de hotar stabilită de instanță.
Conform raportului de expertiză și suplimentul 1 întocmit în prezenta cauză de către expert I. C. rezultă că pârâta-reclamanta nu s-a conformat sentinței civile nr. 311/24.02.2010 a Judecătoriei Strehaia, în sensul că nici până la data de 15.02.2013 nu a mutat gardul despărțitor cu 4,3 m spre est, pentru a lăsa în posesia reclamantei-pârât suprafața de 196 m.p. Acest gard este confecționat din plasă de sârmă, pe stâlpi din lemn și are lungimea de 47,60 m. Acest gard este edificat de către pârâtă care aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei prin încălcarea atributului de folosință a terenului.
Acest fapt face ca pârâta să aibă calitate procesuală pasivă in prezenta cauză, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. O., invocate de către aceasta.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat fată de sentința civilă nr. 695/2004 a Judecătoriei Strehaia, în ce privește gardul din sârmă de 49 m se constată că gardul ce face obiectul prezentei cauze, care, așa cum a concluzionat expertul și a indicat pe schiță nu este amplasat pe suprafața de 90 m.p., ci desparte suprafața de 196 m.p, revendicată de reclamantă, conform s.c. nr. 311/2010, de terenul pârâtei nu este același ci cel care a făcut obiectul sentinței civile nr.695/2004 .
Pentru aceste considerente, neexistând identitate de obiect între cele două acțiuni, instanța va respinge excepția autorității de lucru judecat.
Reținând că amplasamentul acestui gard limitează exercitarea atributelor dreptului de proprietate pe care reclamanta le are asupra terenului in suprafață de 196 instanța apreciază ca întemeiată cererea reclamantei-pârât privind obligarea pârâtei-reclamant de a ridica gardul de 47,6 m.l. amplasat între pc. 14-33 conform anexei 3 din suplimentul 1 la raportul de expertiză si o va obliga pe aceasta să ridice gardul.
Pe suprafața de 196 m.p. ce a făcut obiectul sentinței civile nr. 311/24.02.2010 a Judecătoriei Strehaia, expertul a constatat că nu există magazie, grămadă de lemne, balot de scânduri, perdea din țevi. Această constatare corespunde stării de fapt prezentate și în considerentele sentinței nr. 311/2010, conform cărora suprafața de 196 m.p. este cultivată cu vie hibridă, aflată în posesia pârâtei C. O.. Grămada de lemne, notată S1, balotul de scânduri, notat S2, WC-ul, notat C3, perdeaua de țevi, constând în două țevi amplasate în pc. 3 și 16 pe schiță, sunt amplasate pe terenul atribuit reclamantei prin sentința civilă nr. 1559/2000, bunuri pe care reclamanta prin precizările ulterioare le indica că fiind cele pe care le solicită a fi demolate respectiv ridicate.
La rândul său prin cererea reconvențională, pârâta-reclamant solicită obligarea reclamantei-pârât sa îi restituie grămada de lemne, scândurile, perdeaua de țevi metalice, WC-ul, ce au aparținut tatălui său.
Având in vedere natura bunurilor, bunuri mobile reprezentate de -grămadă de lemne ce ocupă o suprafață de 16,5 m.p. din terenul reclamantei, balotul de scânduri, 2,07 m.p., iar prin modul în care sunt poziționate, inclusiv țevile metalice ale fostei perdele, manifestarea de voință a părților de ridicare a bunurilor, bunuri care împiedică exercitarea de către reclamantă a prerogativelor dreptului de proprietate, recunoscute de art. 480 cod civil de la 1864, instanța va obliga pârâta-reclamant să le ridice și, corelativ va respinge cererea pârâtei pentru obligarea reclamantei de a i le restitui.
Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamanta a mai solicitat obligarea reclamantei să-i restituie gardul de scânduri de aproximativ 60 m. liniari, amplasat pe laturile de sud, vest și nord ale proprietății reclamantei și 6 porți de lemn, ce au aparținut autorului său.
Prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză si schiță- fila 232, s-a identificat gardul ca fiind în lungime de 105,81 m, inclusiv porțile ce au o lungime de 3,36 m, amplasat între pc. 11-12-1-2-31-3 și între pc. 33-34-35, că gardul împrejmuiește proprietatea reclamantei pe laturile de sud, vest și nord.
Dreptul la acțiune privind restituirea gardului si a porților, bun imobil prin încorporare este supus prescripției extinctive de drept comun, de trei ani, termen care începe să curgă nu din momentul edificării acestuia sau din momentul in care L. S. se afla in posesia acestuia, după cum susține aceasta că are posesia terenului ca urmare a pronunțării sentinței civile nr 1559/2000a Judecătoriei Strehaia, ci din momentul in care L. S. își exprimă dreptul de opțiune prev de art 494 c.civ. in sensul de a deveni proprietarul construcției autonome-gardul in temeiul accesiunii imobiliare si să o despăgubească pe C. O. sau să ceară ridicarea gardului.
După punerea în posesie în cadrul executării silite începută în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 311/24.02.2010 a Judecătoriei Strehaia, irevocabilă prin decizia civilă nr. 999/R/05.07.2010, la data de 21.03.2012, reclamanta-pârâtă a notificat-o pe pârâtă prin intermediul B. D. F., ca în termen de 15 zile de la primire, să-și ridice gardul și să respecte noua linie de hotar stabilită de instanță.
Astfel termenul de prescripție extinctivă de trei ani începe să curgă din momentul primirii notificării de către pârâta reclamantă, anul 2012 fără ca la data de 19.06.2012, când se formulează cererea reconvențională să se împlinească, astfel ca instanța va respinge ca neîntemeiată prescripția dreptului la acțiune privind restituirea gardului și a porților, invocată de reclamanta-pârâtă.
Martorii audiați în cauză au confirmat că porțile din lemn, în număr de trei, compuse dintr-o poartă mare și una mică si gardul au fost realizate tot de C. C..
Pentru aceleași considerente, instanța va admite ca întemeiat si acest petit.
În ce privește magazia, notată C2 pe schița anexă nr. 2 la suplimentul 1 la raportul de expertiză, s-a constatat că este amplasată parțial pe terenul pârâtei C. O., dar ocupă și o suprafață de 6,45 m.p. din terenul reclamantei-pârât. Magazia este un bun imobil, construit anterior anului 1985, întrucât apare în schița anexă 4 a raportului de expertiză întocmit în dosarul nr. 29/1985, iar ca urmare a partajului dispus prin s.c. nr. 1559/2000, a ajuns parțial pe terenul atribuit reclamantei-pârât.
Această magazie, cu o vechime foarte mare, dar încă folosibilă este prezumată a fi făcută cu bună credință de către C. C., autorul paratei reclamante, care avea posesia legitimă a terenului pe care a construit, anterior pronunțării partajului prin sentința civilă nr. 1559/2000 când s-a atribuit terenul reclamantei, în consecință a fost constructor de bună credință, astfel că in temeiul art. 494 c. civil anterior.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neintemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la ridicarea magaziei ce ocupă 6,45 m.,p. din terenul său.
Cererea reconvențională formulată la data de 04.09.2012 prin care pârâta reclamantă L. S. a solicitat obligarea reclamantei pârâte C. O. sa-si ridice de pe terenul proprietatea sa, ce face obiectul instituirii servituții de trecere, bunurile- pivnița, grajdul, cotețele întrucât construcțiile sunt foarte vechi, este neîntemeiată
Instanța constată că acestea au constituit dreptul de proprietate al reclamantului C. C. în baza art. 22 din legea 18/1991 întrucât prin decizia civilă nr. 2819/17.09.2003 a Curții de Apel C. a fost admisă acțiunea formulată de C. C., autorul pârâtei, împotriva pârâtei L. S., si obligată aceasta să lase în posesia reclamantului un șopron, un grajd, un coteț și terenul aferent acestora, în suprafață de 90 m.p.(5mx18m). Pe această suprafață de 90 m.p., identificată în raportul de expertiză între pc. 4, 13, 14, 7,4, sunt amplasate pivnița, grajdul, cotețele.
Prin decizia nr. 731/2004 a Curții de Apel C. s-a reținut că prin recunoașterea dreptului de proprietate autorului pârâtei pentru suprafața de 90 m.p., s-a creat un loc înfundat, suprafața neavând ieșire la o cale publică.
Potrivit art. 616-618 Cod civil de la 1864, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. Trecerea trebuie făcută realizată pe partea de teren ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum. Cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.
S-au propus de către expert, trei variante de trece.
Prima variantă de trecere, între pc. 1, 15, 16, 13, 4, 5, 17, 2, 1, cu lățimea de 1 m contravine dispozițiilor art. 618 Cod civil, întrucât datorită lățimii mici nu poate fi exploatată eficient de către pârâtă.
A doua variantă, între pc. 39, 40, 41, 14, 7, 6, 8, 38, 39, cu lățimea de 1 m este de asemenea insuficientă pentru exploatare.
A treia variantă, cu lățimea de 2m, între pc. 5, 51, 52, 53, 9, 6, 5, corespunde parțial criteriilor prev de art. 617-618 Cod civil întrucât ocupă o suprafață de teren nejustificat de mare din terenul reclamantei, deși expertul desemnat în prezenta cauză a precizat că în suprafața de 90 m.p. este cuprinsă o fâșie cu lățimea de 1 m în fața construcțiilor, ceea ce face ca accesul la aceste construcții să se face pe o lățime de trei metrii. Instanța consideră că o lățime mai mică a căii de acces, de doi metri este suficientă pentru a se intra cu vehicule.
În consecință instanța apreciază că cea mai economică și eficientă cale de acces este între pc. 9, 8, 7, 6, 6”, 53, 9, cu lățimea de 2 m, pc. 6” fiind identificat prin trasarea unei linii paralele cu dreapta determinată de pc. 9 și 7, pornind din pc. 53 spre vest- anexa 5 la suplimentul raportului de expertiză întocmit în cauză de expert I. C., aflat la fila 254 a dosarului.
În baza art. 274, 276 C.p.civ, va compensa in totalitate cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Cojocau O., invocată de pârâta-reclamant.
Respinge excepția autorității de lucru judecat a ., invocată de pârâta-reclamantă.
Admite în parte acțiunea formulată și modificată de reclamanta-pârâtă L. S., domiciliata in cartier Brazda lui N., 1 Decembrie, nr.47, ., . impotriva paratei C. O., domiciliata in C., .. G 6, ..
Obligă pârâta-reclamant să ridice gardul din plasă de sârmă și stâlpi din lemn în lungime de 47,6 m amplasat între pc. 14-33 conform anexei 3 la suplimentul raportului de expertiză întocmit în cauză de expert I. C., aflat la fila 232 a dosarului.
Obligă pârâta-reclamantă să ridice de pe terenul reclamantei-pârât grămada de lemne, balotul de scândură, perdeaua din tevi metalice, identificate prin S1, S2, respectiv pc. 3 și 16, în suplimentul raportului de expertiză întocmit în cauză de expert I. C. și anexa 2 a acestuia, aflat la filele 229-231.
Respinge cererea privind obligarea pârâtei-reclamant la ridicarea magaziei ce ocupă 6,45 m.p. din terenul reclamantei, identificată prin C2 în anexele 2, 3, 4 la suplimentul raportului de expertiză întocmit în cauză de expert I. C., aflat la fila 231-233, a pivniței, grajdului și cotețelor amplasate pe suprafața de 90 m.p. cuprinsă între pc. 6-14-13-5-6.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune privind restituirea gardului și a porților, invocată de reclamanta-pârât.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamant C. O. împotriva reclamantei-pârât L. S..
Obligă reclamanta-pârâtă să restituie pârâtei-reclamant gardul din lemn în lungime de 105,81 m, amplasat pe laturile de sud, vest și nord ale proprietății reclamantei-pârât, între pct. 11-12-1-2-31-3 și între pct. 33-34-35 ce include și cele 3 porți din lemn, indicat pe schița anexă nr. 3 la suplimentul raportului de expertiză, aflată la fila 232, a WC-ului.
Respinge cererea privind obligarea reclamantei-pârât la restituirea grămezii de lemne, balotului de scândură, perdelei din tevi metalice.
Dispune instituirea unei servituți de trecere în favoarea pârâtei-reclamant pe proprietatea reclamantei-pârât pe suprafața cu lățimea 2 m cuprinsă între pc. 9-8-7-6-6”-53-9, pc. 6” fiind identificat prin trasarea unei linii paralele cu dreapta determinată de pc. 9 și 7, pornind din pc. 53 spre vest - anexa 5 la suplimentul raportului de expertiză întocmit în cauză de expert I. C., aflat la fila 254 a dosarului.
Admite in parte cererile de acordare a cheltuielilor de judecată și compensează cheltuielile de judecată
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.06.2015, la sediul Judecătoriei Strehaia.
P. GRFEIER
V. SorinelDrulă M.
Red VS./tehnored D.M.
4 expl./ 08.07.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 810/2015.... → |
|---|
