Plângere contravenţională. Sentința nr. 813/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 813/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 813/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 813
Ședința publică de la 04.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. A. R.
Grefier ședință F. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. M. G. și pe intimata I.P.J. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, verificând din oficiu competența în temeiul art. 131 C.proc.civ, constată că, față de obiectul cauzei și disp. art.118 din OUG nr.195/2002, este competentă general, material și teritorial să judece pricina de față.
În temeiul art.254 Cod procedură civilă, instanța constată că petentul a solicitat prin cererea de chemare în judecată proba cu înscrisuri, iar prin întâmpinare intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și înregistrarea video a faptei.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată în cauză de petent este legală, pertinentă și concludentă, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod procedură civilă, instanța o va încuviința.
Constatând că probele cu înscrisuri și înregistrarea video a faptei solicitate în cauză de intimat, sunt legale, pertinente și concludente, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod procedură civilă, instanța le va încuviința.
Instanța respinge proba cu martorul C. E., solicitată de petent, ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Instanța, în temeiul art. 244 alin.1 Cod procedură civilă, se socotește lămurită și declarată cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
La data de 30.01.2015 s-a înregistrat pe rolul judecătoriei Dr.Tr.S., sub nr._, plângerea petentului C. M. G., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 15.01.2015 emis de I. M., prin care solicita admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea petentului de plata amenzii aplicate și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a susținut în fapt, că a fost amendat contravențional cu o amenda in cuantum de 877,5 lei si reținerea permisului de conducere, reținându-se în sarcina sa că, aflându-se in trafic pe DN 6 - E 70, jud.M., cu autoturismul marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare CX 824 PG, in dreptul satului F. Cremenii, ar fi depășit viteza legala pentru acea porțiune de drum, fiind depistat de aparatul radar conducând cu viteza de 103 km/h".
A susținut că organul de politie care l-a oprit in trafic pentru control, nu s-a aflat nici un moment staționat ., pe marginea drumului, având montat vreun aparat radar in dotare, ci pur si simplu s-a aflat in mișcare, circulând pe același sens de mers cu acesta, depășindu-l și oprindu-l ulterior in trafic pentru control apoi invocând ca ar fi depășit viteza legala pentru acea porțiune de drum, lucru care ar fi fost constatat cu aparatul radar, însa refuzând sa-i prezinte vreo proba in acest sens sau o verificare metrologica a vreunui aparat radar daca ar fi existat .
A arătat că nu se face vinovat de cele inserate de agentul constatator in procesul verbal contestat, opinia acestuia fiind injusta si forțată și fără a fi vorba de o constatare verificata legal in prealabil, ci doar de o rea-credinta si de obișnuința încheierilor proceselor verbale "la norma", cu încălcarea grava a disp.art. din OG 2/2001, privitor la refuzul sau lipsa semnăturii contravenientului si suplinirea acesteia cu semnătura si dovada prin martor, in procesul verbal contestat lipsind cu desăvârșire.
A solicitat emiterea unei adrese către IJP M. pentru înaintarea documentației care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție (planșe foto, verificarea metrologica a aparatului radar, ordinul de serviciu si control pentru acea zi si porțiune de drum a agentului de politie constatator).
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar în copie:carte identitate și proces verbal de contravenție.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Potrivit rezoluției din data de 17.02.2015, s-a dispus citarea intimatei cu duplicatul plângerii și procesul verbal filele 6-8 din dosar, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicare.
La data de 03.03.2015, s-a depus din partea intimatei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pentru următoarele considerente:
Conform art.32alin.2 din O.G. nr.2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
A arătat că fapta contravențională a fost săvârșită pe DN6 în localitatea Fața Cremenii, județul M., iar competentă cu soluționarea plângerii este Judecătoria Strehaia.
Având în vedere cele prezentate mai sus, a solicitat admiterea excepției de necompetentă teritorială a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, urmând ca, pe cale de consecință, să fie declinată competenta privind soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia, competentă cu soluționarea acesteia.
În dovedire, intimata a depus la dosar raportul agentului constatator întocmit la 24.02.2015, buletinul de verificare metrologica al aparatului radar, atestat operator radar AUTOVISION și CD-ul cu privire la contravenția săvârșită de către petent.
Potrivit rezoluției din data de 10.03.2015 s-a dispus citarea petentului cu duplicatul întâmpinării, cu mențiunea de a depune răspuns în termen de 10 zile de la comunicare.
Prin sentința civilă nr. 1793/08.05.2015, judecătoria Dr.Tr.S. a admis excepția de necompetență teritorială invocată de intimată prin întâmpinare și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei STREHAIA, județul M..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 25.06.2015, sub nr._ .
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri, iar pentru intimat proba cu înscrisuri și înregistrarea video a faptei contravenționale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din 15.01.2015 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului M., petentul a fost sancționat cu amendă în valoare de 877,5 lei, avertisment și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep., întrucât la data de 15.01.2015, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare CX 824 PG, pe DN 6, pe raza localității Fața Cremenii, fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe auto MAI_, cu viteza de 103 km/h.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța nu se va limita doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci va avea în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 15.01.2015, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
Astfel, fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.
Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța mai reține că, cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data si ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. montat pe auto MAI_ este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/17.04.2014.
Totodată, din atestatul de operator radar calificat, înaintat de către intimat la dosarul cauzei, rezultă ca agentul Ș. L. este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.
În urma vizionării CD –ului înaintat de către I. M. se reține că petentul, în calitate de conducător auto, circulă în localitate cu viteza de 103 km/h în data de 15.01.2015, orele 16.21 și depășește astfel viteza legală de deplasare în localitate cu peste 50 km/h.
Cu privire la neindicarea martorului asistent, instanța reține că potrivit art. 19 OG 2/2001, „În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.”
Potrivit disp. art. 109 alin. (2)-(3) din OUG 195/2002 în cazurile în care constatarea contravențiilor se face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori. În consecință, instanța constată că, în speță, chiar dacă procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de petent, nu era necesară confirmarea acestuia de către un martor.
Înregistrarea de pe CD și înscrisurile depuse de intimată la dosar constituie probe relevante și suficiente care vin să confirme procesul verbal de contravenție . nr._/15.01.2015.
Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța reține ca la data de 15.01.2015, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare CX 824 PG în localitatea fața Cremenii, fiind înregistrată de aparatul radar montat pe auto MAI_ cu viteza de 103 km/h.
Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Pentru contravenția sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, agentul constatator a aplicat acestuia amenda contravențională minimă prevăzută de lege pentru fapta respectivă. Astfel, i-a fost aplicată petentului sancțiunea pecuniară în cuantum de 877,5 lei, cu aplicarea a 9 puncte amendă, în speță fiind aplicabil, art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, care prevede aplicarea unei amenzi din clasa a IV-a de sancțiuni, de la 9 la 20 puncte amendă în conformitate cu art. 98 alin. 4 lit. d din O.U.G. 195/2002.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că, în raport de gradul de pericol social pe care îl prezintă fapta de a circula cu viteza de 103 km/h pe un sector de drum în care limita de viteză este de 50 km/h, de urmarea ce s-ar fi putut produce asupra vieții și integrității fizice a persoanelor participante la trafic, dar și asupra propriei persoane a petentului, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, iar față de pericolul social al faptelor săvârșite apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu măsura avertismentului.
În ce privește măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, instanța reține că aceasta se aplică obligatoriu pe lângă sancțiunea principală ori de câte ori se constată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 și indiferent de sancțiunea principală aplicată.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul C. M. G., cu domiciliul în localitatea Ploiești, ., ..22, județul Prahova, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, B.dul C. 1, nr. 75, jud. M..
Menține procesul verbal de contravenție . nr._/15.01.2015 încheiat de I. M..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune, sub sancțiunea nulității, la judecătoria Strehaia.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 septembrie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
S. A. R. F. M.
Red. S.A.R./tehnd.SA.
4 expl./21 .09.2015
Operator date cu caracter personal 4338
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Cereri. Sentința nr. 823/2015. Judecătoria STREHAIA → |
|---|
