Plângere contravenţională. Sentința nr. 810/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 810/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 810/2015
Dosar nr._ pl.p.v.c.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
Sentința civilă Nr. 810
Ședința publică din data de 04 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. R. S.
Grefier M. F.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petenta D. I. R. în contradictoriu cu intimatul I. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, verificând din oficiu competența în temeiul art. 131 C.proc.civ, constată că, față de obiectul cauzei și disp. art.118 din OUG nr.195/2002, este competentă general, material și teritorial să judece pricina de față.
În temeiul art.254 Cod procedură civilă, instanța constată că petenta a solicitat prin cererea de chemare în judecată proba cu înscrisuri, iar prin întâmpinare intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și înregistrarea video.
Constatând că probele solicitate în cauză sunt legale, pertinente și concludente, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod procedură civilă, instanța le va încuviința.
Instanța, în temeiul art. 244 alin.1 Cod procedură civilă, se socotește lămurită și declarată cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.11.2014, sub nr._, petenta D. I. R. in contradictoriu cu intimatul I. M., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 10.11.2014, pe DN 6, in localitatea Fața Cremenii, județul M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului verbal anterior menționat si exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
In motivare, petenta a arătat ca la data de 10.11.2014, in jurul orei 16:00, in timp ce conducea autoturismul marca Renault Clio, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 6, a fost oprită de un echipaj al politiei rutiere care i-a solicitat documentele la control si i-a adus la cunoștința ca a fost înregistrată cu aparatul radar, din mers, cu viteza de 92 km/h.
A susținut ca in momentul in care a fost oprita de echipajul de politie nu se afla in raza unei localități.
In drept, plângerea nu a fost motivată.
In dovedirea plângerii petenta a depus la dosar procesul verbal de contravenție contestat in original, copie CI, dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 lei.
Plângerea a fost legal timbrată.
Intimatul I. M., legal citat, a depus întâmpinare prin care solicitat instanței să examineze și să se pronunțe cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., deoarece fapta contravențională a fost săvârșită pe DN 6 in localitatea F. Cremenii, județul M., iar competenta cu soluționarea plângeri este Judecătoria Strehaia, invocând disp. art. 32 alin. 2 din OG 2/2001.
Pe fondul cauzei, intimatul consideră ca plângerea contravențională este neîntemeiata deoarece la data de 10.11.2014, aflându-se in serviciu de supraveghere și control al traficului rutier, pe DN 6 in localitatea F. Cremenii, județul M., agentul principal de politiei T. M. G. a acționat cu aparatul radar in vederea depistării încălcărilor prevederilor legale privind regimul de viteza, folosind aparatura de supraveghere a traficului rutier si măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, marca "Autovision", montata pe autospeciala cu nr. MAI_, fiind înregistrat in acest sens autoturismul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei, care rula cu viteza de 92 km/h, in localitatea F. Cremenii, județul M., pe un sector de drum cu limita de viteza de 50 km/h, depășind astfel viteza legala cu 42 km/h.
A învederat că pentru aparatul radar deține buletin de verificare metrologica valabil, iar acesta își face automat autotestarea la punerea sistemului in funcțiune, conform manualului de utilizare.
De asemenea, a arătat ca agentul sef principal de politie T. M. G. deține atestatul nr._/29 din 21.05.2013 conform căruia este autorizat sa desfășoare activități de utilizare si exploatare a aparatului radar "AUTOVISION", și ca acest aparat a fost verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologică nr._/17.04.2014.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 si urm. din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă.
S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsă cf. art. 411 NCPC.
În probațiune, intimatul a depus raport din data de 12.12.2014, buletin de verificare metrologica al aparatului radar si filmarea video cu abaterea săvârșită de petentă.
Potrivit rezoluției președintelui de complet din data de 06.02.2015 s-a dispus emiterea unei adrese către I. D., pentru a se comunica cazierul auto al petentei D. I. R., relațiile solicitate fiind înaintate cu adresa nr._/20.02.2015.
La termenul de judecată din data de 02.04.2015, instanța a pus în discuție și a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., invocată de intimat prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 4327/02.04.2015, judecătoria C. a admis excepția invocată de intimat și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia, județul M., în a cărei raza teritorială a fost săvârșită contravenția.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 18.06.2015, sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/10.11.2014 încheiat de intimatul I. M., petenta D. I. R. a fost sancționată cu amendă contravenționala in cuantum de 810 lei si 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 si art. 102 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicată, cu modificările si completările ulterioare, deoarece a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe DN 6, in localitatea Fața Cremenii, județul M., cu viteza de 92 km/h înregistrată de aparatul radar.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenienta, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța va avea în vedere acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.11.2014, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
Astfel, fapta contravențională pentru care petenta a fost sancționată este prevăzută de art. 108 alin.1 lit.d pct.3 OUG nr. 195/2002, potrivit căruia „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și 6 puncte penalizare, depășirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.
Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța mai reține ca cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. Autovision . 322, fabricație TSS Anglia, montat pe auto MAI_ este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din 17.04.2014.
Totodată, din atestatul de operator radar calificat nr._/29/21.05.2013, înaintat de către intimat la dosarul cauzei, rezultă ca agentul constatator T. G. este atestat să folosească și sa exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.
În urma vizionării CD –ului înaintat de către I. M. se reține că petentul, în calitate de conducător auto al autovehiculului cu nr._, circulă în localitate cu viteza de 92 km/h în data de 10.11.2014, ora 16.45 și depășește astfel viteza legală de deplasare în localitate cu 42 km/h.
Instanța va respinge susținerile petentei conform cărora, la momentul constatării contravenției, acesta nu se afla pe raza unei localități, întrucât, din imaginile depuse de intima la dosar, se observă existența unor gospodării pe marginea drumului și două treceri pentru pietoni.
Înregistrarea de pe CD și înscrisurile depuse de intimată la dosar constituie probe relevante și suficiente care vin să confirme procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 10.11.2014.
Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța reține fără niciun dubiu că la data de 10.11.2014, pe DN 6 în localitatea Fața Cremenii, jud. M., a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 92 km/h, depășind astfel viteza legală cu 42 km/h.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzută și sancționată de art.108 alin.1 lit.d pct.3 din O.U.G. nr. 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a acestuia.
Cu privire la sancționarea petentului, instanța reține că acesta a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 810 lei (9 puncte amendă) și 6 puncte penalizare, pentru săvârșirea contravenției prev. de art.108 alin.1 lit.d pct.3 din OUG 195/2002.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Pentru contravenția comisă de petent, agentul constatator a aplicat acestuia amenda contravențională minimă prevăzută de lege pentru fapta respectivă. Astfel, i-a fost aplicată petentului sancțiunea pecuniară în cuantum de 810 lei (9 puncte amendă), în speță fiind aplicabil, așa cum a reținut în mod corect și agentul constatator, art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002, care prevede aplicarea unei amenzi din clasa a IV-a de sancțiuni, de la 9 la 20 puncte amendă în conformitate cu art. 98 alin. 4 lit. d din O.U.G. 195/2002.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că, în raport de gradul de pericol social pe care îl prezintă fapta de a circula cu viteza de 92 km/h pe un sector de drum în care limita de viteză este de 50 km/h, de urmarea ce s-ar fi putut produce asupra vieții și integrității fizice a persoanelor participante la trafic, dar și asupra propriei persoane a petentului, de faptul că acesta a mai fost sancționat contravențional pentru abateri de la legislația rutieră, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, iar față de pericolul social al faptelor săvârșite apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu măsura avertismentului.
Cu privire la aplicarea sancțiunii complementare a punctelor de penalizare, instanța reține că
În consecință, instanța va respinge plângerea formulată de petent ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de contravenție . nr._/10.11.2014, considerându-l legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta D. I. R., CNP-_, cu domiciliul în mun. C., .. 18, județul D., în contradictoriu cu intimatul I. M., cu sediul în mun. Drobeta T.-S..
Menține procesul verbal de contravenție . nr._/10.11.2014 încheiat de I. mehedinți.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Strehaia.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2015
Președinte, A. R. S. | ||
Grefier, M. F. |
Red.S.A.R./teh.SA./4ex./23.09.2015/Operator date 4338
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 690/2015. Judecătoria STREHAIA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 692/2015. Judecătoria STREHAIA → |
|---|
