Plângere contravenţională. Sentința nr. 227/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 227/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 227/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
Sentința civilă nr. 227
Ședința publică de la 27 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. Ș. N.
Grefier M. F.
*****
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. A. și intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.- D. J. PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE MEHEDINTI, având ca obiect - plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-au depus la dosarul cauzei concluzii scrise formulate de petent.
Instanța, în temeiul art.244 alin.1 Cod procedură civilă, se socotește lămurită și declarată cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia, sub nr. de dosar_ petentul S. A. în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ./200 nr._/52/EM/24.07.2013 încheiat la data de 24.07.2013, ca urmare a constatării nelegalității acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că pentru fapta reținută a fost cercetat de către P. de pe lângă Judecătoria Strehaia și prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală pronunțată în dosarul nr.2067/P/2012 i s-a aplicat o amendă administrativă în valoare de 1.000 lei. Susține că aplicarea și a unei sancțiuni contravenționale pentru aceeași faptă echivalează cu dubla angajare a răspunderii, ceea ce contravine legii.
Petentul arată că procesul verbal nu cuprinde calitatea agentului constatator, cerință expresă și imperativă a art. 16 alin.1 din OG 2/2001, iar conform art.17 din OG 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
De asemenea, arată că agentul constatator nu a făcut dovada că are dreptul să constate contravențiile prev. de Lg.571/2003, nu a menționat în baza cărui document sau act normativ poate constata acest tip de contravenție.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrare a probei cu înscrisuri.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar procesul verbal de contravenție contestat (f.9), chitanță privind achitarea taxei de timbru (f.8).
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din OUG 80/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal întocmit.
S-au înaintat la dosarul cauzei copia procesului verbal contestat, proces verbal nr.2191/10.05.2013, comunicare emisă de P. de pe lângă Judecătoria Strehaia în dosarul nr.2067/P/2012, ordonanța nr.2067/P/2012 din 28.02.2013, proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare, dovada . nr._/27.12.2012, declarația petentului, proces verbal . nr._/10.05.2013, adeverință de reținere a bunurilor nr.33/10.05.2013.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul din 31.01.2014 instanța a invocat din oficiu excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 93 din 31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia a fost admisă excepția tardivității plângerii contravenționale, invocată de instață din oficiu și respinsă ca tardivă plângerea formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivare, apelantul petent a susținut că a depus plângerea împotriva procesului verbal la data de 09.08.2013, în termen legal, prin poșta electronică de la adresa aurelian_ conform extrasului certificat anexat, cerere depusă electronic în temeiul art. 199 Cod de procedură civilă care permite transmiterea către instanțe a cererilor de chemare în judecată și în format electronic, cerere ce ar fi trebuit să primească dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare, apoi cu dovada privind modul de transmitere către instanță să fie transmisă președintelui pentru repartizarea unui complet de judecată însă, în mod eronat, cererea a fost înregistrată la data de 19.08.2013 dar nu i-a fost atașată dovada privind modul de transmitere, adică extrasul de e-mail, conform cerințelor art. 199 Cod de procedură civilă.
Cum instanța de fond nu a verificat îndeplinirea cerințelor acestui text de lege privind dovada transmiterii cererii, a reținut în mod eronat ca dată a depunerii plângerii data de 19.08.2013, respingând plângerea ca tardivă.
Prin decizia nr.460/09.09.2014 a Tribunalului Mehedinti s-a admis apelul formulat de petentul S. A., s-a anulat sentința civilă nr. 93 din 31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de control judiciar a reținut că, conform e-mailului depus în apel, petentul S. A. a depus la Judecătoria Strehaia la data de 09.08.2013 o plângere contravențională, nefiind indicat . numărul procesului verbal contestat .
Pentru a se verifica susținerea apelului petent cu privire la faptul că plângerea nu a fost trimisă la data de 19.08.2013 cum a reținut instanța de fond și cum este trecut pe plângerea contravențională, ci la data de 09.08.2013, cu respectarea termenului de 15 zile, calculat pe zile libere, instanța de apel a solicitat relații la Judecătoria Strehaia cu privire la corespondența electronică a instanței din data de 09.08.2013.
Cu adresa nr. 1663/01.07.2014 Judecătoria Strehaia a comunicat faptul că nu pot fi înaintate instanței relațiile solicitate întrucât așa cum rezultă din listingul anexat, ultimul e-mail fiind din data de 06.09.2013, întrucât s-a efectuat o operație de curățire a spațiului de stocare din aplicația Outlook Express care este de cca 2 GB .
Cauza a fost trimisă spre rejudecare la Judecătoria Strehaia la data de 23.01.2015 și înregistrată sub nr. de dosar._ .
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ./200 nr._/52/EM/24.07.2013 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 221 indice 3 alin. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea art. 16 - 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Relativ la apărarea petentului în sensul că procesul-verbal este nelegal, întrucât a fost încheiat la mai mult de 30 de zile de la data percheziției, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. 3 din OG 2/2001, când fapta a fost urmărită ca și infracțiune și ulterior s-a stabilit ca ea constituie contravenție, ipoteză incidentă în prezenta cauză, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penala ori în fata instanței de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2).
Cu privire la temeinicia procesului verbal instanța reține că, în drept, conform art. 221 indice 3 alin. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003, constituie contravenție „b) deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 296^1 alin. (1) lit. l) din titlul IX^1.”
În fapt, prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, dată în dosarul nr. 2067/P/2012, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului S. A. pentru fapta prevăzută de art. 296 1 alin 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 și pentru infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, pentru aceasta din urmă aplicându-se sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 lei.
În ceea ce privește infracțiunea de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, în speță, fiind vorba de un cuantum de 2300 țigarete, sub limita de 10.000 țigarete pentru ca fapta să devină infracțiune, prin ordonanță, P. de pe lângă Judecătoria Strehaia a reținut că fapta are natură contravențională.
Potrivit art. 296 1 alin. 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, constituie infracțiune.
Prin incriminarea acestei infracțiuni, legiuitorul a urmărit să asigure colectarea taxelor și impozitelor care constituie venituri la bugetul de stat, obiectul juridic al acestei infracțiunii fiind reprezentat de „Colectarea taxelor și impozitelor”.
Infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, are un obiect juridic complex, respectiv: colectarea taxelor și impozitelor și protejarea frontierei de stat.
D. urmare, se constată că ambele infracțiuni protejează valoarea socială „colectarea taxelor și impozitelor”.
În același timp însă, obiectul juridic nu este identic la cele două infracțiuni, acesta fiind mai extins la infracțiunea asimilată contrabandei, prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr.86/2006, întrucât prin această infracțiune se protejează nu numai „colectarea taxelor și impozitelor” ci și „frontiera de stat”.
Și elementul material este mult mai larg la infracțiunea asimilată contrabandei prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 decât la infracțiunea de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, faptă care are caracter contravențional, fiind reglementată cu același conținut, diferența fiind cantitatea de țigarete de sub 10.000 de bucăți.
La infracțiunea prevăzută de Codul Fiscal, elementul material este reprezentat de deținerea și comercializarea produselor accizabile supuse marcării, pe când la infracțiunea asimilată contrabandei prevăzută de Codul vamal, elementul material este reprezentat de colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care provin din contrabandă.
Întrucât prin fapta petentului se aduce atingere ambelor valori sociale, respectiv colectarea taxelor și impozitelor și protejarea frontierei de stat, în sarcina acestuia nu poate fi reținută decât infracțiunea asimilată contrabandei, prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, pentru care, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia din 28.02.2013, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzii administrative în cuantum de 1000 lei.
Prin urmare, petentul nu poate răspunde alături de infracțiunea de contrabandă și de fapta contravențională prevăzută de Codul fiscal, respectiv aceea de deținere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile, deoarece s-a aplicat deja o sancțiune pentru atingerea adusă aceleiași valori sociale, respectiv „colectarea taxelor și impozitelor”, nimeni neputând răspunde de două ori pentru aceeași faptă.
Instanța mai reține că, în Hotărârea din 11 februarie 2003 pronunțată în cauzele reunite Gözütok și Brügge, C-187/01 și C-385/01, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că principiul non bis in idem este aplicabil și acelor proceduri prin care Ministerul Public, fără intervenția unei instanțe, renunță la continuarea urmăririi penale și impune anumite obligații acuzatului, în special achitarea unei sume de bani stabilită de către Ministerul Public.
În consecință, instanța apreciază că sancțiunea administrativă aplicată de către Ministerul Public în temeiul art. 18¹ C. P.. anterior este o pedeapsă de natură penală, aplicată în urma formulării unei acuzații în materie penală și împiedică urmărirea, judecarea sau pedepsirea pentru aceeași faptă într-o a doua procedură penală.
De asemenea, instanța mai reține că potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de “materie penală” în sensul Convenției este o noțiune autonomă, domeniul de aplicare al acesteia fiind determinat în funcție de criterii alternative: calificarea juridică a infracțiunii litigioase în dreptul național, natura însăși a acesteia și severitatea sancțiunii aplicabile (Engel și alții c. Olandei; Ozturk c. Germaniei; Jussila c. Finlandei).
Chiar dacă fapta prevăzută de art. 221³ alin. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003 este calificată în dreptul intern ca fiind contravenție și nu infracțiune, față de natura faptei și severitatea sancțiunii aplicabile (amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei potrivit art. 221³ alin. 3 lit. a din Legea nr. 571/2003), instanța constată că aceasta intră în domeniul de aplicare a materiei penale, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Și în acest context instanța apreciază că sancționarea contravențională a petentului pentru deținerea în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, sub limita a 10.000 de țigarete, ulterior sancționării acesteia cu amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunii complexe de contrabandă, constituie o dublă sancționare a petentului pentru săvârșirea aceleiași fapte, contravenind principiului non bis in idem.
Pentru aceste motive, instanța urmează a admite plângerea formulată de petent și a dispune anularea procesului verbal de contravenție ./200 nr._/52/EM/24.07.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite plângerea formulată de petentul S. A., CNP_, cu domiciliul în comuna Greci, ., în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în mun.C., ..2, jud.D., având ca obiect plângere contravențională.
Anulează procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 52/24.07.2013 ./200 nr._.
Exonerează petetul de plata amenzii contravenționale în sumă de 20.000 lei, aplicată prin procesul – verbal anulat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune, sub sancțiunea nulității, la sediul Judecătoriei Strehaia.
Pronunțată în sedința publică de la 27 februarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
N. V. Ș. F. M.
Red.NVȘ
Teh.FM
4 ex./18.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 927/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 228/2015. Judecătoria STREHAIA → |
|---|
