Plângere contravenţională. Sentința nr. 241/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 241/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 241/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
Sentința civilă nr. 241
Ședința publică de la 05.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. N. S.
Grefier S. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de petentul R. G. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal al părților se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se constată depus la dosar răspunsul la adresa solicitată de instanță.
Instanța va respinge proba cu martorul R. G. solicitat de petent prin plângerea contravențională ca irelevantă în soluționarea cauzei, în condițiile în care la dosarul cauzei se afla depus de către intimat CD-ul ce conține înregistrarea video a faptei contravenționale cu un mijloc tehnic omologat și certificat metrologic.
Instanța, în temeiul art.244 alin.1 Cod procedură civilă, se socotește lămurită și declarată cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art.392 alin.1 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 22.10.2014, petentul R. G. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.10.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.A arătat că nu a circulat cu viteza reținută în cuprinsul verbal ci a circulat cu viteza de 55 km/h.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu martora R. G..
La dosarul cauzei petentul a depus procesul verbal de contravenție contestat, copie CI petent.
Plângerea nu a fost motivată în drept de către petent.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din OUG 80/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În fapt, arată că la data de 21.10.2014, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 67, localitatea Corcova,. de drum cu limitare de viteză la 50 km/h având viteza de 71 km/h.Menționează că abaterea a fost filmată cu aparatul radar video montat pe auto MAI_.
S-au înaintat la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, atestat operator radar, CD-ul cu înregistrarea video a faptei și raportul agentului constatator.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului în care a susținut că procesul- verbal este încheiat în data de 21.10.2014, iar raportul agentului constatator a fost întocmit în data de 10.11.2014.
De asemenea, a arătat că în procesul-verbal a fost sancționat cu 4 puncte-360 lei, iar în întâmpinare s-a specificat 3 puncte – 360 lei.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, iar pentru intimat proba cu înscrisuri și înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal . nr._ încheiat la data de 21.10.2014 de Inspectoratul de Poliție al Județului M., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 lei (4 puncte amendă) + 3 puncte penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin.1 lit. b pct.2 din OUG 195/2002 rep., întrucât la data de 21.10.2014, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 67, localitatea Corcova,. de drum cu limitare de viteză la 50 km/h având viteza de 71 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar AUTOVISION montat pe auto MAI_.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța nu se va limita doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci va avea în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 21.10.2014, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește susținerea petentului că nu se știe exact când a făcut fapta, instanța constată din procesul-verbal și din înregistrarea video că fapta s-a săvârșit cu certitudine în data de 21.10.2014, faptul că agentul constatator a consemnat în raportul său (f. 14) data de 10.11.2014 reprezintă o eroare materială care nu poate conduce la anularea procesului-verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
Astfel, fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută de art. 108 alin.1 lit.b pct.2 din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și 3 puncte penalizare, depășirea cu depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;”
Potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.
Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța mai reține că cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data și ora la care a fost efectuată măsurarea (21.10.2014, ora 15:21), valoarea vitezei măsurate (71 km/h), sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare (_ ), iar cinemometrul tip R. Autovision . 117, fabricație TSS Anglia este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din 15.04.2014 (f. 16).
Totodată, din atestatul de operator radar calificat nr._/6/21.05.2013 (f. 15), înaintat de către intimat la dosarul cauzei, rezultă ca agentul B. V. este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.
În urma vizionării CD –ului înaintat de către I. M. se reține că petentul, în calitate de conducător auto, circulă în localitate cu viteza de 71 km/h în data de 21.10.2014, ora 15:21 și depășește astfel viteza legală de deplasare în localitate cu 21 km/h.
Înregistrarea de pe CD și înscrisurile depuse de intimată la dosar constituie probe relevante și suficiente care vin să confirme procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.10.2014.
În ceea ce privește susținerea petentului că mașina pe care se afla aparatul radar era în mișcare, instanța, din buletinul de verificare metrologică nr0038470 din 15.04.2014, constată că aparatul radar AUTOVISION montat pe auto MAI_ este omologat să efectueze măsurători atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Mai mult, instanța reține faptul că petentul nu a formulat obiecțiuni cu prilejul întocmirii procesului-verbal de contravenție, semnându-l fără rezerve cu mențiunea „recunosc cele consemnate în procesul-verbal”, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Este evident că semnarea procesului-verbal în atare mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului-verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de către agentul constatator. În lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în astfel de condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul-verbal contestat.
Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța reține fără niciun dubiu ca la data de 21.10.2014, orele 15.21, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 67, pe raza localității Corcova, . M., fiind înregistrat cu viteza de 71 km/h.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art.108 alin. 1 lit.b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a petentului.
Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Pentru contravenția comisă de petent, agentul constatator a aplicat acestuia amenda contravențională minimă prevăzute de lege pentru fapta respectivă.
Astfel, pentru contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG nr. 195-2002, i-a fost aplicată petentului sancțiunea pecuniară în cuantum de 360 lei (4 puncte amendă * 90 lei) și 3 puncte penalizare, în speță fiind aplicabil, așa cum a reținut în mod corect și agentul constatator, art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002, care prevede aplicarea unei amenzi din clasa a II-a de sancțiuni, 4 sau 5 puncte amendă în conformitate cu art. 98 alin. 4 lit. b din O.U.G. 195/2002 și aplicarea a 3 puncte penalizare.
În analiza proporționalității sancțiunilor aplicate, instanța apreciază că avertismentul poate constitui o sancțiune suficientă pentru a realiza îndreptarea petentului, de natură a-l determina ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte, realizându-se astfel scopul punitiv și preventiv al sancțiunii. Prin urmare, instanța va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale aplicate petentului în cuantum de 360 lei, cu sancțiunea avertismentului și îl va exonera pe petent de la plata amenzii aplicate.
În ceea ce privește aplicarea punctelor de penalizare, potrivit art. 96 alin.1 din OUG 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare, printre care și aplicarea punctelor de penalizare, se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică sancțiunea principală a amenzii sau avertismentul. Rezultă de aici că aplicare avertismentului nu este de natură să excludă aplicare punctelor de penalizare. Astfel, instanța constată că agentul constatator, în mod corect, a aplicat petentului 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG 195/2002. Prin urmare, în conformitate cu disp. art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează să mențină măsura complementară luată prin procesul-verbal, respectiv aplicare a 3 puncte de penalizare.
Pentru motivele de fapt si de drept anterior expuse, instanța urmează a admite în parte plângerea, a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei, aplicată prin procesul - verbal . nr._ din data de 21.10.2014, întocmit de I. M., cu sancțiunea avertismentului, a exonera petentul de plata amenzii aplicate prin procesul verbal, a menține restul dispozițiilor din procesul verbal și a atrage atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul R. G., CNP_, domiciliat în COM. Broșteni, ., jud. M., în contradictoriu cu intimatul I. M., cu sediul în mun. Dr. Tr. S., jud. M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 21.10.2014.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei cu sancțiunea avertismentului și exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale.
Atrage atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține celelalte dispoziții din procesul-verbal atacat.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Strehaia.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
S. C. N. S. A.
Red.S.C.N../tehnd.S.A..
4 expl./06.04.2015
Operator Date 4338
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 684/2015. Judecătoria STREHAIA | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 249/2015.... → |
|---|
