Plângere contravenţională. Sentința nr. 391/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 391/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 391/2015
DOSAR NR._ - plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
SENTINȚA CIVILĂ nr. 391
Ședința publică din data de
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - S. A. R.
GREFIER - F. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de petentul B. O. D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal al părților se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, verificând din oficiu competența în temeiul art. 131 C.proc.civ, constată că, față de obiectul cauzei și disp. art.118 din OUG nr.195/2002, este competentă general, material și teritorial să judece pricina de față.
În temeiul art.254 Cod procedură civilă, instanța constată că petentul a solicitat prin cererea de chemare în judecată proba cu înscrisuri și înregistrarea video, în sensul comunicării dovezii de verificare a aparatului radar, atestatul de operator radar al agentului constatator și ordinul de serviciu al acestuia să folosească aparatul radar în zona respectivă.
Constatând că proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și înregistrarea video solicitată de către petent este legală, pertinentă și concludentă, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod procedură civilă, instanța o va încuviința.
Instanța constată că prin întâmpinare intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și înregistrarea video a faptei.
Constatând că proba cu înscrisuri și înregistrarea video a faptei solicitată de către intimat prin întâmpinare este legală, pertinentă și concludentă, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod procedură civilă, instanța o va încuviința.
Instanța, în temeiul art.244 alin.1 Cod procedură civilă, se socotește lămurită și declarată cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art.392 alin.1 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 27.10.2014, sub nr._ petentul B. O. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie al județului M., a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._ din data de 19.10.2014, solicitând anularea procesului si, pe cale de consecința, exonerarea sa de la plata amenzii precum si anularea sancțiunii complementare de suspendarea a dreptului de a conduce pentru 90 de zile, iar în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii cu un avertisment conform art.7 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
În motivarea în fapt a plângerii contravenționale a arătat că la data de 19.10.2014, in timp ce circula cu autoturismul marca VW pe DN 6 a fost oprit de către un agent de politie din mers, care i-a cerut documentele si l-a anunțat apoi ca urmează sa fie sancționat pentru ca ar fi depășit limita de viteza.
Astfel, a invocat nulitatea prevăzuta de art. 16 din OG 2/2001 privind obligativitatea menționării a locului in care s-a săvârșit contravenția. Omiterea acestor mențiuni îl prejudiciază in mod direct, intrucat s-a reținut in mod greșit in sarcina sa săvârșirea contravenției de a circula cu viteza neregulamentara pe drumurile publice.
In analiza principiului proporționalității sancțiunii cu fapta reținuta, trebuie observat ca dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente si in siguranța a circulației pe drumurile publice, precum si ocrotirea vieții, integrității corporale si a sanatatii persoanelor participante la trafic sau aflate in zona drumului public, protecția drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice si private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG 2/2001) in cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmărit de autoritățile statului de a nu ramane nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neata c României, decizie de inadmisibilitate din 18 octombrie 2008)
De asemenea, a învederat instanței faptul ca, in lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt incadrate in sfera acuzațiilor in materie penala, la care se refera primul praragraf al art. 6 CEDO. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute si garantate de acest articol. Prin urmare, trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție si aplicabilitatea principiului in dubio pro reo. Beneficiind de prezumția de nevinovăție, rezultă că deși are această facultate, nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina probei revenind intimatului, acesta fiind partea în litigiu care trebuie să facă dovada că aspectele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt întemeiate și corespund realității.
Pe de alta parte, aplicarea principiului in dubio pro reo sancționează umbra de indoiala aruncata de modul de operare al polițiștilor asupra faptelor reținute in sarcina subsemnatului in procesul verbal cu insasi anularea acestuia.
Având in vedere toate aceste aspecte, a solicitat ca in instanța de judecata să solicite reprezentantului legal al I.P.J. M. sa prezinte următoarele probe si documente:
•înregistrarea video a aparatului radar montat pe autoturismul indicat in procesul verbal, care sa poată proba fapta ce-mi este imputata;
•graficul de acționare cu aparatul radar in ziua de 19.10/2014 pentru a putea determina locul amplasării aparatului radar;
•documente din care sa rezulte in mod cert faptul ca agenții de politie care au operat acest aparat radar si al căror nume nu imi este cunoscut poseda atestat de operator radar valabil; in acest sens solicit depunerea atestatului de operator radar al agentului care a operat aparatul radar precum si raportul acestuia din ziua respectiva din care sa reiasă ca dumnealui a fost operatorul radar.
•actul de verificare metrologica a aparatului radar montat pe autoturismul politiei in momentul in care s-au inregistrat imaginile video;
Având in vedere cele expuse, a solicitat anularea procesului verbal ., nr._ si, pe cale de consecința, exonerarea sa de la plata amenzii precum si anularea sancțiunii complementare de suspendarea a dreptului de a conduce pentru 90 de zile.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii cu un avertisment conform art.7 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, având in vedere ca este prima sancțiune care i-a fost aplicata, imprejurarile in care s-a intamplat fapta, precum si umbra de indoiala aruncata asupra faptei asa cum a fost reținuta in procesul-verbal, conferindu-i acesteia un grad de pericol social redus.
În drept și-a întemeiat plângerea dispozițiile art. 16, art. 32 din OG 2/2001.
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către petent a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194-197 C.p.civ., și respectarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., prin rezoluția președintelui de complet învestit cu soluționarea cererii, s-a pus în vedere petentului să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 c.p.civ.
La data de 14.11.2014 petentul a depus la dosarul cauzei o precizare ca răspuns la adresa emisă de instanță prin care a arătat că a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat intimatului un exemplar al plângerii contravenționale și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 10.12.2014 intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că la data de la data de 19.10.2014, aflându-se în serviciu de supraveghere, îndrumare și control al traficului rutier, pe D.N.6, în localitatea Butoiești, județul M., agentul șef de poliție Ț. I., a acționat cu aparatul radar în vederea depistării încălcărilor prevederilor legale privind regimul de viteză, folosind aparatura de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, marca „AUTOVISION", montată pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_.
La data mai sus menționată, a fost înregistrat cu aparatul radar, autoturismul cu numărul de înmatriculare CN 163 CS, ce rula cu viteza de 116 km/h, pe DN 6, în loc. Butoiești, pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/Ii, depășind, astfel, viteza legală cu 66 km/h. De asemenea, petentul nu a avut asupra sa permisul de conducere și actul de identitate.
Astfel, s-a încheiat procesul-verbal . nr._/19.10.2014 pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, respectiv pentru depășirea vitezei legale cu peste 50 km/h, stabilind sancțiunea amenzii în cuantum de 810 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, conform art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, întrucât reclamantul nu a avut asupra sa documentele prevăzute de lege, iar potrivit dispozițiilor art.101 alin.l pct. 18 din O.U.G. nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare,"nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2)", constituie contravenție, petentul a fost sancționat cu avertisment.
A precizat faptul că aparatul radar deține buletin de verificare metrologică valabil, iar acesta își face automat autotestarea la punerea sistemului în funcțiune, conform manualului de utilizare.
Totodată, a învederat instanței faptul că agentul șef de poliție Tuică I. deține atestat nr._/20 din 21.05.2013 conform căruia este autorizat să desfășoare activități de utilizare exploatare a aparatului radar „AUTOVISION", și că acest aparat a fost verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologică numărul_ din data de 17.04.2014.
In concluzie, a susținut că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și nu sunt motive de anulare a acestuia.
În dovedirea celor menționate, solicită proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea video a faptei contravenționale.
În conformitate cu prevederile art. 411 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură Civila, a solicitat judecata în lipsa reprezentantului instituției.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 si următoarele din Legea 134/2010 privind Codul de Procedura Civila.
La întâmpinare s-au atașat buletinul de verificare metrologică al aparatului radar, raportul agentului constatator, atestat operator „AUTOVISION" si CD-ul privind abaterea săvârșită de petent.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului.
Prin sentința civilă nr.715/18.02.2015 Judecătoria Dr Tr S. a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 27.03.2015, sub nr. de dosar_ .
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru petentă și cea cu înscrisuri și înregistrarea video pentru intimat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 19.10.2014 de Inspectoratul de Poliție al Județului M., petentul a fost sancționat cu amendă în valoare de 810 lei, avertisment și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 rep., întrucât la data de 19.10.2014, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare CN 163 CS, pe DN6, km. 272+800 m, pe raza localității Butoiești, fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe auto MAI_, aflat în mișcare, cu viteza de 116 km/h. de asemenea, petentul nu a avut asupra sa actul de identitate și permisul de conducere.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța nu se va limita doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci va avea în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 19.10.2014, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
Astfel, faptele contravenționale pentru care petentul a fost sancționat sunt prevăzute și sancționate de art. 102 alin. 3 lit. e și de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”, respectiv “constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice - nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2)”.
De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.
Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța mai reține că, cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data si ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. montat pe auto MAI_ este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din 17.04.2014.
Instanța nu va reține susținerile petentului potrivit cărora procesul-verbal este nul întrucât în cuprinsul său nu se regăsește locul săvârșirii contravenției întrucât, există inserată mențiunea privind locul săvârșirii contravenției, respectiv pe DN6, km. 272+800m, pe raza localității Butoiești, din vizionarea înregistrării depuse de intimat la dosarul cauzei, se observă existența unor gospodării pe ambele laturi ale drumului național.
În urma vizionării CD –ului înaintat de către I. M. se reține că petentul, în calitate de conducător auto, circulă în localitate cu viteza de 116 km/h în data de 19.10.2014, orele 16.29 și depășește astfel viteza legală de deplasare în localitate cu peste 50 km/h.
Înregistrarea de pe CD și înscrisurile depuse de intimată la dosar constituie probe relevante și suficiente care vin să confirme procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 19.10.2014..
Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța reține fără niciun dubiu ca la data de 19.10.2014, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare CN 163 CS, în localitatea Butoiești, fiind înregistrată de aparatul radar montat pe auto MAI_ cu viteza de 116 km/h.
Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Pentru contravenția sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e, agentul constatator a aplicat acestuia amenda contravențională minimă prevăzută de lege pentru fapta respectivă. Astfel, i-a fost aplicată petentului sancțiunea pecuniară în cuantum de 810 lei, cu aplicarea a 9 puncte amendă, în speță fiind aplicabil, art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, care prevede aplicarea unei amenzi din clasa a IV-a de sancțiuni, de la 9 la 20 puncte amendă în conformitate cu art. 98 alin. 4 lit. d din O.U.G. 195/2002.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că, în raport de gradul de pericol social pe care îl prezintă fapta de a circula cu viteza de 116 km/h pe un sector de drum în care limita de viteză este de 50 km/h, de urmarea ce s-ar fi putut produce asupra vieții și integrității fizice a persoanelor participante la trafic, dar și asupra propriei persoane a petentului, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, iar față de pericolul social al faptelor săvârșite apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu măsura avertismentului.
În ce privește măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, instanța reține că aceasta se aplică obligatoriu pe lângă sancțiunea principală ori de câte ori se constată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 și indiferent de sancțiunea principală aplicată.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul B. O. D., CNP_, cu domiciliul în mun.Drobeta Turnu Severin, ., ., jud. Mh, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 75, jud. M..
Menține procesul verbal de contravenție . nr._/19.10.2014 încheiat de I. M..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune, sub sancțiunea nulității, la judecătoria Strehaia.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
S. A. R. F. M.
Red. S.A.R./tehnd.F.M./ 4 expl./ 21.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 435/2015.... | Cereri. Sentința nr. 41/2015. Judecătoria STREHAIA → |
|---|
