Plângere contravenţională. Sentința nr. 435/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 435/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 435/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMANIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
SENTINTA CIVILĂ NR.435
ȘEDINȚA DIN DATA DE 27.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. S.
GREFIER: D. M.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulate de petentul F. C. Ș., în contradictoriu cu intimatul I. de Politie al județului M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat P. D. pentru petent, lipsă intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, verificând din oficiu competența în temeiul art. 131 C.proc.civ, constată că, față de obiectul cauzei și disp. art.118 din OUG nr.195/2002, este competentă general, material și teritorial să judece pricina de față.
Avocat P. D. pentru petent solicită, in dovedirea stării de fapt invocate, încuviințarea probei cu înscrisuri constând în solicitarea manualului cinemometrului radar utilizat pentru a se demonstra semnificația reală a literei T, certificatul de omologare a radarului, ordinul de deplasare precum si a probei testimoniale constând în audierea în calitate de martor a colegului de serviciu al petentului aflat la momentul constatării faptei contravenționale în autoturismul condus de către petent.
Instanța, în raport de probele aflate la dosar, CD-ul care conține înregistrarea faptei reținută în sarcina petentului și a buletinului de verificare metrologică nr._/2014 apreciază ca probele solicitate de către petent sunt inutile cauzei și va respinge cererea de probatorii ca inutilă.
Instanța, în temeiul art. 244 alin.1 Cod procedură civilă, se socotește lămurită și declarată cercetarea procesului încheiată acordând cuvântul asupra fondului cauzei.
Av. P. D. pentru petent solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal, pentru considerentele expuse pe larg în plângerea contravențională susținând verbal că pe imaginea video apare litera T ce conduce la concluzia că aparatul radar nu putea înregistra viteza de deplasare a autoturismului întrucât efectua autotestarea, că trebuie avută în vedere marja de eroare a aparatului radar în măsurarea vitezei, aceasta fiind de 4%, că lipsesc datele ce trebuie reținute de către agentul constatator cu privire la tipul . numărul aparatului radar în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat..
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 16.12.2014 sub nr._ petentul F. C. Ș., în contradictoriu cu intimatul I. de Politie al județului M., a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.12.2014, prin care a fost sancționat cu suma de 810 lei amendă contravențională, 9 puncte-amendă, reținerea permisului de conducere și suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 zile, solicitând constatarea nulității absolute a procesului-verbal de constatare a contravenției, exonerarea de la plata amenzii, anularea punctelor-amendă și cea a punctelor de penalizare.
În motivarea în fapt a plângerii contravenționale a arătat că la data de 12.12.2014, în timp ce se deplasa pe direcția București-Drobeta Turnu Severin, conducând autovehiculul proprietate personală_, a fost oprit în trafic de către un radar aparținând Poliției Rutiere Strehaia, ce se afla în mers și i s-a comunicat verbal faptul că ar fi avut o viteză de 102 km/h, într-o zonă în care viteza recomandată era 50 km/h, fără a-i prezentate dovezi cu privire la presupusa contravenție (respectiv planșe foto, înregistrare etc, dovada existenței la acel moment a unui certificat metrologic, de atestare al radarului)și nici nu i s-a adus la cunoștință, norma de drept încălcată și temeiul de drept în baza căruia va fi sancționat.
Consideră că nu se face vinovat de săvârșirea acestei contravenții, neavând o astfel de viteză.
În acest sens a susținut că, înainte de a intra în localitatea L. Banului, a oprit pentru a achiziționa un pachet de țigări de la un magazin aflat pe sensul de mers și, nu avea cum, în 40 m, până la oprirea de către agentul de circulație, să atingă această viteză de 102 km/h.
Apreciază că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate absolută, în primul rând fiind încălcate dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.2/2001, în sensul că agentul constatator nu a consemnat faptul că există probe pentru a susține temeinicia/legalitatea procesului-verbal.
Prin modalitatea în care a fost încheiat procesul-verbal, i s-a încălcat prezumția de nevinovăție de către agentul constatator, așa cum au statuat și judecătorii de la C.E.D.O., prin deciziile pronunțate împotriva României, pentru că în felul acesta se creează un precedent putând fi sancționați oricum, oriunde și în orice fel, fără a avea cunoștință și a ne apăra în consecință.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificata prin Legea nr. 30 din data de 18 05 1994 face parte din dreptul intern, potrivit art. 11 alin. 2 din Constituția României. Mai mult decât atât, în temeiul art. 20 alin. 2 din Constituția României daca există neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/2001, legea contravenționala apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București.
In jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au cristalizat trei criterii pentru a determina dacă o măsură din dreptul intern intră sau nu în domeniul penal al art. 6 din CEDO, și anume: calificarea din dreptul intern al statului în cauza, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii, aceste trei criterii fiind alternative.
Astfel, ori de câte ori norma din dreptul intern a cărei încălcare constituie contravenție, întrunește cel puțin unul dintre criteriile reținute în jurisprudența CEDO, respectiv se adresează tuturor cetățenilor, iar nu numai unui grup de persoane în considerarea unui statut anume pe care îl au membrii săi, iar sancțiunea prevăzută are caracter preventiv și represiv, atunci norma respectivă intră în domeniul penal al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fără a avea importanță gravitatea pedepsei.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 par. 1 din CEDO, întrucât câmpul de aplicare al Legii nr. OG.2/2001 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituita are un caracter represiv și preventiv.
Pe cale de consecință, în cauză, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil printre care și prezumția de nevinovăție prevăzuta de art. 6 par. 2 din CEDO.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale, cel care trebuie sa facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
Instanța poate aprecia că acest proces-verbal nu poate face dovada prin el însuși, astfel încât să conducă la răsturnarea prezumției de nevinovăție care funcționează in favoarea petentului, procesul-verbal fiind actul prin care aceasta este acuzată de săvârșirea contravenției.
Astfel cum rezulta din jurisprudența Curții, (spre exemplu cauza Chassagnou si alții c. Franței) ingerințele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul adițional nr. 1, trebuie sa fie prevăzute de lege, sa aibă un scop legitim si sa asigure un asigure o proporție echitabila între scopul urmărit si mijloacele utilizate. De asemenea în cauza Asito c. Moldovei, referindu-se chiar la cazul particular al amenzilor, Curtea a statuat ca aplicarea unei amenzi egale cu profitul realizat în mod nelegal de reclamanta (90.750 lei moldovenești) este disproporționata în raport cu scopul urmărit, motiv pentru care încalcă dispozițiile art. 1, din Protocolul adițional nr. 1.
CEDO, prin practica sa a stabilit că, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Ca o garanție a respectării drepturilor omului, Convenția prevede, în art.6 pct.l, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil "Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa".
Rezultă că, în accepțiunea Convenției, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente și anume: accesul liber la justiție, examinarea cauzei în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, examinarea cauzei de către un tribunal independent, imparțial, stabilit prin lege.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, imparțialitatea se definește ca fiind absența oricărei prejudecăți sau a oricărei idei preconcepute privitoare la soluția unui proces. In această materie, aparențele au un rol deosebit deoarece, într-o societate democratică, tribunalele trebuie să inspire justițiabililor deplină încredere.
A precizat că, orice îndoiala cu privire la condițiile ce urmează a fi enumerate operează in favoarea presupusului contravenient, deoarece un proces contravențional se judeca si sub aspectul probelor potrivit normelor de drept penale. Curtea de la Strasbourg a admis, in mai multe cauze ("A. contra României" - 2007 si "Ozturk contra Germaniei" - 1984), ca beneficiem pana la proba contrarie de prezumția de nevinovăție si de principiul "in dubio pro reo".
În conformitate cu Norma de Metrologie Legala nr. 021-05 se prevede la articolul 3.5.1: "înregistrările efectuate trebuie sa cuprindă cel puțin următoarele: data si ora la care a fost efectuata măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculul, din care sa poată fi pus in evidenta numărul de înmatriculare al acestuia;" si in conformitate cu art. 3.2.6. "Cinemometrul trebuie sa fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care sa poată pune in evidenta orice defect sau dereglare funcționala, ce pot avea influenta asupra exactității de măsurare. Aceasta funcție trebuie sa fie activata automat la fiecare punere in funcțiune a cinemometrului, având si posibilitatea de a fi activata manual de către operator, ori de cate ori se considera necesar. În cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocata. "
Unele fotografii au înaintea cifrei de viteza trecuta litera "T", despre care se susține că reprezintă "Test" sau "Target" (ținta), adică aparatul își făcea autotestarea. Ar trebui să se țină cont și de marja de eroare a aparatului radar, aceasta fiind chiar si de 4% uneori, ceea ce presupune ca, un aparat radar sa fie declarat corespunzător trebuie ca viteza indicata de aparat sa difere de cea efectiva/reala.
În acest sens, a menționat că ar trebui să se solicite buletinul de verificare metrologica a radarului pus in discuție prin care sa se ateste eroarea efectiva a acestuia in limita admisa a aparatului radar. Echipajul de Politie care efectuează controale cu măsurări radar trebuie să aibă asupra sa certificatul de omologare a radarului, buletinul de verificare metrologica - in termen de valabilitate de 12 luni.
De asemenea, nu este procedural corect nici cazul in care radarul mobil este oprit dar mașina politiei sa deruleze (sa se afle in mișcare), iar radarul sa fie pornit in momentul in care va apropiați de el.
Conform normelor metrologice, aparatul radar deține o funcție de autotestare care se face in mod automat la fiecare pornire a aparatului.
Cu privire la unghiul de incidența, in conformitate cu normele metrologice, polițiștii nu au voie sa folosească aparatul radar scos de pe suport sau sa folosească un paravan pe care sa-l ridice la apropierea autovehiculului, deci nu se permite nicio modificare a poziției aparatului ce in mod evident transforma unghiul de incidența de măsurare al vitezei cu care derulați in acel moment.
A arătat că obligația de a se menționa toate datele referitoare la omologarea si verificarea aparatelor radar este data de art. 109 din OUG nr. 195/2002 republicata, însa in practica, de cele multe ori, agentul constatator nu face mențiunea completa, ci doar: "a fost înregistrat de aparatul radar omologat si verificat metrologic", ceea ce constituie o grava omisiune, întrucât atat timp cat nu se menționează marca, tipul, . numărul aparatului radar, acesta poate fi contestat in instanța. Ca urmare a acestor omisiuni ori abateri, contravenientul poate solicita administrarea probei cu buletinele de omologare si verificare metrologica pentru inexistenta ori necompletarea tuturor mențiunilor cu privire la aparatul radar folosit, ceea ce conduce, evident, la nulitate absoluta.
În dovedirea acțiunii a arătat că înțelege să se folosească de proba cu următoarele înscrisuri: procesul-verbal a cărui anulare o solicită; adresă către IPJ M., pentru a prezenta manualul cinemometrului-radar utilizat, pentru a se demonstra semnificația reala a literei T; buletinul de verificare metrologica a radarului; certificatul de omologare a radarului, ordin de deplasare - delegație în interes de serviciu și proba testimonială cu martorul aflat în autoturism, respectiv colegul aflat în delegație cu subsemnatul.
În drept și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile OG.2/2001 R, art.194 din Noul Cod de procedură civilă, CEDO; CJUE.
A arătat că instanța competentă este Judecătoria Strehaia: a) teritorial - competența aparține instanței în raza teritorială a săvârșirii faptei contravenționale, iar: b) material - instanța competentă va fi judecătoria, potrivit art.94 pct. 1 lit.a ) C. proc. civ.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat intimatului un exemplar al plângerii contravenționale și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 07.01.2015 intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale și a solicitat declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata, și a arătat că la data de 12.12.2014, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN6, în localitatea L. Banului, sector de drum cu limitare de viteză la 50 km/h, având viteza de 102 km /h.
Abaterea a fost filmata cu aparatul radar montat pe auto MAI_.
Petentul a fost sancționat cu amenda in valoare de 810 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 102, al. 3, lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicata.
La întâmpinare a atașat alăturat buletinul de verificare metrologica a aparatului radar, raportul agentului constatator, atestat operator radar si CD- ul cu înregistrarea video a faptei.
În conformitate cu prevederile art. 411 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedura Civila., a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Instanța, având în vedere prevederile art. 201 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă., a comunicat petentului un exemplar al întâmpinării și înscrisurilor depuse de către intimat, cu mențiunea că are obligația de a depune răspuns întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicarea întâmpinării.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare, iar prin rezoluția din data de 23.01.2015 a fixat termen de judecată la data de 18.02.2015, cu citarea părților.
La termenul din data de 18.02.2015, instanța a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Prin sentința civilă nr. 718/18.02.2015 Judecătoria Dr.Tr.S. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dr-.Tr.S..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 27.03.2015, sub același număr de dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin plângerea adresată instanței, petentul F. C. Ș., a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. de Politie al județului M., să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/12.12.2014, reținându-se că la data de 12.12.2014, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN6, în localitatea L. Banului, sector de drum cu limitare de viteză la 50 km/h, având viteza de 102 km /h.
Abaterea a fost filmata cu aparatul radar montat pe auto MAI_.
A fost sancționat contravențional cu amenda in valoare de 810 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 102, al. 3, lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicata.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 și la analizarea legalității și temeiniciei procesului-verbal.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța, observând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției ..P. nr._/12.12.2014, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
Fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 potrivit căruia „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.,,
De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.
Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța mai retine ca cerințele metrologice si tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de politia româna la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legala NML-021-05 din 23.11.2005 publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. Autovision . 119, fabricație TSS Anglia este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare si este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din 15.04.2014.
Totodată, din atestatul de operator radar calificat înaintat de către intimat la dosarul cauzei, rezultă că agentul C. M. este atestat să folosească si să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier si măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.
Coroborând înregistrarea de pe CD cu mențiunile procesului-verbal ..P. nr._ întocmit de I.P.J. M., instanța reține fără niciun dubiu că la data de 12.12.2014, orele 15,31 petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 6– localitatea L. Banului, fiind înregistrat cu aparatul radar, cu viteza de 102 Km/h, în zona de restricție 50Km/h.
Instanța nu poate reține apărarea petentului referitoare la eroarea tolerată si de faptul ca cinemometrul de control rutier efectua autotestarea, fapt evidențiat video prin apariția literei T, de care ar fi trebuit să țină cont agentul constatator la aplicarea sancțiunii pentru următoarele motive:
Eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei la care face referire petentul este reglementată de Ordinul 301 din 23.11.2005 prin care s-a aprobat norma de metrologie legală LML 021-05 al cărei domeniu de aplicare stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere. Scopul acestei reglementări este acela ca aparatele de măsură să poată fi introduse pe piață și puse în funcțiune, eroarea de toleranță conform pragurilor legale având relevanță doar pentru ca aparatele să poată fi avizate/autorizate. Viteza ce se ia în calcul la stabilirea faptei contravenționale prevăzute de art. 102 alin 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, este cea constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, în speță fiind viteza de 101 km/h așa cum a fost înregistrată de aparatura de supraveghere a traficului rutier și măsurarea vitezei, aparat verificat metrologic și montat pe autospeciala MAI_ termenul de valabilitate fiind de un an, 15.04._15.
De asemenea, se au în vedere și dispozițiile art. 102 alin 3 lit. e din OUG nr.195/2002 coroborat cu art. 181 alin. 1 din HG 1391/2006, în conformitate cu care agentul constatator va încheia procesul verbal de contravenție pe baza măsurătorilor efectuate cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
De altfel, în acest sens este și punctul de vedere al Biroului Român de Metrologie Legală, potrivit căruia cerințele cuprinse în NML 021-05, printre care și erorile tolerate nu se aplică la funcționarea propriu zisă a cinemometrelor ci doar pentru verificarea metrologică în vederea emiterii buletinului de verificare. Viteza cu care este înregistrat petentul este evidențiată în înregistrarea video prin litera L, in timp ce la litera T sunt evidențiate pe cadre, vitezele de rulare a autoturismului, fără nicio legătură cu funcția de autotestare a cinemometrului de control rutier.
În ceea ce privește sancționarea petentului, instanța retine ca petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Sancțiunea aplicată petentului îndeplinește pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001, fiind stabilită în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenții, sancțiune pe care instanța, având în vedere depășirea cu 52 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, o consideră proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent, faptă care aduce o gravă atingere siguranței traficului rutier, fără a fi necesară producerea unui rezultat, motiv pentru care instanța apreciază că fapta sancționată în cauză nu poate fi socotită drept una cu o gravitate redusă în sensul art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001. Totodată, se are în vedere și atitudinea nesinceră a petentului, cât și împrejurarea că acesta circula cu viteză ridicată într-o zonă cu trafic intens, bicicliști pe marginea drumului național.
F. de considerentele de fapt si de drept expuse, instanța urmează a respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul F. C. Ș., CNP:_, cu domiciliul in Drobeta Turnu Severin, ., județul M., în contradictoriu cu intimatul I. de Politie al județului M., cu sediul în Dr. Tr. S., B.dul C. I, nr.75, jud. M. pentru anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12.12.2014 de către IPJ M. Poliția Orașului Strehaia.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată in ședința publică azi 27.04.2015.
Președinte, S. V. | ||
Grefier, M. D. |
Red. V.S./Tehn.D.M
4 ex./05..05.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 4338
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 391/2015.... → |
|---|
