Plângere contravenţională. Sentința nr. 459/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 459/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 459/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
Sentința civilă nr.459
Ședința publică de la 30.04.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. N. S.
Grefier A. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de petentul M. C. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal al părților se constată prezența apărătorului petentului, av. I. C., lipsă fiind petentul și reprezentantul intimatei..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, în temeiul art. 244 alin.1 Cod procedură civilă, se socotește lămurită și declarată cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art.392 alin.1 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei acordând cuvântul apărătorului petentului.
Av. I. C. pentru petent având cuvântul solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție. Susține că procesul verbal a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art.16 alin.1 OG 2/2001, respectiv nu s-a menționat cu exactitate locul săvârșirii contravenției. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 24.11.2014, sub nr._, petentul M. C. M., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/18.11.2014.
În motivarea plângerii, petentul a invocat nulitatea absolută a procesului-verbal, fiind încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare reglementate de Ordinul 301/23.11.2005 al Directorului General al Biroului Român de Metrologie Legală privind normele metrologice NML 021-05.
A mai arătat că nu se poate reține temeinicia celor înscrise în procesul-verbal contestat, acesta fiind încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 care arată că în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției potrivit modelului prevăzut în anexa 1D.
Petentul mai susține că deși a formulat obiecțiuni în sensul că nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa întrucât pe sectorul de drum pe care circula nu exista limitare de viteză la 50 km/h, agentul constatator nu a menționat că nu are obiecțiuni.
De asemenea, a arătat petentul că agentul de poliție nu a indicat cu exactitate locul în care ar fi depășit viteza legală, respectiv la ce kilometru de pe raza localității Fața Cremenii, pentru a se verifica care era viteza regulamentară pe acel sector de drum, încălcând astfel dispozițiile art.16. alin.1 din OG 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și probei testimoniale.
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosar cererea de chemare în judecată, procesul verbal de contravenție contestat, chitanță taxă timbru.
Plângerea a fost motivată în drept pe disp. OG 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din OUG 80/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
S-a arătat că la data de 18.1.2014, la ora 17.02 a fost înregistrat cu aparatul radar autoturismul cu nr. de înmatriculare_ care rula cu viteza de 111 km/h în localitatea Fața Cremenii, județul M., pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h, depășind astfel viteza legală cu 61 km/h. După oprirea regulamentară, conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului M. C. M.. petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei și i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, conform art.102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002.
S-au înaintat la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică nr._/15.04.2014, CD-ul cu înregistrarea faptei contravenționale, raportul agentului constatator din 04.12.2014, atestat operator radar nr._/30 din 21.05.2013.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru petent și cea cu înscrisuri și înregistrarea video pentru intimat.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către I. M. pentru a înainta la dosar atestatul operator radar pentru cinemometrul de control rutier tip AUTOVISION al agentului constatator T. M. G., întrucât cel aflat la dosar este pentru cinemometrul tip PYTHON II.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/18.11.2014 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului M., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep., întrucât la data de 18.11.2014, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN6, în localitatea F. Cremenii, fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe auto MAI_, cu viteza de 111 km/h.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța nu se va limita doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci va avea în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.11.2014 constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Verificând forma procesului-verbal de contravenție din perspectiva criticilor petentului, instanța reține că potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Totodată, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Potrivit acestei anexe, în cazul în care contravenția a fost înregistrată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, procesul-verbal de contravenție trebuie să cuprindă rubrica „fiind înregistrat cu", rubrică ce impune menționarea unor date apte să identifice aparatul radar.
Referitor la critica petentului privind încheierea procesului-verbal de contravenție pe un alt formular (anexa 1A) decât cel prevăzut de lege (anexa 1D), instanța apreciază că această practică a organului constatator de a folosi un alt formular decât cel prevăzut de lege îl poate vătăma pe petent numai ca urmare a mențiunilor suplimentare pe care formularul anexa 1D le are față de celălalt formular, în speță fiind vorba de mențiunea privind datele de identificare a aparatului radar.
Această mențiune are ca scop asigurarea posibilității ca, ulterior încheierii procesului-verbal de contravenție și în cadrul unei eventuale contestații cu privire la acesta, instanța să poată verifica, la cererea petentului, dacă înregistrarea contravenției a fost făcută cu un aparat radar verificat metrologic și însoțit de buletin de verificare metrologică în termen de valabilitate.
Aceste exigențe sunt îndeplinite în cauză, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție fiind menționat că înregistrarea vitezei a fost efectuată cu „aparat radar în mișcare montat pe auto MAI_, hardul MH22”.
Astfel, instanța înlătură ca nefondată critica petentului referitoare la nerespectarea modelului anexa 1D, dreptul său la apărare nefiind vătămat prin neutilizarea acestui formular.
Referitor la susținerile petentului că nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni la momentul întocmirii procesului-verbal, instanța constată că la rubrica „alte mențiuni” din procesul-verbal unde se înscriu obiecțiunile celui sancționat este scris „nu am obiecțiuni” urmată de semnătura petentului. Rezultă așadar că, în fapt, agentul a dat posibilitate ca cel în cauză să facă obiecțiuni. Mai mult, potrivit deciziei nr. XXII/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, nerespectarea cerinței prev. de art. 16 alin.7 din OG 2/2001 referitoare la obligația agentului constatator de a aduce la cunoștința celui sancționat dreptul său de a face obiecțiuni poate atrage eventual numai sancțiunea nulității relative a actului și nu absolută, caz în care, cel ce o invocă trebuie să facă dovada existenței unei vătămări desprinsă numai din această împrejurare și care să nu poată fi înlăturată altfel decât anulând întreg actul. În cazul de față nu s-a făcut o astfel de dovadă, mai mult, există mențiunea înscrisă pe procesul-verbal ceea ce presupune că i s-a adus la cunoștință acest drept, și oricum, așa după cum reține și ICCJ în cadrul deciziei amintite, lipsa obiecțiunilor pe care petentul le-ar fi avut este complinită de faptul depunerii plângerii înseși, în susținerea căreia, partea a arătat motivele sale de nemulțumire față de sancționarea sa.
În ceea ce privește locul săvârșirii contravenției, instanța constată că acesta este indicat în cuprinsul procesului verbal, respectiv localitatea Fața Cremenii, DN 6. De asemenea, instanța reține, în urma vizionării CD-ului depus de intimat (f. 17) existența pe sectorul de drum parcurs de autovehiculul condus de petent a unor case, șanțuri la marginea drumului, ceea ce, coroborat cu mențiunea din procesul-verbal, constituie un indicator cert al săvârșirii contravenției în localitate. În plus, instanța constată că petentul nu a solicitat administrarea niciunei probe care să conducă la răsturnarea prezumției de veridicitate a procesului-verbal sub acest aspect.
Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Astfel, instanța reține că petentul, în calitate de conducător auto, trebuia să cunoască faptul că în localitate limita de viteză maxim admisă este de 50 de km/h.
Prin urmare, instanța reține că au fost respectate prevederile art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 cu privire la descrierea faptei contravenționale, apreciind că situația de fapt astfel cum a fost reținută în cuprinsul actului sancționator permite instanței identificarea tuturor elementelor necesare în aprecierea caracterului contravențional atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat, instanța reține că potrivit art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit practicii Curții EDO, astfel cum aceasta a fost în mod elocvent descrisă în cauza H. și alții contra României, este corectă și în conformitate cu Convenția Europeană de apărare a drepturilor omului, procedura în care instanțele sesizate prin contestațiile acestora au așteptat ca petenții să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a proceselor-verbale de contravenție prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier. Nu este surprinzătoare o asemenea abordare din partea instanțelor naționale, în măsura în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (A. împotriva României, nr._/03, pct. 45 in fine, 4 octombrie 2007). Curtea a reamintit că, în materie de circulație rutieră, art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr._/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999].
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Pe fond, instanța reține că a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care ar fi circulat cu o viteză mai mică de 111 km/h, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu cele susținute de petent, iar această sarcină revenindu-i potrivit art. 249 C.pr.civ.
Din contră, instanța constată că săvârșirea faptei reținută în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (f.16), potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din înregistrarea video depusă la dosar (f. 17) se poate observa, la timpul 11:12:17, că petentul a condus autoturismul înmatriculat sub nr._ în localitate cu viteza de 111 km/h (cadrele 3263-3273 din înregistrarea video), fiind vizibil și numărul de înmatriculare al autovehiculului.
Potrivit art. 50 alin. 1 lit. a din OUG 195/2002, viteza maximă admisă în localități (unde a fost surprins petentul circulând cu 111 km/h), este de 50 km/h, iar în conformitate cu art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
În concordanță cu art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Instanța mai reține că cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. Autovision . 320, fabricație TSS Anglia, montat pe auto MAI_ este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/15.04.2014 (f. 16).
În acest sens, instanța nu va reține susținerile petentei potrivit cărora, având în vedere marja de eroare de 4%, viteza cu care circula în momentul înregistrării de aparatul radar putea fi mai mică de 111 km/h, întrucât verificarea cerințelor cuprinse în NML-021-05 (printre care se numără și erorile tolerate, conform paragrafului 3.1.1 lit c din norma legală) se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele. Aceste cerințe nu se aplică în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor. Așadar, dacă un cinemometru, în condiții normale de utilizare (în trafic, în regim de deplasare sau în regim staționar) afișează o viteză de 111 km/h, aceasta înseamnă că autovehiculul are această viteză, nemaifăcându-se ajustări ale valorii afișate de cinemometru. Ca urmare a îndeplinirii de către un cinemometru a cerințelor legale și tehnice aplicabile la momentul verificării metrologice se emite buletinul de verificare metrologică, document care atestă calitatea de mijloc de măsurare legal. Măsurările efectuate cu un cinemometru după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale și asupra lor nu se poate interveni.
De altfel, avându-se în vedere viteza cu care a fost depistat în trafic autoturismul condus de contravenient (111 Km/h), chiar dacă s-ar avea în vedere eroarea tolerată, încadrarea juridică data faptei ar fi aceeași, respectiv cea prevăzută de art. 102 alin. 3, lit. e din OUG 195/2002.
În ceea ce privește modalitatea în care a fost realizată determinarea vitezei, instanța reține că din probele administrate rezultă că mașina pe care era amplasat aparatul radar se afla în mișcare, iar buletinul de verificare metrologică depus la dosarul cauzei atestă că aparatul funcționa în parametrii optimi, în această modalitate.
Totodată, din atestatul de operator radar calificat nr._/24/21.05.2013 (f. 34) înaintat de către intimat la dosarul cauzei, rezultă că agentul T. M. G. este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.
În urma vizionării CD –ului înaintat de către I. M. se reține că petentul, în calitate de conducător auto al autovehiculului cu nr._, circulă în localitate cu viteza de 111 km/h în data de 18.11.2014, ora 17:02 (cadrele 7560-7591 din înregistrarea video) și depășește astfel viteza legală de deplasare în localitate cu peste 50 km/h.
Înregistrarea de pe CD și înscrisurile depuse de intimată la dosar constituie probe relevante și suficiente care vin să confirme procesul-verbal de contravenție . nr._/18.11.2014.
Referitor la cele susținute de petent privind încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de pct. 4.2-4.4 din NML 021-05 instanța constată că dispozițiile respective au fost abrogate prin Ordinul nr. 187/2009 al directorului general al BRML.
Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța reține fără niciun dubiu că la data de 18.11.2014, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN6, în localitatea F. Cremenii, fiind înregistrat cu aparatul radar AUTOVISION montat pe auto MAI_, cu viteza de 111 km/h.
Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Pentru contravenția comisă de petent, agentul constatator a aplicat acestuia amenda contravențională minimă prevăzută de lege pentru fapta respectivă. Astfel, i-a fost aplicată petentului sancțiunea pecuniară în cuantum de 810 lei (9 puncte amendă x 90 lei), în speță fiind aplicabil, art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, care prevede aplicarea unei amenzi din clasa a IV-a de sancțiuni, de la 9 la 20 puncte amendă în conformitate cu art. 98 alin. 4 lit. d din O.U.G. 195/2002.
Cu privire la aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, instanța reține că potrivit art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.
Sancțiunile aplicate petentului îndeplinesc pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001, fiind stabilite în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenție, sancțiuni pe care instanța, având în vedere depășirea cu 61 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, le consideră proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent, faptă care aduce o gravă atingere siguranței traficului rutier. În acest sens, nu se poate susține că fapta ar prezenta o gravitate redusă, urmarea faptei ce constă în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, constând într-o stare de pericol pentru desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și pentru ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, nefiind necesară producerea unui rezultat.
Se are în vedere și atitudinea nesinceră a petentului și viteza ridicată cu care acesta a circulat astfel că sancțiunea avertismentului nu se impune, fapta sancționată în cauză neputând fi socotită drept una cu o gravitate redusă în sensul art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Totodată, față de natura și gravitatea faptei, în conformitate cu disp. art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, urmează să mențină și măsura complementara luata prin același proces-verbal, respectiv suspendarea permisului de conducere pe o perioada de 90 de zile.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul M. C. M., CNP-_, domiciliat în Strehaia, ., jud. M., împotriva procesului verbal . nr._/18.11.2014 în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., cu sediul în Drobeta T.-S., județul M., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Strehaia.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
S. C. N. S. A.
Red. S.C.N./tehnd.S.A..
4 explare./05. 05.2015
Operator date 4338
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Cereri. Sentința nr. 432/2015. Judecătoria STREHAIA → |
|---|
