Acţiune în constatare. Sentința nr. 1381/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1381/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 1381/2015
Dosar nr._ - acțiune în constatarea simulației -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1381
Ședința publică din data de 6 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. C.
Grefier: D. M.
La ordine, pronunțarea asupra acțiunii în constatarea simulației, formulată de reclamanta B. L., în contradictoriu pârâtul B. V..
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 27.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 6 martie 2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 23.05.2014 și înregistrată sub nr._, reclamanta B. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. V., ca în urma probelor ce se vor administra și în temeiul art. 1175 cod civil și art. 30 Cod familie să se constate caracterul simulat al contractului de donație autentificat sub nr._ din 23.06.1993 de fostul notariat de stat Județean V., încheiat între pârât și donatorii I. G. și I. E., ambii decedați, fără moștenitori, și să se constate că apartamentul care face obiectul contractului deghizat (donație) situat în mun. Focșani, .. 26, ., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 15 iunie 1990 și, potrivit sentinței civile nr. 3523/1 iulie 2010 a Judecătoriei Suceava, irevocabilă, au divorțat.
A mai arătat reclamanta că, de la început, căsătoria lor s-a bazat pe un principiu impus de pârât și, întrucât după căsătorie au locuit într-o locuință de serviciu, în condiții dificile, au strâns bani (împrumuturi, economii) și au hotărât să cumpere un apartament pentru a locui decent. Pârâtul a fost cel care i-a spus că unchii săi, familia I., care locuia în mun. Focșani, nu au bani să-și cumpere apartamentul de stat în care locuiau cu chirie și a propus să le împrumute suma de 115.000 lei.
Mai arată reclamanta că la data de 1 martie 1993 s-a încheiat „chitanța”, contra-înscrisul din care rezultă că s-a plătit suma, fiind semnată doar de pârât, pentru că ea avea copil mic.
Susține reclamanta că la câteva luni, pârâtul i-a spus că pleacă la Focșani, la familia I., pentru a încheiat un contract de vânzare-cumpărare pe numele amândurora, pentru apartament, așa cum era logic, fiind căsătoriți și suma plătită fiind obținută din contribuție egală.
A mai precizat reclamanta că pârâtul când a revenit nu i-a arătat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1473/17 aprilie 2000 BNP I. Valeriana, ea nefiind chemată la acea dată la notar deși a fost integrată în momentul în care pârâtul a chemat-o la același birou notarial și conform declarației autentificate sub nr. 1762/26 iunie 2000 a pus-o să declare că apartamentul pe care l-a cumpărat în mun. Suceava și în care în prezent locuiesc cu cei doi copii este cumpărat cu banii obținuți din vânzarea apartamentului din Focșani a familiei I..
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp. art. 1175 Cod civil, art. 30 cod familie, 194 și 451 – 453 cod procedură civilă.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 4 – 41).
Prin încheierea dată în cameră de consiliu în 25.08.2014, s-a admis cererea de ajutor public formulată de reclamantă și s-a dispus scutirea petentei de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 3783,36 lei (filele 71- 72 dosar).
La termenul din 14 noiembrie 2014, pârâtul B. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că situația de fapt expusă de către reclamantă pentru prima dată, după trei ani de la începerea procesului de partaj, nu corespunde realității, întrucât timp de 18 ani, cât au fost căsătoriți, nu a făcut nimic care să aducă atingere regulilor de familie. Este total neadevărată afirmația reclamantei că după încheierea căsătoriei au strâns bani, motivat de faptul că reclamanta nu lucra nicăieri, din martie 1992 fiind șomeră, iar el a fost disponibilizat de la Navrom G. în 1992, iar ulterior, până în 1995 a fost angajat ca muncitor necalificat la secția CT3 Suceava, având un salariu care abia le ajungea să trăiască.
A mai arătat că donatorii I. G. și E. au avut o casă situată în .. 19, mun. Focșani și au primit în schimbul casei un apartament, respectiv apartamentul care ia fost ulterior donat, iar pe data de 17 iunie 1992 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare de către I. G. și E. și RAGCI Focșani din care rezultă că prețul locuinței urma a fi achitat printr-un împrumut CEC.
Mai precizează că contractul de donație a fost întocmit la data de 23.06.1993, iar în prealabil notarul a consemnat într-o minută părțile, în care I. G. și E. apar în calitate de donatori, iar el în calitate de donatar. Mai arată că prin foaia de vărsământ nr._/23.06.1993 a plătit cheltuielile de donație, conform înțelegerii cu donatarii, iar banii proveneau dintr-un împrumut pe care l-a obținut de la CAR CFR.
Mai arată că împrejurarea că reclamanta nu a fost prezentă la Focșani la acea dată nu s-a datorat faptului că aceasta avea copil mic, ci faptului că rudele sale nu au avut niciodată intenția de a gratifica și pe aceasta, neavând convingerea că ea îi va îngriji atunci când au nevoie, lucru care s-a și întâmplat ulterior. Chitanța invocată de reclamantă ca fiind contra-înscrisul este un act sub semnătură privată, în conținutul căruia se menționează că „împrumut familiei I. suma de_ lei pentru o perioadă de un an”, nefiind menționat că în schimbul acestei sume urma să primească apartamentul lor. În realitate acest act se referă la un împrumut fictiv, deoarece nu a deținut și nu a remis nici la acea dată și nici ulterior respectiva sumă de bani.
Mai precizează că reclamanta pretinde că atacă în calitate de terț actul de donație, public, deoarece nu reprezintă voința reală a părților, că s-a încheiat un contract de vânzare întrucât chitanța din 1.03.1993 face dovada achitării prețului.
Instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar, iar pentru reclamantă proba cu interogatoriul civil al pârâtului (f. 107 – 109) și proba testimonială cu martori, fiind audiați martorii A. I. și L. M. ale căror declarații au fost atașate la dosar la filele 117, 118 - 119.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 23.06.1993, între numiții I. G. și I. E., pe de o parte și B. V., pe de altă parte, s-a încheiat contractul de donație autentificat de Notariatul de Stat prin notar de stat Strună C., contract prin care numiții I. G. și I. E. au donat pârâtului B. V., în calitatea sa de nepot, apartamentul compus din 2 camere, hol, bucătărie, baie, debara, logie și balcon, situat în Focșani, ., nr. 26, .> La data încheierii contractului de donație pârâtul a intrat de drept în proprietatea apartamentului donat, donatorii rezervându-și dreptul de uzufruct asupra apartamentului până la încetarea lor din viață.
De asemenea, pârâtul și-a asumat sarcina donației, respectiv s-a obligat să întrețină donatorii pe toată perioada vieții acestora.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită a se declara simulat contractul de donație, arătând că, în fapt, voința părților a fost să încheie un act de vânzare cumpărare, respectiv a existat o simulație în forma actului deghizat prin ascunderea obiectului contractului încheiat între părți.
Prin simulație se înțelege operațiunea juridică prin care printr-un act juridic public se creează o altă situație juridică decât cea stabilită printr-un act juridic ascuns, adevărat, act încheiat concomitent sau înainte de încheierea actului public.
Potrivit art. 1175 cod civil 1864, „Actul secret, care modifica un act public, nu poate avea putere decât intre părțile contractante si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect in contra altor persoane.”
Rezultă, așadar, că persoana interesată poate solicita ca pe calea acțiunii în declararea simulației inopozabilitatea actului public încheiat între părți pentru a produce efecte juridice actul secret.
Elementele ce trebuie dovedite în cauză sunt existența unui act public, existența actului secret și acordul simulatoriu.
Potrivit art. 1169 cod civil, cel care face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească, astfel încât este în sarcina reclamantei din prezenta cauză să dovedească elementele simulației.
În privința actului public, instanța reține că la data de 23.06.1993, între numiții I. G. și I. E., pe de o parte și B. V., pe de altă parte, s-a încheiat contractul de donație autentificat de Notariatul de Stat prin notar de stat Strună C., contract prin care numiții I. G. și I. E. au donat pârâtului B. V., în calitatea sa de nepot, apartamentul compus din 2 camere, hol, bucătărie, baie, debara, logie și balcon, situat în Focșani, ., nr. 26, .> Împotriva dispozițiilor din actul public, chiar autentic, se pot proba adevăratele raporturi dintre părți cu ajutorul actului secret încheiat sub semnătură privată sau chiar martori.
Terții, astfel cum este reclamanta față de raportul juridic ce rezultă din actul încheiat între părți, neparticipând la încheierea contractului, neavând posibilitatea să își preconstituie un înscris doveditor al simulației, pot dovedi simulația cu orice mijloc de probă, întrucât pentru ei simulația este un fapt juridic în înțeles restrâns, iar nu un act juridic.
În cauză, au fost administrate la solicitarea reclamantei proba cu martori și cu înscrisuri, reclamanta invocând faptul că anterior încheierii actului de donație, la data de 01.03.1993, între pârât și numiții I. G. și I. E. s-a încheiat un înscris sub semnătură privată prin care pârâtul împrumuta unchilor săi suma de_ de lei (f. 11).
Invocă reclamanta că act înscris sub semnătură privată reprezintă un început de dovadă scrisă în sensul că între părți a existat un acord simulatoriu cu privire la adevăratul obiect al contractului ce s-a încheiat între părți, respectiv încheierea între aceștia a unui contract de vânzare - cumpărare și nu a unei donații.
În primul rând, instanța reține că înscrisul sub semnătură privată denumit „chitanță”, înscris invocat de către reclamantă, face dovada existenței unui împrumut între părțile contractante.
Ori, reclamanta nu a solicitat a se constata că și acest act juridic este unul simulat.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă faptul că la data de 17.06.1992 s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare de către I. G. și I. E. și RAGCL Focșani. Din adeverința nr. 6540/21.06.1993 eliberată de RAGCL rezultă faptul că în baza contractului de creditare nr. 9924/22.06.1992, numitul I. G. a achitat integral apartamentul. Apartamentul astfel achiziționat de către numiții I. G. și I. E. a făcut obiectul contractului de donație cu sarcină încheiat cu pârâtul.
De reținut faptul că acordul simulatoriu presupune concordanța voinței ambelor părți contractante la încheierea celor doua acte juridice, respectiv actul public și actul secret.
În cauză, reclamanta nu a făcut dovada existenței acestui acord simulatoriu din partea ambelor părți contractante. Nici prin înscrisul sub semnătură privată și nici din declarația martorului audiat la solicitarea reclamantei nu rezultă faptul că voința reală a înstrăinătorilor a fost dea de a vinde apartamentul în care locuiau în Focșani și nu de a-l dona nepotului lor cu obligația acestuia de a-i întreține până la sfârșitul vieții.
Față de aceste motive, instanța va dispune respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei, iar în temeiul art. 453 cod procedură civilă, va obliga reclamanta la plata în favoarea pârâtului a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea în constatarea simulației, formulată de reclamanta B. L., CNP_, cu domiciliul în Suceava, ., ., ., cu domiciliul ales la av. Gîlgă M. din ., în contradictoriu pârâtul B. V., CNP_, cu domiciliul în Suceava, ., ., ., cu domiciliul ales în Suceava, . nr. 51, .. B, ., la fam. H. D..
Obligă reclamanta la plata în favoarea pârâtului a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Dispune ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, înscrisul original intitulat „chitanță” încheiat la data de 01.03.1993 între B. V. și fam. I. G. și I. E. să fie restituit.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.03.2015.
Președinte, Grefier,
Red. BC/tehn. DM
4 ex. 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1308/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1359/2015. Judecătoria... → |
|---|
