Plângere contravenţională. Sentința nr. 1358/2015. Judecătoria SUCEAVA

Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 26.02.2015, și mai apoi pentru astăzi, 05.03.2015.

INSTANȚA

Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 26.05.2014 sub numărul de dosar_, petentul P. D. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr. 8 emis la data de 16.05.2014 de intimata Primăria Comunei Dărmănești, prin primar, și a solicitat anularea procesului verbal contestat și implicit exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 3500 lei.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul verbal contestat este nelegal și netemeinic întocmit.

În dovedire, petentul a depus, în copie, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 8 încheiat la data de 16.05.2014 (filele 5-6).

La solicitarea instanței de complinire a lipsurilor cererii de chemare în judecată, petentul a depus, la data de 23.06.2014, precizări la acțiune (filele 10-12), însoțite de o . înscrisuri (filele 13-22). Prin precizările depuse, petentul susținut că în mod greșit a fost sancționat contravențional pentru două fapte de care nu se face vinovat.

A arătat că, în data de 13.05.2014, ora 12³⁰, animalele sale nu se aflau la pășunat în loc interzis și neautorizat, respectiv în zona „Sub – Deal” pe terenul pășune repartizat de către Asociația Crescătorilor de animale Ceremuș, numitului Ladaniuc G..

A mai arătat că a amplasat stâna pe terenul numitei C. M., la locul numit „Zacutchi”, în ., județul Suceava, persoană cu care a încheiat o convenție civilă, la data de 01.04.2014, convenție în care este specificat, în mod expres, acordul acesteia de amplasare a adăpostului pentru animale pe terenul proprietatea sa. De asemenea, a mai arătat că, în ce privește mențiunea din procesul verbal, prin care intimatul arată că a refuzat amplasarea stânei pe un teren pășune special amenajat pentru pășunarea animalelor, în anul 2013 i-a fost repartizat de către Asociația Crescătorilor de Animale Ceremuș, terenul pășune denumit „Sub Deal” și a solicitat ca și în anul 2014 să i se repartizeze acest . faptul că locuința sa este adiacentă pășunii solicitate și astfel poate beneficia de facilitățile oferite, în zonă nu există alt crescător de animale și, de asemenea, motivat de faptul că o are în întreținere pe soția sa, P. L., care are un handicap locomotor gradul I, cu însoțitor, însă din partea primăriei nu i-a fost dată o persoană ca însoțitor, ci doar indemnizația pentru persoane cu handicap.

Petentul a precizat că, la data de 04.04._, a fost invitat la Asociația Crescătorilor de Animale Ceremuș și i-au propus spre repartizare alte două trupuri de teren pășune, respectiv cele cu nr. 761 și 916, terenuri care se află la mare distanță față de locuința sa, fiind la limita satului Dărmănești și care sunt terenuri slab calitative, nefiind locuri bune pentru pășunatul animalelor. Petentul a arătat că, în acest condiții, a refuzat primirea celor două blocuri fizice, atenționându-i pe responsabili că fac o mare nedreptate, prin atribuirea terenului pășune denumit „Sub Deal”, aflat imediat lângă casa sa unui alt fermier.

A mai precizat că, în mod greșit, organul constatator nu a indicat în cuprinsul procesului verbal, la rubrica „descrierea faptei contravenționale”, data când ar fi fost comisă cea de a doua faptă contravențională, respectiv nu a indicat data la care ar fi amplasat adăpostul pentru animale pe terenurile cetățenilor comunei fără acordul primăriei, mențiunea obligatorie în funcție de care instanța poate verifica dacă aplicarea sancțiunii contravenționale este sau nu prescrisă. De asemenea, a mai arătat că pentru această faptă nu este indicat în procesul verbal atacat temeiul legal.

Petentul a precizat că art. 5 din HCL nr. 2/30.04.2013 nu prevede interdicția amplasării stânei pe terenurile agricole aparținând persoanelor fizice/juridice fără avizul Primăriei Comunei Dărmănești și acordul scris al proprietarilor de teren, ci doar interdicția introducerii la pășunat. A mai învederat faptul că din cauza abuzurilor și persecuțiilor la care a fost supus din partea autorităților comunale a fost nevoit să arendeze terenuri necultivate de la consăteni unde își pășunează oile, animalele sale nepășunând niciodată pe terenul ce i-a fost repartizat în acest an numitului Ladaniuc G., respectiv zona „Sub Deal”, ci din contra, animalele acestuia au pășunat pe terenurile arendate de către petent.

Cererea a fost legal timbrată (fila 27).

La data de 03.10.2014, petentul a depus precizări în sensul că înțelege să se judece cu autoritatea administrativ – teritorială locală emitentă a procesului verbal atacat, respectiv . (fila 33).

Intimata și-a delegat un reprezentant în instanță, dar nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la prezenta acțiune prin întâmpinare.

Intimata a depus înscrisuri (filele 51-54).

La data de 20.11.2014, petentul a depus înscrisuri (filele 41-50).

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și, pentru petent, proba testimonială. De asemenea, din oficiu, instanța a încuviințat proba cu martora R. L.. În cauză au fost audiați martorii Mazureac D. D. (filele 94-95) și R. L. (filele 96-97).

La data de 19.02.2015, petentul a depus înscrisuri (filele 98-99).

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 8 din data de 16.05.2014 întocmit de către intimata . D. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 3500 lei, constatându-se că în data de 13.05.2014, ora 12³⁰, în localitatea Dărmănești, a pășunat animalele (oi) în loc interzis și neautorizat, respectiv pe teren pășune, repartizat numitului Ladaniuc G., de către Asociația Crescătorilor de Animale Ceremuș; a amplasat stâna (adăpostul pentru animale) pe terenurile aparținând cetățenilor comunei Dărmănești, fără a avea acordul Primăriei Comunei Dărmănești, refuzând amplasarea pe un teren pășune special amenajat pentru pășunatul animalelor, fapte prevăzute și sancționate de dispozițiile art. 5 din HCL nr. 22/30.04.2013.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 8 din data de 16.05.2014 nu a fost semnat de către petent, agentul constatator consemnând că acesta nu este prezent, motiv pentru care a apelat la un martor asistent, respectiv numitul Ladaniuc G..

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 8 din data de 16.05.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat fără respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 2 și 5 din același act normativ, fiind încălcat principiul legalității sancțiunii contravenționale.

Cu privire la acest principiu, instanța reține că acesta rezultă atât din dispozițiile art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 2/2001, cât și din dispozițiile art. 5 din același act normativ, care impun două tipuri de obligații, unele ce apasă asupra organelor legiuitoare în materia contravențiilor, iar altele ce apasă asupra organului ce aplică sancțiunile contravenționale.

În raport de organele din ultima categorie, principiul legalității le impune nu doar să aplice una dintre sancțiunile generale cuprinse în art. 5 din O.G. nr. 2/2011, ci să aplice una dintre sancțiunile stabilite pentru contravenția pe care o sancționează. De asemenea, sancțiunea aplicată trebuie să se încadreze între limitele legale prevăzute pentru fapta respectivă, nefiind posibilă nici urcarea peste maximul stabilit și nici coborârea sub minimul legal.

Prin urmare, instanța apreciază că principiul legalității sancțiunii contravenționale constă, pe de o parte, în faptul că nicio persoană nu poate să răspundă contravențional în lipsa unei norme care să stabilească împrejurarea că fapta comisă este contravenție, iar pe de altă parte, în faptul că nicio persoană nu poate fi sancționată cu o sancțiune contravențională pe care legea nu o prevede.

Instanța constată că petentul a fost sancționat în baza dispozițiilor art. 5 HCL nr. 22/30.04.2013, potrivit cărora introducerea animalelor la pășunat, pe terenurile agricole aparținând persoanelor fizice/juridice fără avizul Primăriei Comunei Dărmănești și acordul scris al proprietarilor de teren, constituie contravenție și se sancționează cu amendă între 1000 – 5000 lei și plata pagubei provocate.

Din conținutul procesului de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 8 din data de 16.05.2014, instanța constată că în sarcina petentului P. D. au fost reținute două fapte, respectiv aceea de a pășuna animalele într-un loc interzis și neautorizat, respectiv pe teren pășune, repartizat numitului Ladaniuc G., de către Asociația Crescătorilor de Animale Ceremuș, și aceea de a amplasa stâna pe terenurile aparținând cetățenilor comunei Dărmănești, fără a avea acordul Primăriei Comunei Dărmănești.

Însă, în ceea ce privește cea de a doua faptă mai sus menționată, instanța reține că, din conținutul HCL nr. 22/30.04.2013 nu rezultă că amplasarea stânei pe terenurile aparținând cetățenilor comunei Dărmănești, fără a avea acordul Primăriei Comunei Dărmănești, constituie contravenție. Prin urmare, cea de a doua faptă reținută în sarcina petentului nu constituie contravenție în temeiul HCL nr. 22/30.04.2013.

De asemenea, instanța constată că, deși agentul constatator a reținut săvârșirea a două fapte, a aplicat petentului doar o singură sancțiune, respectiv amendă în cuantum de 3500 lei.

Instanța apreciază că din interpretarea coroborată a prevederilor art. 2, 5, 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, rezultă cerința imperativă a existenței unei corelări între descrierea faptei și textul de lege sancționator menționat în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Mai mult decât atât, caracterul imperativ rezultă din însăși rațiunea edictării respectivelor dispoziții, și anume aceea de a permite verificarea legalității aplicării sancțiunii.

Or, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 8 din data de 16.05.2014 nu răspunde acestei exigențe și nu permite verificarea legalității sancțiunii aplicate, instanța neputând să procedeze la încadrarea juridică a faptei în raport de situația de fapt reținută de către agentul constatator și de sancțiunea aplicată, aspect de natură a cauza o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat. Cu alte cuvinte, instanța apreciază că, atât timp cât agentul constatator atunci când a descris faptele a reținut nerespectarea de către petent a două obligații stabilite prin HCL nr. 22/30.04.2013, dar a aplicat o singură sancțiune, fără a preciza pentru care dintre cele două fapte descrise a făcut încadrarea juridică și a aplicat sancțiunea, nu a fost respectat principiul legalității sancțiunii contravenționale, instanța neputând să presupună că sancțiunea în cuantum de 3500 lei a fost aplicată pentru nerespectarea art. 5 din HCL nr. 22/30.04.2013.

Mai mult, instanța constată că și prin concluziile scrise depusă la filele 109-110 din dosar, intimata menține starea de confuzie din cuprinsul procesului verbal contestat, precizând că din probele administrate în cauză nu rezultă că s-a făcut proba nesăvârșirii faptelor imputate contravenientului.

Prin urmare, instanța nu poate identifica pentru care dintre cele două fapte s-a aplicat sancțiunea de 3500 lei, aspect de natură a cauza o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat.

Deși s-a constatat un caz de nulitate absolută ce afectează legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 8 din data de 16.05.2014, în raport de probele administrate în prezenta cauză, instanța apreciază necesară verificarea temeiniciei actului contestat.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 3500 lei aplicată unei persoane fizice pentru fapte la regimul pășunatului pe raza comunei Dărmănești nu este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petentul P. D. a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca act administrativ, se impune cu forță superioară.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că singurele probe care să poată fi analizate împreună cu procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 8 din data de 16.05.2014 sunt procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 13.05.2014 și declarațiile martorilor Mazureac D. D. și R. L..

Astfel din procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 13.05.2014, instanța reține că agentul constatator (viceprimarul), împreună cu martora R. L. și numitul C. C., s-au deplasat la locul numit Sub Deal din .-a invitat pe numitul Ladaniuc G. și pe petentul Perhinchi D. la sediul Primăriei Comunei Dărmănești, în data de 14.05.2014, ora 9³⁰, pentru a aplana conflictul dintre aceștia, petentului punându-i se în vedere să pășuneze animalele pe pășunea ce i-a fost repartizată (fila 52).

Din declarația martorei R. L., instanța reține că aceasta s-a deplasat la fața locului împreună cu viceprimarul și cu polițistul din . o jumătate de oră, precizând că nu a fost încheiat nici un proces verbal în acel moment, ci că ulterior, la sediul Primăriei Comunei Dărmănești a semnat un proces verbal (fila 96). De asemenea, instanța reține că martora R. L. a declarat că, în acel moment, oile nu erau la stână și că nu a văzut oi în zona respectivă.

În ceea ce privește declarația martorului Mazureac D. D., instanța apreciază că anumite dubii cu privire la sinceritatea acestuia sunt generate de faptul că martorul propus de către petent se află cu aceasta din urmă în relații de natură a îi afecta obiectivitatea, respectiv socru - ginere. De asemenea, instanța reține că în timp ce martorul Mazureac D. D. a precizat că oile erau pe terenul luat în arendă, martora R. L. a precizat că nu a văzut oi în zona Sub Deal (filele 94 și 96).

Având în vedere că probele administrate în cauza nu sunt decisive în stabilirea vinovăției contravenientului, instanța nu-și poate forma convingerea că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, respectiv că, în data de 13.05.2014, ora 12³⁰, în localitatea Dărmănești, a fost surprins pășunând animalele (oi) în loc interzis și neautorizat, respectiv pe teren pășune, repartizat numitului Ladaniuc G., de către Asociația Crescătorilor de Animale Ceremuș, motiv pentru care, în baza principiului in dubio pro reo, va constata nevinovăția acestuia.

Prin urmare, instanța consideră că anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 8 din data de 16.05.2014 se impune atât pentru motive de legalitate, cât și pentru motive de temeinicie.

Față de cele expuse mai sus, instanța va admite plângerea contravențională formulată de către petentul P. D. în contradictoriu cu intimata . primar, și va anula procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 8 emis la data de 16.05.2014 de către intimata .. Pe cale de consecință, sancțiunea aplicată petentului va fi înlăturată.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, intimata urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 320 lei, suportate de către petent cu prilejul soluționării cererii, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat (chitanța nr. 44947din data de 12.06.2014, fila 27; chitanța nr. 8 din data de 31.01.2015, fila 100; chitanța nr. 85 din data de 26.06.2014, fila 101).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite plângerea contravențională formulată de către petentul P. D., cu domiciliul în ., jud. Suceava, în contradictoriu cu intimata .>, prin primar.