Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2431/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2431/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 2431/2015
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2431
Ședința camerei de consiliu din 8 2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. C.
Grefier: D. M.
La ordine, judecarea cererii de valoare redusă formulată de reclamanta E. K. ROMANIA S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. R. F. .
La apelul nominal făcut în ședință camerei de consiliu, în ordine de pe listă (poziția 2 cc ), la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu la a doua strigare, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Verificându-și din oficiu competența, instanța constată că, în temeiul art. 131 alin. 1 C.proc.civ., art. 1027 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j C.proc.civ., este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În baza art. 238 C. proc. civ., instanța estimează durata procesului la o lună.
Instanța, în baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 C. proc. civ. și art. 1029 alin. 9 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Instanța constată că pârâta nu a depus întâmpinare.
Nemaifiind cereri de încuviințat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă (filele 4 -7) înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ la data de 06.02.2015, reclamanta E. K. ROMANIA S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. R. F. la plata sumei de 181,65 lei, reprezentând debit principal, penalități de întârziere și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între Orange România SA ( fosta Mobil Rom SA ) și pârât s-a încheiat contractul de servicii de telecomunicații integrate nr._/27.06.2011, compania Orange România SA prestând serviciile pentru care s-a obligat contractual emițând facturi care nu au fost achitate de pârât.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1025 și următoarele Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar, în copii conforme cu originalul, o . înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei.
Reclamanta a arătat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
Legal citată, pârâta B. R. F. nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat și a administrat la solicitarea reclamantei, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Examinând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește admisibilitatea procedurii privind cererea cu valoare redusă, instanța constată că îndeplinite în mod cumulativ condițiile de la art. 1025 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 1025 din Codul de procedură civilă, această procedură se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Având în vedere că litigiul dedus judecății este evaluabil în bani iar debitul principal solicitat prin cererea de chemare în judecată este în cuantum de 524,39 lei, instanța reține că prezenta cauză este susceptibilă aplicării procedurii cu privire la cererile de valoare redusă.
De asemenea, izvorul obligației deduse judecății nu se circumscrie materiilor excluse de la aplicarea procedurii speciale, prevăzute de art. 1025 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
În fapt, între S.C. Orange România S.A. și pârâta B. R. F. s-a încheiat la data de 27.06.2011 contractul de furnizare servicii de telecomunicații integrate nr._ (fila 19- 20).
În temeiul raporturilor contractuale, au fost emise o . facturi de către reclamantă ( filele 17 -18 dosar).
Instanța reține că reclamanta a precizat faptul că dreptul de creanță al Orange România SA față de debitoare ar fi fost cesionat către E. Investment Ro Gmbh și că E. K. România S.R.L. ar efectua activități de recuperare a creanțelor cedate în calitate de administrator al activelor.
În drept, în ceea ce privește legea aplicabilă contractului de cesiune (din 13.06.2013 – fila 55), instanța reține că, potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. În acest context, contractul de cesiune menționat anterior, fiind încheiat după data de 01.10.2011, intră sub incidența cod civil din 2009 (în continuare C.Civ.).
Potrivit art. 1578 alin. 1 C.civ., debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care: a) acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă; b) primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului. În plus, conform alin. 2 din același articol, înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului.
Textul legal enunțat prevede o condiție clară pentru ca instituția cesiunii de creanță să își producă efecte, și anume comunicarea către debitor a cesiunii, informarea acestuia. Dovada informării debitorului însă trebuie să se facă prin prezentarea notificării cesiunii, care se completează cu dovada confirmării de primire.
De asemenea, art. 1579 teza a II-a C.civ. prevede că cesiunea este opozabilă debitorului din momentul comunicării acesteia.
În acest context, instanța reține că publicitatea cesiunii, pentru opozabilitate atât față de terți, cât și față de debitorul cedat, se poate face în două feluri: prin notificarea cesiunii către debitor sau prin acceptarea cesiunii de către debitor. Astfel, pentru ca cesiunile de creanță să fie opozabile debitorului și ca cesionarii să poată solicita acestuia executarea obligației, este necesar ca debitorul să fie notificat în scris cu privire la operațiunea intervenită sau să fi acceptat cesiunea în condițiile legii. Numai după îndeplinirea cerințelor de publicitate a cesiunii, debitorul cedat devine debitor exclusiv al cesionarului și nu mai poate face plata decât în mâinile cedentului.
Înscrierea în arhiva electronică asigură opozabilitatea față de terți, având importanță mai ales în cazul cesionarilor succesivi ai aceleiași creanțe în raport cu care are ca efect crearea unei ordini de prioritate între cesionari, în pofida existenței unei sau unor notificări sau acceptări din partea debitorului cedat. Această înscriere în arhivă poate să producă efecte de opozabilitate în toate cazurile de cesiune de creanță față de terți, dar nu este suficientă pentru realizarea opozabilității față de debitorul cedat, în cazul lui fiind necesare ori acceptarea, ori notificarea, astfel cum prevede textul legal amintit anterior.
Instanța reține că în situația de fapt dedusă judecății reclamanta E. K. România SRL nu a făcut dovada calității sale de creditoare, depunând doar extrasul din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (filele 56 - 57). Astfel, aceasta nu a depus contractul cadru sau contractul de cesiune creanță, despre care se face vorbire în extras. În acest context, instanța remarcă și faptul că reclamanta nu a făcut dovada notificării cesiunii de creanță către pârâtă și a dovezii comunicării notificării către debitor.
Simplul extras din Arhiva de Garanții Reale Mobiliare nu poate avea ca efect considerarea cesiunii de creanță ca fiind opozabilă debitorului, în măsura în care nu există nicio dovadă cu privire la emiterea sau comunicarea efectivă a unei notificări către acesta.
Mai mult, reclamanta S.C. E. K. Romania S.R.L. a formulat cererea în calitate de creditor cesionar (fila 3), deși din înscrisurile atașate cererii rezultă în mod clar că nu deține această calitate.
În consecință, instanța va respinge cererea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de valoare redusă, formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în București, .. 10A, sector 2, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J40/_/2002, CUI_, în contradictoriu cu pârâta B. R. F., CNP_4, cu domiciliul în Suceava, .. 17A, jud.Suceava.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.05.2015.
Președinte,Grefier,
Red. BC/tehn. DM
4 ex. 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2421/2015.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 2576/2015.... → |
|---|
