Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 4323/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4323/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 4323/2015
Dosar nr._ - exercitarea autorității părintești -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4323
Ședința publică din data de 22 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. A.
Grefier: O. D.
Pe rol, pronunțarea acțiunii civile având ca obiect exercitarea autorității părintești formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâtul S. C..
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 septembrie 2015 redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 22 septembrie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 19.09.2014, sub nr._, reclamanta C. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. C. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ca autoritatea părintească asupra minorului S. I.-M., născut la data de 12.04.2013 să fie în comun de ambii părinți, stabilirea domiciliului acestuia să fie la locuința reclamantei, iar pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere în lei în favoarea minorului calculată la venitul minim pe economie.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a avut o relație de concubinaj cu pârâtul de aproximativ trei ani, în urma căreia a rezultat minorul S. I.-M., născut la data de 12.04.2013. A precizat reclamanta că, la început, relațiile dintre părți au fost bune însă acestea s-au deteriorat cu timpul odată cu reîntoarcerea în țară din Spania, în prezent ei fiind despărțiți, din luna august reclamanta locuiește la părinții ei și pârâtul locuiește împreună cu minorul în localitatea Dărmănești la părinții săi.
Astfel, reclamanta a solicitat instanței ca, având în vedere condițiile total necorespunzătoare în care locuiește minorul, să stabilească locuința minorului S. I.-M., născut la data de 12.04.2013 la domiciliul ei unde dispune de condiții mai bune, atât materiale cât și de locuit, față de pârât.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.505 alin.2, art.496 al.3 și art.529 al.2 C.civil.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, în copie certificată conform cu originalul (f.7,8).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 100 de lei (f.9,15,46).
Legal citat, pârâtul S. C. a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești, în comun, de ambii părinți și solicită respingerea ca nefondate a capetelor de cerere referitoare la stabilirea locuinței minorului la domiciliul acesteia din ., județul Suceava și obligarea la plata unei pensii de întreținere în bani în favoarea minorului, calculată la venitul minim pe economie (f.20-23).
De asemenea, pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat exercitarea autorității părintești asupra minorului S. I.- M., născut la data de 12.04.2013, în comun, de ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la domiciliul acestuia din satul Măriței, . și obligarea atât a reclamantei-pârâte, cât și a pârâtului-reclamant, să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire a minorului în funcție de nevoile copilului și veniturile acestora prin exercitarea în natură a acestei obligații, cu cheltuieli de judecată (f.23-25).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 397, art.496 al.3,art.505 al.2, 529 și 530 al.1 cod civil și art.205, art.209 și art.453 Cod procedură civilă.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 60 de lei.
Reclamanta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea pretențiilor pârâtului-reclamant (f.34-40).
Pentru termenul din data de 13.10.2015, pârâtul – reclamant depune completare la cererea reconvențională formulată care, în subsidiar, în cazul în care, instanța va stabili ca minora să locuiască cu mama sa, a solicitat stabilirea dreptului de a avea legături personale cu minorul prin luarea acestuia la domiciliul său, conform unui program de vizitare, după cum urmează: - primul și al treilea week-end din fiecare lună, de vineri ora 17:00 până duminică ora 17:00 - două săptămâni în perioada vacanței de vară, în perioada 1-15 august; - în perioada sărbătorilor de iarnă, alternativ, în anii pari în perioada Crăciunului (24-30 decembrie) la mamă și o săptămână de revelion și B. (1-7 ianuarie) la tată, iar în anul impar, în mod invers, - în perioada sărbătorilor de Paști, în anii impari;minorul să stea în perioada sărbătorilor de Paști, la tată, iar în anul par minorul să stea la mamă; - de ziua de naștere a pârâtului-reclamant (14 decembrie) să locuiască la tată și să petreacă acest eveniment împreună cu acesta; - de ziua de naștere a minorului (12 aprilie) în anul impar, minorul să fie cu tatăl său iar în anul par minorul să stea cu mama.
În motivarea întâmpinării la cererea reconvențională, reclamanta-pârâtă a arătat că motivele temeinice pentru care instanța poate dispune retragerea dreptului de a exercita autoritatea părintească sunt strict și limitativ prevăzute de Codul Civil, iar situația de fapt prezentată de pârâtul-reclamant nu se circumscrie niciuneia dintre ele.
Cu privire la capătul de cerere privind stabilirea locuinței minorei la domiciliu pârâtului-reclamant, reclamanta–pârâtă a arătat că imobilul din satul Măriței în care locuiește acesta locuiește împreună cu minorul are o singură cameră locuibilă care este amenajată rudimentar, fără apă curentă. De asemenea, a arătat că pârâtul - reclamant nu realizează niciun fel de venituri.
Cererea de stabilire program de vizitare a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 de lei (f.49).
Pentru termenul de judecată din data de 24 februarie 2015 reclamanta-pârâtă a depus întâmpinare la completarea cererii reconvenționale în care a arătat că este de acord ca pârâtul să-și exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul S. I.-M. astfel: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, în ziua de vineri, de la ora 11;00 până la ora 13;00 la domiciliul reclamantei; în anii pari, în prima zi de C. de la ora 10;00 la ora 18;00 la domiciliul reclamantei iar în anii impari în ziua de 02 ianuarie de la ora 10;00 la ora 18;00 la domiciliul reclamantei; în anii impari prima zi de Paști de la ora 10;00 la ora 18;00 la domiciliul reclamantei iar în anii pari a doua zi de Paști de la ora 10;000 la ora 18;00 la domiciliul reclamantei; de ziua de naștere a copilului, 12 aprilie, în anii impari minorul să petreacă această zi cu pârâtul de la ora 10;00 la ora 18;00, urmând ca minorul să fie luat de către pârât de la domiciliul reclamantei-pârâte și să fie dus la același domiciliu(f.71,72).
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorii C. M. (f.94), C. V. (f.67,68), pentru reclamanta-pârâtă și S. V. (f.65,66) și P. V. (f.69) pentru pârâtul-reclamant. De asemenea, s-a dispus întocmirea de anchete sociale la domiciliile părților, referatele de anchetă socială efectuate de Primăria comunei Dărmănești și primăria comunei Pătrăuți fiind depuse la dosar – filele 57-59, 61, precum și cu efectuarea unui raport de evaluare psiho – socială a minorului întocmit de către Direcția generală de Asistență și Protecția Copilului Suceava, referatul fiind depus la filele 54-56 dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar și a materialului probator administrat în cauză, din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul S. I.-M., născut la data de 12 aprilie 2013 (f. 7).
Astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială întocmit în cauză de către Primăria comunei Pătrăuți, jud. Suceava (f.62) precum și din declarațiile martorilor C. M. și C. V., părțile sunt separate în fapt din luna august 2014, de când reclamanta-pârâtă, împreună cu minorul, a decis să se mute la părinței ei, în . unde locuiește și în prezent.
De la data de 14.12.2014 minorul se află la mamă unde este întreținut, educat și crescut corespunzător, la locuința părinților reclamantei-pârâte, casa fiind formată din 5 camere, bucătărie, baie și anexe gospodărești .
Astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială întocmit în cauză de către Primăria comunei Dărmănești, jud. Suceava (f.58) precum și din declarațiile martorilor S. V. și P. V., părțile sunt separate în fapt din luna august 2014, de când reclamanta-pârâtă, împreună cu minorul, a decis să se mute la părinței ei, în ., anterior acestui moment familia astfel constituită locuind în satul Măriței, . în locuința proprietate personală a doamnei S. Doinița M., sora pârâtului-reclamant care locuiește acolo și în prezent.
Se menționează că imobilul, casă este format din 4 camere, dar una singură este mobilată, restul fiind în construcție, sursa de încălzire a locuinței este o sobă pe lemne, în cameră fiind 2 paturi, un dulap și o masă, iar aprovizionarea cu apă se face de la o fântână din apropriere.
Potrivit declarațiilor de martori, de la data separării în fapt a părților și până în prezent, reiese că pârâtul când îl vizita pe minor, ocazional îi aducea și bunuri.
Potrivit art. 486 C.civ., „Ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului”.
Conform art. 505 Cod civil, „În cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. (2) Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de turelă, fiind aplicabile prin asemănare, dispozițiile privitoare la divorț”.
Față de situația de fapt reținută și având în vedere prevederile art. 505 alin. 2 C.civ., instanța urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 396 din Codul civil potrivit cărora, instanța de tutelă hotărăște, (…), asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă.
Din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă, așadar, că numai cu titlu excepțional, dacă există motive temeinice și interesul superior al copilului o reclamă, se poate hotărî ca exercitarea acestei autorități să revină doar unuia dintre părinți.
Ori, în cauza de față, nu au fost invocate și dovedite motive temeinice, de natură a impune stabilirea exercitării autorității părintești numai de către pârâtul - reclamant (astfel cum s-a solicitat prin cererea reconvențională), interesul superior al copilului impunând, din contră, participarea ambilor părinți la luarea deciziilor referitoare la minoră, rolul lor activ în viața acesteia și contribuția fiecăruia la creșterea, educarea și dezvoltarea sa armonioasă.
Aspecte precum faptul că, de la despărțirea în fapt a părților, minorul locuiește împreună cu reclamanta-pârâtă iar pârâtul-reclamant nu a luat legătura în mod frecvent cu minorul, între ei nefiind dezvoltată o relație apropiată părinte – copil, tensiunile existente în momentul de față între părți, nu sunt de natură a conduce la ideea unei incompatibilități sau imposibilități în a participa la luarea deciziilor referitoare la copil, de a ocupa un rol activ în viața acestuia și de a contribui la creșterea, educarea și dezvoltarea armonioasă a minorului, care să determine privarea acesteia de exercitarea autorității părintești.
De asemenea, instanța constată că, până la separarea în fapt a părților, ambii părinți s-au implicat în creșterea și educarea copilului, fiind înlăturate astfel susținerile în sens contrar din cererea reconvențională. Pârâtul-reclamant a avut o relație bună cu minorul, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor S. V. și P. V..
La rândul ei, reclamanta-pârâtă s-a ocupat și se ocupă de creșterea și îngrijirea minorului, este atașată de acesta și îi oferă mediul familial de care copilul are nevoie.
Relevante sunt și concluziile referatului de evaluare psiho – socială potrivit cărora, în relația minorului atât cu mama cât și cu tatăl, s-a observat „un stil de atașament securizant”.
D. urmare, instanța constată că este în interesul superior al copilului dezvoltarea unei relații normale cu părintele de care este separat și implicarea acestuia în exercitarea ocrotirii părintești privind persoana minorului.
Prin urmare, ținând cont de interesul superior al minorului, astfel cum este definit în Legea nr. 272/2004 privind protecția drepturilor copilului, ținându-se seama de posibilitățile materiale ale părinților, de vârsta și de nevoile minorei, de legăturile de afecțiune care există între părinți și copii, în temeiul art. 397 din Codul civil și art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, instanța va încuviința exercitarea autorității părintești asupra minorului S. I.- M., născut la data de 12 aprilie 2013, în comun, de către ambii părinți, aceștia urmând a oferi minorului susținerea afectivă, materială și educațională de care copilul are nevoie.
În ceea ce privește capătul de cerere privind stabilirea locuinței minorului S. I.-M., instanța reține că, potrivit dispozițiilor art.400 C.civ., în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește locuința copilului minor la unul dintre părinți. De asemenea, instanța trebuie să țină seama de faptul că orice măsură privitoare la copil trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al acestuia.
Astfel cum s-a reținut și în paragrafele anterioare, reclamanta-pârâtă locuiește împreună cu minorul la domiciliul părinților ei din ., casa în care locuiesc este proprietate personală a părinților reclamantei, fiind formată din cinci camere, bucătărie, baie, anexe gospodărești (ateliere pentru confecționat încălțăminte, garaje, magazii ș.a.) aspecte relevate de raportului de anchetă socială nr. 1314/16.02.2015 întocmit de Primăria comunei Pătrăuți (f.62 ds.).
Potrivit raportului de anchetă socială nr. 539/09.02.2015 întocmit de Primăria comunei Dărmănești, pârâtul-reclamant locuiește într-o casă proprietate personală a surorii acestuia, formată din 4 camere din care una singură este mobilată, sursa de încălzire este o sobă pe lemne iar apa curentă fiind luată de la o fântână din apropiere (f.58,59).
Instanța mai reține că niciunul dintre părinți nu obține venituri stabile în calitate de angajați.
În speță, instanța față de situația materială a părților, constată că se impune stabilirea locuinței minorului la reclamanta-pârâtă, iar aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit concluziilor referatului de evaluare psihosocială, mediul familial actual îi oferă minorei stabilitate psiho-emoțională, creându-i un sentiment de siguranță, de acceptare necondiționată, față de mediul în care a locuit înainte, împreună cu mama și cu tata.
În consecință, față de cele reținute anterior, având în vedere interesul superior al copilului, în temeiul art. 400 alin. 2 din Codul Civil instanța va stabili domiciliul minorului S. I. M., născut la data de 12.04.2013, la domiciliul reclamantei-pârâte C. M..
În ceea ce privește contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare și învățătură, instanța reține că, potrivit art. 487 C.civ., „părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului”.
De asemenea, din coroborarea disp. art. 488 alin. 1 și ale art. 499 alin. 1 C.civ., rezultă că între îndatoririle părintești se numără și cea privind acordarea întreținerii necesare creșterii copilului - „părinții au îndatorirea de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios” și, de asemenea, „tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.”
Conform dispozițiilor art. 529 alin. 1 din Codul civil întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar potrivit dispozițiilor alin. 2 al aceluiași articol, când întreținerea este datorată de părinte ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Așadar, potrivit art. 402 C.civ., instanța este obligată să se pronunțe și cu privire la contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului.
În speță, întrucât locuința minorului urmează să fie stabilită la mamă, aceasta va contribui în natură la creșterea și educarea copilului.
În ceea ce-l privește pe pârâtul-reclamant, instanța reține că în cauză nu s-a făcut dovada că acesta ar obține venituri constante și stabile în calitate de angajat, condiții în care instanța urmează a se raporta la venitul minim pe economia națională.
D. urmare, în considerarea dispozițiilor art. 529 Cod Civil și având în vedere că obligarea pârâtului-reclamant la contribuția de întreținere a fost solicitată prin cererea principală, instanța va stabili în sarcina pârâului obligația de întreținere, în bani, în favoarea minorului.
În ceea ce privește capătul de cerere privind stabilirea unui program de vizitare în favoarea pârâtului-reclamant, art. 401 C.civ. conține o dispoziție de principiu, potrivit căreia, părintele la care nu a fost stabilit domiciliul minorului, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta. De asemenea, potrivit art. l7 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția copilului, părintele căruia nu i s-a încredințat copilul, are dreptul de a menține relații personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea și pregătirea lui profesională, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Ori, interesul primordial al copilului este acela de a avea o relație normală cu părintele său, tatăl având dreptul să păstreze legături personale cu acesta.
Având în vedere dispozițiile legale și împrejurările de fapt reținute mai sus, urmează ca realizarea dreptului pe care îl are părintele de a păstra legături personale cu copilul său, corelativ cu dreptul acestuia de a dezvolta relații personale cu tatăl său, să fie asigurată prin stabilirea unui program de vizitare corespunzător. În acest sens, instanța va avea în vedere interesul superior al copilului, care impune asigurarea unei stabilități afective și materiale, precum și particularitățile concrete ale cauzei, astfel cum au fost reținute anterior: capacitatea reclamantului – pârât de a se îngriji de minor, situația sa familială, condițiile locative precum și situația copilului, așa cum rezultă din referatele de anchetă socială precum și din declarațiile martorilor audiați în cauză.
D. urmare, instanța constată că se impune stabilirea unui program de vizitare care să ofere un caracter de continuitate și stabilitate relațiilor cu părintele său, dar care să nu pericliteze modul în care copilul s-a obișnuit deja, beneficiind de creștere și educare din partea reclamantei-pârâte.
În ceea ce privește modalitatea în care urmează a se desfășura relațiile personale ale pârâtului-reclamant cu minorul S. I.-M., instanța apreciază că desfășurarea unui program de vizitare cu preluarea minorului la domiciliul tatălui nu aduce atingere interesului superior al copilului ci doar facilitează menținerea relațiilor cu părintele său și duce la evitarea unui climat de tensiune.
De asemenea, în stabilirea programului de vizită, instanța urmează a avea în vedere și împrejurarea că desfășurarea legăturilor personale dintre pârâtul-reclamant și minorul S. I.-M. nu trebuie să influențeze în mod negativ programul acestuia, asigurat de reclamanta-pârâtă și structurat în prezent funcție de vârsta și nevoile acestuia.
Instanța are în vedere vârsta minorului, vârstă la care se impune asigurarea unui program regulat de viață, păstrarea unui mediu securizant și totodată stabil de creștere și dezvoltare, cu asigurarea disciplinei corespunzătoare. De asemenea, instanța urmează a reține și împrejurarea că relația de atașament dintre mamă și fiul ei este una foarte apropiată, vârsta fragedă a minorului solicitând prezența constantă a mamei și implicarea acesteia în tot ceea ce o privește pentru asigurarea unei dezvoltări corecte și armonioase a copilului.
D. urmare, instanța constată că programul de vizitare solicitat de reclamanta – pârâtă prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant nu corespunde întru totul nevoilor minorului.
În consecință, instanța va încuviința ca pârâtul-reclamant să păstreze legături personale cu minorul S. I.-M., născut la data de 12 aprilie 2013 stabilind un program de vizitare, la domiciliul pârâtului-reclamant, după cum urmează: - primul și al treilea week-end din fiecare lună, de vineri ora 17:00 până duminică ora 17:00 (se va considera primul week-end acea perioadă din lună în care ziua de vineri este la începutul lunii, în perioada 1-7 a lunii); - două săptămâni în perioada vacanței de vară, în perioada 1-15 august; - în perioada sărbătorilor de iarnă, alternativ, în anii pari în perioada Crăciunului (24-30 decembrie) iar în anii impari în perioada revelionului și de B. (1-7 ianuarie) – (se va considera an par sau impar anul corespunzător perioadei Crăciunului, atât pentru această perioadă cât și pentru perioada revelionului și de B. imediat următoare); - în perioada sărbătorilor de Paști, în anii impari; - de ziua de naștere a pârâtului-reclamant (14 decembrie); - de ziua de naștere a minorului (12 aprilie) în intervalul orar 10-15.
În conformitate cu prevederile art. 453 alin.2 Cod procedură civilă, instanța va proceda la compensarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea având ca obiect „exercitarea autorității părintești” formulată de reclamanta C. M., CNP_ cu domiciliul ales la Cabinet avocat” F. D.”, cu sediul în municipiul Suceava, ..1, ., . în contradictoriu cu pârâtul S. C., cu domiciliul în ., județul Suceava.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant S. C. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă C. M..
Încuviințează exercitarea autorității părintești asupra minorului S. I. M., născut la data de 12.04.2013, de către ambii părinți.
Stabilește domiciliul minorului S. I. M., născut la data de 12.04.2013, la domiciliul reclamantei-pârâte C. M..
Obligă pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului S. I. M., născut la data de 12.04.2013, a sumei de 262,50 lei lunar, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la majoratul acestuia.
Încuviințează ca pârâtul-reclamant S. C. să aibă legături personale cu minorul S. I. M., născut la data de 12.04.2013, stabilind un program de vizitare, la domiciliul pârâtului-reclamant, după cum urmează: - primul și al treilea week-end din fiecare lună, de vineri ora 17:00 până duminică ora 17:00 (se va considera primul week-end acea perioadă din lună în care ziua de vineri este la începutul lunii, în perioada 1-7 a lunii); - două săptămâni în perioada vacanței de vară, în perioada 1-15 august; - în perioada sărbătorilor de iarnă, alternativ, în anii pari în perioada Crăciunului (24-30 decembrie) iar în anii impari în perioada revelionului și de B. (1-7 ianuarie) – (se va considera an par sau impar anul corespunzător perioadei Crăciunului, atât pentru această perioadă cât și pentru perioada revelionului și de B. imediat următoare); - în perioada sărbătorilor de Paști, în anii impari; - de ziua de naștere a pârâtului-reclamant (14 decembrie); - de ziua de naștere a minorului (12 aprilie) în intervalul orar 10-15;
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Suceava, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.09.2015.
Președinte,Grefier,
A.A./O.D. 5 exp.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 3840/2015. Judecătoria SUCEAVA | Pensie întreţinere. Sentința nr. 4417/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
