Ordin de protecţie. Sentința nr. 3555/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3555/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 3555/2015
Dosar nr._ - ordin de protecție –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.3555
Ședința camerei de consiliu din data de 24 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: M. C.
Grefier: P. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror R. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava
La ordine, judecarea cererii de emitere a unui ordin de protecție, formulată de reclamanta D. A. M. împotriva pârâtului D. I. A..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința camerei de consiliu din data de 23 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi 24 iunie 2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din data de 15.05.2015, reclamanta D. A. M. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului D. I. A..
În motivare, reclamanta a arătat că datorită alcoolului consumat de către soțul său încă din anul 2002, care i-a schimbat radical comportamentul, dar și a lipsei de gândire matură, sănătoasă și constructivă adusă de starea de ebrietate în care s-a aflat foarte des, a folosit violența în tot acest timp, în mai multe feluri: verbal, fizic, psihic, economic.
Violența verbală, violența psihică și violența economică pe care le folosește în mod frecvent, în fiecare zi ca un mod normal (pentru el) de conviețuire, au fost completate și cu violența fizică repetată, care a lăsat urme vizibile, fiind determinată să solicite eliberarea certificatului medico - legal de fiecare data când s-a întâmplat.
Una din reacțiile violente, care a afectat-o și fizic, s-a întâmplat în data de 14.07.2014, la domiciliul conjugal, în prezența copiilor, când soțul său a ajuns acasă într-o stare avansată de ebrietate și în urma folosirii violenței verbale, a venit lângă patul fiicei sale, unde ea se afla - uitându-se la TV și a lovit-o foarte puternic. Soțul său a folosit această reacție violentă după aproximativ 5 zile de la întoarcerea lui din Irlanda, unde a fost plecat singur într-un concediu de o săptămână.
Cu două săptămâni înainte de Sărbătoarea P., din acest an, l-a rugat să participe și el financiar pentru a cumpăra haine copiilor, cu care să se îmbrace de Paști. Ca de obicei s-a folosit de violența verbală, dar și de violența economică, reducându-i la tăcere propunerea ei de a bucura copiii. În data de 07.04.2015, când a ajuns acasă noaptea la ora 1.30 și-a permis să caute în buzunarele hainei (după ce a adormit) și a găsit o suma de bani, care erau de fapt bani ai casei. A luat banii, iar a doua zi a mers cu copiii la magazin și le-a cumpărat o parte din haine. Când pârâtul a întrebat de unde are bani, i-a spus că din casă, mai precis din buzunarul hainei lui, unde el ține banii casei. Acesta s-a enervat brusc, a început sa verbalizeze pe un ton foarte ridicat, înjurând și amenințând copiii, ei fiind prezenți, ocazie cu care i-a returnat restul de bani.
În data de 20.04.2015, a ajuns acasă la ora 19.30 când ea împreună cu copiii tocmai voiau să se așeze la masă pentru a servi cina pe care o pregătise, acesta a aruncat cele trei farfurii cu mâncare de pe masă, spărgându-le și împrăștiind alimentele pe jos. Copiii s-au speriat din nou și se citea în ochii lor faptul că le este greu să mai suporte comportamentul tatălui lor.
A arătat că atmosfera din locuința lor a devenit insuportabilă, atât ea cât și copiii fiind mereu în alertă, atenți la starea pârâtului care, de cele mai multe ori, este afectată de consumul de băuturi alcoolice. Atitudinea acestuia este mereu ofensivă, tonul ridicat și, în general, gata oricând de un nou scandal.
A menționat că a tolerat acest comportament o lungă perioada de timp si a ajuns în situația de a constata că situația devine din ce în ce mai tensionată și lipsită de orice perspectivă a normalității.
Reclamanta a arătat că a fost lovită pentru prima dată în luna iulie, anul 2002, când era însărcinată în luna a V-a cu fiul cel mare, din cauza faptului că după mai multe săptămâni în care a pregătit în fiecare zi mâncarea pentru „muncitorii care lucrau pentru biserică", l-a rugat să nu mai consume atât de mult alcool pentru că nu este bine, atunci conștientizând că se îndreaptă către un alcoolism „inteligent", care va aduce doar necazuri. Ulterior a avut probleme cu sarcina, născând cu trei săptămâni mai devreme, decât trebuia.
A doua oară a lovit-o în luna iulie 2007, când era în casă cu ambii copii, dar și cu fiica surorii sale, când l-a întrebat dacă nu a găsit să cumpere produsul cumpărat deja, la o calitate mai bună. Fiind produs alimentar, care era pentru copii, nu prezenta garanție. S-a enervat și a lovit-o foarte tare, deși ea o avea în brațe pe fiica sa. Deși are dovada de-atunci doar cu o fotografie, nu s-a mai prezentat la Medicina Legală pentru a solicita Certificatul medico-legal.
În data de 03.09.2009, aflându-se în stare de ebrietate, a lovit-o din nou, dintr-un motiv care făcea referire la pregătirea copiilor pentru începerea anului școlar - când, de obicei, o lăsa singură să le organizeze și să le achiziționeze pe toate, iar când insista să o însoțească și să fie alături de dânsa, acesta o brusca verbal sau se ajungea la violență fizică.
În anul 2011 l-a rugat să îi însoțească la mare în timpul concediului și să nu o lase să plece singură cu copiii, dar nu a acceptat. A considerat că dacă a participat financiar, este suficient și a plecat doar ea cu copiii la mare. La întoarcerea din concediu, copiii și-au dorit să meargă la bunica lor maternă, iar pe 2 septembrie 2011, când mergea la D. - unde erau copiii la mama sa, a avut un accident de mașină foarte grav, din cauza faptului că a leșinat la volan. Am suferit un TCC, fiind spitalizată timp de două săptămâni. La externare i s-a recomandat să stea în concediu medical o perioadă, pentru a-și reveni, iar în acest timp i s-a spus soțului său să fie atent cu dânsa, să nu fie afecatată în nici un fel, deși medicii nu cunoșteau situația lor din căsnicie. Nici măcar în acea perioadă nu a avut liniștea care i-a fost recomandată, întâmpinând certuri, stări conflictuale, care deși puteau fi evitate de către el, pentru că știa că îi fac rău, nu se străduia să se comporte ca un soț, ca un tată, ca un bărbat ce trebuia să fie exemplu pozitiv în societate și ca un preot de la care se pretinde un alt comportament. Nu a înțeles că pentru dânsa era suficient să fie un soț și un tată bun.
Datorită comportamentului folosit de către soțul său în tot timpul căsniciei în special în perioada 2012 - 2013, când a lipsit de-acasă, fără motiv, timp de 55 de nopți (din ianuarie 2015 până în iulie 2015) a hotărât ca pentru liniștea copiilor ei, dar și pentru liniștea sa, să se mute ei trei într-un apartament din apropierea Școlii Gimnaziale Nr. 3, Suceava. La data de 01.09.2013 s-a mutat împreună cu copiii săi în apartamnetul din Suceava, de pe ., . locuit până în luna martie 2014.
Simțindu-și locul de muncă în pericol, deoarece superiorii lui au aflat de dezmembrarea familiei aveau dreptul să acționeze în detrimentul lui, i-a rugat să accepte reîntregirea familiei și să revenă acasă.
Așa cum a sperat în toți cei 10 ani de căsnicie că va conștientiza situația în care se află și că își va dori, cu-adevarat, să nu piardă familia, dar și parohia, a discutat cu copiii și au convenit să se întoarcă acasă, însă copiii săi i-au propus ca după întoarcerea lor acasă să fie mai atentă cu tot ce face tatăl lor și să nu mai permită să se repete situațiile urâte, negative, din cauza cărora ei își schimbase domiciliul. A precizat faptul că tot copiii au fost cei care au propus și au insistat pe ideea schimbării domiciliului lor și să plece de lângă tatăl lor, gândindu-se și ei ca și copii bine educați și îngrijiți corespunzător, că tatăl lor va realiza că îi poate pierde. Așadar în data de 01.03.2014 a revenit împreună cu copiii la domiciliul conjugal.
După reîntregirea familiei, copiii, dar și ea, au avut parte de o perioadă de 6 săptămâni mai liniștită și chiar credea atunci că a fost o lecție de viața din care au avut amândoi de învățat și că o să fie mai bine. Însă s-a înșelat din nou, deoarece soțul său s-a reîntors la anturajul lui, format din oameni cărora le place să consume alcool și pe care îi poate manipula cum își dorește el. Iar ca „bonus" trebuia să îndure și o gelozie exagerată, manifestată asupra sa, în prezența copiilor. Era și este gelos pe dânsa din cauza faptului că fiica ei s-a împrietenit în anul 2013 cu o fetiță de vârsta ei, care locuia doar cu tatăl ei căruia i-a și fost încredințată după divorțul pronunțat între părinții ei. Iar liniștea care a fost prezentă în casă după reîntregirea familiei a dispărut definitiv, fiind înlocuită cu o stare continuă de tensiune, de contradicție, de ceartă, de violență manifestată în mai multe moduri, în special verbal și economic, toate fiind întâmplate doar în prezența copiilor, dar și în detrimentul lor.
În luna decembrie 2014, nu mai reține ziua, a venit seara târziu acasă tot în stare de ebrietate, după ce a mâncat în bucătărie, a intrat în dormitor și s-a auzit brusc un zgomot puternic (ea era în camera copiilor, unde a și adormit). Cand s-a trezit dimineața, a găsit biroul fiului său distrus și cărțile lui împrăștiate pe jos.
Cu două săptămâni înainte de Sărbătoarea P., din acest an, l-a rugat să participe și el financiar pentru a cumpăra haine copiilor, cu care să se îmbrace de Paști. Ca de obicei s-a folosit de violența verbală, dar și de violența economică, reducându-i la tăcere propunerea sa de-a bucura copiii. În data de 07.04.2015, când a ajuns acasă noaptea la ora 1.30, și-a permis să caute în buzunarele hainei (după ce a adormit) și a găsit o sumă de bani, care erau de fapt bani ai casei. A luat banii, iar a doua zi a mers cu copiii la magazin și le-a cumpărat o parte din haine. Când a întrebat de unde are bani, i-a spus că din casă, mai precis din buzunarul hainei lui, unde el ține banii casei. S-a enervat brusc, a început sa verbalizeze pe un ton foarte ridicat, înjurând și amenințând copiii, ei fiind prezenți. I-a returnat restul de bani.
În data de 20.04.2015, a ajuns acasă la ora 19.30 iar ea împreună cu copiii tocmai voia să se așeze la masă pentru a servi cina pe care o pregătise, el s-a așezat la masă în locul băiatului, iar dânsa i-a zis ca a pus mâncare doar pentru mine și copii, deoarece pentru el nu a mai avut, completând cu precizarea că dacă nu binevoiește să dea bani în casă, măcar pentru mâncare, nu are de unde să îi dea să mănânce. În acel moment el a aruncat cele trei farfurii cu mâncare de pe masă, spărgându-le și împrăștiind alimentele pe jos.
În luna august 2014, i-a găsit pe telefonul mobil mesaje către o anumită persoană, când l-a întrebat cine este s-a enervat și și-a trântit telefonul, stricându-1.
În data de 13.03.2015 i-a găsit pe telefonul lui alte mesaje de la alte două persoane și un mesaj trimis de către el către o altă persoană, însă de data aceasta nu l-a mai întrebat ci a acționat, sunând și discutând cu persoanele în cauză, lămurindu-se despre ce este vorba. A concluzionat că și alte persoane cu care el a relaționat îi aduc diferite reproșuri și manifestă dezamăgirea față de persoana lui.
A solicitat ca prin ordinul de protecție să se dispună: evacuarea temporară a pârâtului din locuință, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor în locuința familiei; limitarea dreptului de folosință al pârâtului, dacă este posibil, doar asupra unei părți a locuinței commune, astfel încât pârâtul să nu vină în contact cu victima; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de copiii victimei sau față de alte rude ale acesteia; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate (Primăria Suceava-Serviciul de Autoritate Tutelară și Școala Gimnazială nr.3 Suceava); interdicția pentru pârât de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care victima le frecventează sau le vizitează periodic (.); interzicerea oricărui contact, inclusive telephonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; Obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; încredințarea copiilor minori (danalache I. D., născut la.22.10.2002 și D. T. A., născută la 31.07.2006) sau stabilirea reședinței acestora să locuiască cu mama lor în apartamentul pentru care ea achită chiria și în care locuiesc în prezent și de unde solicită să plece soțul său D. I. A.; suportarea de către pârât a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri ai familiei locuiesc sau urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
A precizat faptul că chiria apartamentului ANL din Municipiul Suceava, ., ., unde locuiesc și unde va locui împreună cu copiii, achitată către Primăria Suceava, i se retrage lunar din salariul afferent locului său de muncă și este în cuantum de 290 lei/lună, iar întreținerea apartamentului la Asociația de proprietari nu este achitată la zi, ajungându-se la o datorie de 1415 lei.
Reclamanta a mai precizat că este remunerată cu 1158 lei/lună, sumă din care trebuie să achite: 300 lei lunar chiria pentru apartament; 250 lei lunar CAR la locul de muncă; 400 lei lunar rata pentru împrumutul făcut la Provident în anul 2014 pentru achitarea unor datorii care erau pentru casă; 230 lei lunar pentru achitarea ratei CAR-l profesorilor, împrumut efectuat în momentul în care s-a întors cu copiii acasă (pentru a achuita chiria și asociația la celălalt apartament unde a locuit cu copiii).
A mai precizat că nu poate achita din salariul obținut toate împrumuturile, fiind sprijinită și ajutată de mama sa, dar și de sora sa care o ajută și cu produse alimentare.
Reclamanta a menționat că din cele constatate în urma conviețuirii cu pârâtul în casă, în toți acești ani, lunar acesta realizează o sumă de 5.000 lei, exceptând salariul obținut lunar de la Protopopiat, iar din toată această sumă de bani realizați în fiecare lună are de achitat și îndatoririle lunare în cuantum de 2500 lei.
A menționat că pentru dezvolatare bună și sănătoasă a copiilor săi, consideră că este necesar să fie în casă liniște, copiii să nu mai asiste la contradicții, certuri, înjosiri din partea soțului său aduse asupra persoanei mele zilnic, într-un mod atât de firesc pentru el și fără să se gândească la faptul că sunt și copiii lui prezenți la tot ce el afirmă și copiii cunosc tot adevărul și ei știu realmente ce se întâmplă și sunt bulversați cu-adevarat. Iar schimbarea comportamentului soțului său de la o zi la alta, de la o persoană la altă, de la un moment la alt moment, de la un loc (acasă) la alt loc (biserică - și aici având comportament duplicitar: într-un fel se comportă atunci când este îmbrăcat în veșmintele preoțești și efectuează un serviciu religios, însă altfel se comportă atunci când are în jurul lui doar anturajul cu care petrece timpul de-atâta timp), denotă clar faptul că el se joacă cu viața și nu vrea să conștietizeze că face rău.
A arătat că toate împrumuturile efectuate, le-a făcut din cauza faptului că în casă nu a existat o comunicare sănătoasă, constructivă și eficientă între dânsa și soțul său, iar ea nu a suportat să supună copiii la o scădere a nivelului cu care îi obișnuise. Iar din alt punct de vedere, dacă au fost invitați de o prietenă - fostă colegă de studenție, la nunta ei - unde au fost rugați să fie și nași, el a acceptat, însă după ce a promis că va asigura ea toată cheltuială acestui eveniment. A reușit să organizeze totul astfel încât să nu se simtă exclus, sau neimplicat, însă împrumutul efectuat atunci - în cuantum de 1500 euro de la sora sa și 3500 lei de la Unicredit Tiriac Banck a trebuit să îl achite singură, afundându-se tot mai mult în datorii.
A descoperit ca joacă periculos, doar pentru interesul lui, fără să mai conteze pe cine calcă în picioare. Iar de când îl are în preajmă pe numitul B. I. T., comportamentul soțului săi este și mai afectat, de nerecunoscut și poate foarte ușor să cheltuiască banii pe mâncarea comandată la diferite restaurante, doar pentru a o consuma împreună cu numitul B., fără a se gândi că are copii acasă, că are o familie care are nevoie de prezența lui mai mult decât are nevoie numitul B.. Faptul că numitul B. este capabil să îi fie martor soțului său și să mintă la cel mai înalt nivel pentru a-1 scoate nevinovat și a nu pierde locul de muncă, de unde în prezent și el trăiește.
De asemenea, în timpul acestor ani a fost victima efectelor comportamentului lui influențat de fiecare dată de altă persoană care a intrat în anturajul lui A., el folosindu-se în mod deliberat de violența verbală, fizică, psihică și în special economică, profitând la maxim de situația în care adus-o din punct de vedere financiar cu modul în care a acționat până acum în toți acești ani.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar în copie înscrisuri.
La data de 29.05.2015, pârâtul D. I.-A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii privind emiterea ordinului de protecție.
În fapt, a arătat că părțile sunt căsătorite si au împreună doi copii minori.
A arătat că fondul certurilor dintre părți este lipsa banilor și comportamentul ușor iresponsabil al reclamantei, care înțelege să facă cheltuieli mai mari decât veniturile lunare ale familiei.Comportamentul său s-a schimbat foarte mult după accidentul rutier suferit în anul 2011 (când a stat în comă), moment din care a devenit foarte suspicioasă, irascibilă, dispusă în orice moment să provoace scandal.Ca în orice căsnicie există și momente bune și momente rele, soților revenindu-le misiunea de a face eforturi pentru a le depăși.
Pârâtul a menționat că este preot paroh, așa cum a arătat reclamanta.
Situația de fapt prezentată de reclamantă este distorsionată, prezentându-se o realitate în care reclamanta este victimă, iar pârâtul este autorul tuturor relelor din viața acesteia.
A arătat că este adevărat că între părți au existat certuri, de cele mai multe ori în prezența minorilor, pe care reclamanta înțelege să-i folosească ca paravan, iar așa cum arată și reclamanta, sursa certurilor est problema banilor, pe care reclamanta nu știe să-i gestioneze, aceasta făcând împrumuturi, fără a se consulta, în prealabil cu soțul său și care au o destinație necunoscută.
Pe fondul acestor lipsuri, pârâtul a încercat să-și găsească un loc de muncă în Irlanda, însă ceea ce i s-a oferit nu avea nicio legătură cu locul de muncă găsit acolo, motiv pentru care a fost nevoit să se întoarcă, prilej cu care reclamanta a făcut un scandal de amploare.
Salariul său este de aproximativ 1.300 lei, însă pretențiile reclamantei sunt mult mai mari, iar veniturile realizate nu le pot acoperi în calitate de preot paroh, având obligația de asigura plata utilităților de la biserică, a personalului, contravaloarea anumitor lucrări etc. Pe acest fond, toate încasările realizate la biserică trebuie gestionate în așa fel încât să acopere toate cheltuielile.
A mai arătat pârâtul că reclamanta are pretenția ca el să aducă în casă aceste sume de bani, pentru a fi folosite în interes personal, aspect care nu este posibil, iar neînțelegerea acestei situații duce la certuri și acuzații grave. Nu de puține ori, reclamanta a luat din buzunarele hainelor pârâtului sume de bani care erau destinate plății E.on energie sau E.on gaz, pentru Biserică, fără a întreba, aspect care, binențeles, că a dus la certuri. De asemenea, reclamanta a împrumutat bani de la persoane fizice sau de la instituții abilitate, fără știrea pârâtului, pe care le-a folosit fără a avea o justificare.
A menționat că susține reclamanta că pârâtul manifestă episoade de gelozie nejustificate, însă omite să spună că, de fapt, a avut mai mulți confidenți, de-a lungul timpului, tatăl prietenei fetiței părților, numitul G. C., fiind și, în prezent, „partenerul de confidență" al reclamantei.
A arătat că pe fondul unei discuții legate de această relație, reclamanta a avut o ieșire necontrolată, lovindu-1 pe pârât, pe mama sa (bunica maternă) și a folosit un limbaj vulgar la adresa cumnatului său, soțul numitei U. M., sora reclamantei.
Așa cum a arătat, reclamanta este foarte suspicioasă, verificând tot timpul telefonul pârâtului, buzunarele hainelor etc.
Dată fiind profesia desfășurată, se întâmplă ca în toiul nopții să fie chemat de vreun enoriaș pentru a efectua diferite servicii religioase sau să lipsească de acasă de dimineață până seara, situație în care reclamanta are un comportament de neînțeles.
De asemenea, reclamanta organizează evenimente (de exemplu concedii), fără a se consulta în prealabil cu pârâtul, așteptânu-se ca pârâtul să o însoțească când solicită aceasta. Ori, profesia nu-i permite să părăsească parohia oricând își dorește, existând anumite canoane ce trebuie respectate.
Pârâtul a precizat că de dragul familiei, încearcă să o țină unită, iubindu-și foarte mult soția, însă, amândouă părțile au caractere tari și nu reușesc să ajungă la un numitor comun.
A mai arătat că modul în care este prezentată situația, pare a avea în spate o pregătire minuțioasă, toate detaliile fiind prezentate cu o foarte mare precizie, ca și cum totul a fost premeditat, aspect care este rezultat situațiilor cu care se întâlnește reclamanta datorită profesiei sale, referent în cadrul Serviciului de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Suceava (cu acest prilej, 1-a cunoscut și pe numitul G. C., părinte divorțat).
Apreciază că, în speță, nu se impune emiterea unui ordin de protecție, părțile putând gestiona situația conflictuală într-o altă modalitate. Astfel, apreciază că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prev. de art. 23 alin. 1 Legea nr. 117/2003, respectiv nu există o stare de pericol care să fie reprezentată de existența unui act de violență, iar pentru aceste considerente, solicităm respingerea cererii.
În drept, pârâtul a invocat art. 205 Cod proc.civ., Legea nr. 117/2003.
Pentru termenele de judecată din datele de 15 iunie 2015, respectiv 23 iunie 2015, reclamanta a depus note de ședință prin care a înțeles să facă precizări și apărări în legătură cu probele administrate, astfel încât instanța să poată stabili cât mai corect situația de fapt, temeinicia cererii, urgența și necesitatea instituirii ordinului de protecție împotriva pârâtului.
La data de 23 iunie 2015, reclamanta D. A. M. a depus note de concluzii, solicitând instanței ca pe baza probelor administrate să pronunțe o hotărâre prin care să dispună: admiterea cererii de instituire a Ordinului de Protecție si luarea următoarelor măsuri împotriva paratului. Reclamanta a precizat nu își menține capete din cerere, de la litera “I”, referitoare la partea pecuniară, întrucât a fost acuzată că motivul pentru care solicită acest Ordin de Protecție este tocmai câștigul financiar și nu violența manifestată în mai multe rânduri și sub mai multe forme.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii: V. D. (f.71-72), I. G. (f.73-74), Ungureanașu M. (f.89-90), B. I.-T., (f.115-116).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Părțile din prezenta cauză sunt căsătorite, din relația de căsătorie rezultând minorii D. I.-D., născut la data de 22.10.2002 și D. T.-A., născută la data de 31.07.2006. (filele 15-16).
Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
În baza acestor dispoziții legale reclamanta a solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție față de pârâtul A. D., soțul său, din cauza violenței acestuia, manifestată în mai multe feluri:verbal, psihic, fizic, economic.
Astfel, reclamanta a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că pârâtul folosește în fiecare zi, ca un mod normal de conviețuire, violența verbală, psihică și economică, acestea fiind completate cu violența fizică repetată.
În continuare, instanța reține că potrivit cererii formulate, reclamanta a arătat că pârâtul, aflându-se într-o stare avansată de ebrietate, la data de 14.07.2014, a venit lângă patul fiicei sale și a lovit-o puternic, după 5 zile de la întoarcerea acestuia din Irlanda. De asemenea, a arătat că înainte de Paști, l-a căutat pe soțul său în buzunarul hainei, i-a luat banii și a mers la cumpărături cu minorii și după ce pârâtul a aflat acest lucru, a început să înjure și să amenințe copiii. Ulterior, pe 20.04.2015, a ajuns acasă când aceasta lua cina cu minorii și a aruncat cele trei farfurii cu mâncare de pe masă, spărgându-le și împrăștiind mâncarea pe jos.
A mai menționat reclamanta că în decursul timpului pârâtul a bătut-o în luna iulie 2002, în luna iulie 2007 și 03.09.2009, violența manifestată de acesta fiind în special verbală și economică, arătând că nu participă financiar la cheltuielile de familie.
Raportat la cele arătate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanța reține că ultimul act de violență fizică exercitat asupra reclamantei a fost la data de 14.07.2014, în acest sens fiind atașată la dosar atât o fotografie ce prezintă urmele de violență suferite de reclamantă cât și certificatul medico-legal nr. 678-SV/A2 din 16.07.2014, potrivit căruia reclamanta a prezentat echimoză, ce a putut fi produsă prin lovire cu pumnul, leziune ce a necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Astfel, susținerile reclamantei se coroborează cu declarațiile martorilor V. D., Ungureanașu M., B. I. și cu înscrisurile anterior arătate, motiv pentru care instanța reține că pârâtul a avut un comportament agresiv față de soția sa. În plus, potrivit celor cuprinse în ancheta psiho-socială efectuată de Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului Suceava, pârâtul recunoaște scenele de violență prezentate de soție, însă în continuare, arată că este mereu provocat de soția sa. Instanța reține că deși reacția violentă a pârâtului ar fi fost generată de comportamentul reclamantei, nu există vreo justificare pentru ca un soț să aibă o astfel de reacție la adresa soției sale.
De asemenea, instanța reține că potrivit declarației martorului Ungureanașu M.-L., pârâtul consumă băuturi alcoolice, împrejurare în care își schimbă comportamentul, devenind agresiv. Faptul că pârâtul consumă băuturi alcoolice, a rezultat inclusiv din declarațiile martorilor propuși chiar de acesta.
În continuare, instanța reține că pârâtul a exercitat acte de violență și asupra bunurilor din casă, cele prezentate de reclamantă, respectiv că pârâtul a aruncat farfuriile pe jos, rezultă atât din fotografiile depuse la dosar cât și din declarația martorilor V. D. și B. I.-T., celui din urmă, pârâtul povestindu-i evenimentul în care a distrus o farfurie.
În consecință, instanța reține existența unei strări conflictuale dintre părți, care este generată de neînțelegerea dintre părți, în principal motivul fiind lipsa banilor, ceea ce a condus la exercitarea din partea pârâtului de acte de violență fizică și demonstrativă.
Analizând dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, instanța reține că scopul ordinul de protecție este acela de a proteja victimele violenței în familie, fiind un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgență pentru a înlătura de îndată pericolul prezentat de actele de violență care sunt de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei.
Instanța constată că relația dintre cele două părți este departe de a fi una normală între soți, pârâtul așa cum s-a reținut mai sus a exercitat acte de violență fizică și psihică față de reclamantă, dar în același timp instanța apreciază că din probatoriul administrat nu reiese o stare de pericol, care să existe în momentul de față și care să pericliteze viața, integritatea corporală sau psihică ori libertatea reclamantei.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de judecată observă din analizarea probelor administrate pe parcursul cercetării judecătorești că ultima dată când pârâtul s-a manifestat în mod violent față de reclamantă a fost în urmă cu aproximativ un an de zile iar în perioada ce a urmat, deși cei doi soți au locuit împreună iar relațiile dintre ei, au avut de suferit datorită comportamentului manifestat de ambele părți, nu au mai existat episoade de violență fizică.
Față de susținerile reclamantei, instanța arată că de anul trecut, respectiv din 14.07.2014 și până în prezent pârâtul nu a exercitat nicio acțiune care să fie aptă să provoace reclamantei suferință fizică.
În plus, celelalte acte de violență fizică reclamate sunt mult anterioare promovării acțiunii astfel că acestea nu pot justifica urgența cererii formulate de reclamantă și nu pot creiona o stare de pericol actuală și iminentă, care să afecteze siguranța personală a acesteia sau a minorilor.
De asemenea, reclamanta arată în cuprinsul cererii că a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal, împreună cu cei doi minori, începând cu data de 01.09.2013 și până în luna martie 2014, când a revenit acasă. Instanța observă că reclamanta și-a motivat plecarea din domiciliul conjugal, nu din cauza unui comportament violent care ar fi pus-o în pericol atât pe ea cât și pe copii ci datorită comportamentului folosit de pârât, în perioada căsniciei, dar mai ales cel din perioada 2012-2013, când acesta a lipsit de la domiciliu, fără motiv o perioadă de 55 de zile. În aceste împrejurări, a suținut reclamanta că pentru liniștea sa dar și a copiilor s-a hotărât să se mute de la domiciliul conjugal.
Tocmai aceste susțineri denotă că împrejurarea determinantă care a dus la părăsirea locuinței comune a fost comportamentul indiferent al pârâtului față de reclamantă, comportament care nu poate caracteriza relațiile dintre doi oameni căsătoriți. Însă un comportament indiferent nu poate fi asimilat unei atitudini violente, care să genereze o stare de pericol ce ar putea impune aplicarea unei instituții legale, precum cea a ordinului de protecție.
În plus, reclamanta deși a făcut sesizări repetate la 112, ocazie cu care a fost invitată să depună plângere penală, aceasta ori a refuzat, ori și-a retras plângerea, justificându-și atitudinea adoptată nu pe o eventuală teamă provocată de reacția pârâtului, ci pe faptul că se simțea epuizată și credea că acesta își va reveni la normal. Prin urmare, atitudinea reclamantei, nu duce la concluzia existenței unei stări de temere față de soțul său ci la o stare de nemulțumire profundă, pe care aceasta o manifestă față de modalitatea în care pârâtul înțelege să fie alături de propria familie.
Instanța reține că reclamanta a sesizat la 112 producerea unui scandal în familie, la data de 14.07.2014 iar ulterior a formulat o plângere penală împotriva pârâtului, ce a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Suceava cu numărul unic 3850/P/2014, în cauză efectuându-se cercetări față de pârât sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire sau alte violențe. Dosarul penal a fost soluționat la data de 25.03.2015, cu propunerea de clasare, dat fiind că reclamanta și-a retras plângerea formulată.
Din cuprinsul adresei nr._ din 29.05.2015 a I.P.J. Suceava, a rezultat că a reclamanta a mai sesizat telefonic în două rânduri producerea unor scandaluri la domiciliu, la 30.09.2014 și 25.11.2014, însă de fiecare dată, deși avea posibilitatea, reclamanta nu a formulat plângere penală față de pârât.
Aceste episoade din viața reclamantei, fundamentează opinia instanței cu privire la faptul că relațiile dintre soți sunt grav afectate de neînțelegeri, însă se poate observa că evenimentele au avut loc în anul 2014 iar de atunci nu au mai existat conflicte pentru a căror aplanare să fie necesară intervenția organelor de poliție. Având în vedere aceste aspecte, instanța nu poate concluziona că în acest moment, există o stare actuală de pericol, generată de comportamentul pârâtului.
În acest sens, instanța reține și faptul că deși reclamanta a solicitat inițial obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime și față de minori, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei aceasta arată că renunță la acest capăt de cerere întrucât nu dorește să se păstreze această limită de distanță.
Prin urmare, atâta timp cât reclamanta a considerat că pârâtul nu prezintă un pericol pentru minori, aceștia fiind în primul rând cei care ar trebui să fie puși la adăpost de o persoană care ar prezenta un pericol grav pentru familie, cu atât mai mult, nu poate justifica existența unui pericol actual față de persoana sa.
În plus, instanța reține că reclamanta nici nu a susținut că pârâtul și-ar fi lovit copii ci doar că aceștia au fost de față și au suportat consecințele scenelor de neînțelegeri între soți. Cu ocazia audierii minorilor în camera de consiliu, instanța nu a constatat o stare de pericol pentru minori, generată de prezența tatălui și deși minora arată că a fost bătută de tată, aceste susțineri nu au suport probator. Astfel, aceste aspecte sunt infirmate de fratele ei care arată că tatăl nu a lovit-o pe sora sa iar reclamanta în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu a prezentat aspecte de natură a rezulta violența fizică a pârâtului față de copii.
În consecință, nu s-a făcut dovada unei atitudini violente a pârâtului față de minori, astfel încât acesta nu prezintă un pericol pentru ei, instanța reținând însă că acesta are totuși un limbaj necorespunzător la adresa minorilor, astfel cum au prezentat minorii, cu ocazia audierii acestora în camera de consliu. În plus, instanța reține că aceștia au fost martori la cele petrecute între soți, asistând la scenele în care pârâtul i-a adresat injurii reclamantei și a făcut scandal.
Prin urmare, instanța amintește părților că atitudinea părinților poate avea o influență dăunătoare față de copii, dezvoltarea lor psihică putând fi afectată. Ca urmare, instanța apreciază că părțile pot găsi mijloace de comunicare adecvate, astfel încât, în viitor, minorii să nu sufere din punct de vedere emoțional.
Din cuprinsul referatului de anchetă psiho-socială, instanța reține că minorii au fost martori la violența psihică și verbală, își iubesc tatăl, însă nu sunt de acord cu consumul de alcool și agresivitatea acestuia. În concluziile formulate în cuprinsul anchetei, s-a recomandat un climat psihoprotectiv care să favorizez menținerea stării de bine a minorilor și care să le poată oferi susținerea pentru dezvoltarea personală.
În consecință, deși reclamanta arată că renunță la capătul de cerere privind interzicerea unei distanțe față de minori, instanța atrage atenția părților că în condițiile în care între părinți apar neînțelegeri, discuțiile și comportamentul acestora au o influență directă asupra copiilor, ceea ce ar trebui în mod evident evitat.
În ceea ce privește susținerile reclamantei în sensul că este supusă unei violențe economice și psihice instanța reține următoarele:
Potrivit art.4 din Legea nr. 217/2003, violența psihologică reprezintă impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace iar violența economică reprezintă printre altele, lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, refuzul de a sustine familia, precum si alte actiuni cu efect similar.
Astfel, martora Vitovshi D., a declarat că reclamanta este supusă unei violențe psihice, care provine din problemele financiare pentru că reclamanta nu se descurcă cu banii pe care îi obține iar pârâtul nu ar contribui decât sporadic cu diverse sume de bani. A mai arătat că starea reclamantei a fost cumplită, aceasta fiind în continuă mișcare, ducându-i și aducându-i pe copii de la școală, încercând să facă rost de bani pentru a le cumpăra copiilor lucruri necesare la școală, celelalte aspecte prezentate fiind cunoscute de la reclamantă. Mrtora Ungureanașu M., a confirmat cele arătate mai sus și a declarat că pârâtul nu contribuie cu bani la cheltuielile necesare întreținerii însă arată totuși că atunci când minorii solicită, tatăl lor le dă câte 10 lei. Aceste aspecte rezultă și din declarațiile martorilor propuși de pârât, respectiv că acesta dă bani copiilor atunci când cer, martorul B. I. arătând că acum câteva zile pârâtul a dat bani băiatului pentru a pleca în excursie.
În plus, chiar reclamanta arată în cererea de chemare în judecată că a plecat la mare doar cu copiii, pârâtul contibuind financiar, de asemenea în notele de concluzii, arată că acesta plateste doar utilitatile iar pentru restul cheltuielilor nu contribuie, nefiind suficient ca în fiecare duminică să dea câte 50 lei pentru mâncare.
În consecință, faptul că există probleme financiare și că părțile au ajuns să facă împrumuturi de la bancă sau de la alte persoane, nu înseamnă că a fost dovedit refuzul pârâtului de a-și susține familia, în condițiile în care chiar reclamanta arată că acesta contribuie cu bani în casă, însă nu suficient.
În ceea ce privește împrumuturile contractate, nu s-a făcut dovada că ar fi fost luate pentru imposibilitatea reclamantei de a asigura traiul acesteia și a copiilor, fiind lipsită de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate ci a prezentat că ar fi împrumutat bani cu ocazia unei nunți la care soții au fost nași sau că au cumpărat un teren, menționat fiind de reclamantă că toate împrumuturile sunt cunoscute de soț.
Având în vedere aceste aspecte, respectiv faptul că reclamanta a înțeles să se împrumute astfel cum a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată cu suma de 1.500 euro și 3.500 lei pentru a cununa o prietenă, denotă chiar o independență financiară, în condițiile în care cheltuielile pentru cununie au fost suportate doar de aceasta. Această independență financiară a reclamantei trebuie interpretată ca fiind una asumată, cât timp cei doi soți nu s-au înțeles cu privire la cununia prietenei reclamantei.
În consecință, în ceea ce privește violența economică astfel cum este ea definită de lege, aceasta nu a fost dovedită în pofida încercărilor reclamantei de a induce această idee.
De asemenea, nici actele de violență verbală reclamate nu sunt de natură a justifica o cerere de instituire a unui ordin de protecție, având în vedere că situațiile tensionate dintre părți sunt generate de neînțelegeri, care vin ca urmare a comportamentului pârâtului, neacceptat de către reclamantă.
Astfel, reclamanta a descris evenimentul din data de 07.04.2015, când pârâtul a reacționat în mod violent din punct de vedere verbal, ocazie cu care a înjurat. Din cele arătate de reclamantă, a rezultat că în seara anterioară, îi umblase în buzunarul de la haina pârâtului și a luat fără știrea acestuia, banii pe care i-a găsit, după care a mers în oraș a doua zi și a cumpărat haine pentru copii. În momentul în care i-a povestit pârâtului de unde a avut banii pentru haine, acesta s-a enervat și a început înjure și să amenințe. Instanța observă din cele prezentate de către reclamantă că între părți există o lipsă profundă de comunicare, iar evenimentele prezentate de aceasta precum cel descris mai sus dar și cel din data de 20.04.2015, când i-a spus pârâtului că a pus mâncare doar pentru ea și pentru copii, sunt de natură a întreține o relație tensionată între părți. Astfel, în măsura în care violența verbală este determinată și de către comportamentul provocator al reclamantei, instanța observă că nu se poate vorbi despre o stare de pericol actuală, relațiile dintre soți potențând producerea unor astfel de incidente.
În ceea ce privește violența sexuală, pe care reclamanta a prezentat-o cu ocazia susținerii concluziilor sale pe fondul cauzei, aceasta nu a rezultat din ansamblul probator iar celelalte susțineri cu privire la acest aspect, nu au relevanță într-o cauză ce are ca obiect emiterea unui ordin de protecție. În plus, aceasta a prezentat, diferite episoade din viața de familiei a soților, care prezintă un comportament al soțului, ce ar fi caracterizat ca fiind unul culpabil și nefiresc în calitate de tată și de soț, însă instanța reține că aceste aspecte țin de eventuala stabilire a culpei soților în destrămarea vieții de familie, care ar putea fi analizate într-o acțiune de divorț, acțiune pe care reclamanta nu a înțeles să o formuleze. Astfel, faptul că acesta s-ar fi jucat cu psihicul reclamantei mințind-o că merge în Irlanda să-și caute loc de muncă, că nu a știut să se comporte ca un tată și soț în special în perioada în care a stat în concediu medical, că în perioada 2012-2013 ar fi lipsit de acasă 55 de zile sau că ar avea diferite relații cu anumite persoane, sunt aspecte care nu vor fi cercetate de instanță în acțiunea de față.
În consecință, raportat la situație de fapt expusă mai sus, instanta apreciază că nu se impune luarea unei măsuri restrictive împotriva pârâtului, cum este măsura impusă de un ordin de protecție, care ar duce la restrictionarea unui drept fundamental, aceasta trebuind sa fie absolut necesară si judicios argumentată.
Instanța arată că rațiunea emiterii unui ordin de protecție este aceea de a se înlătura starea de pericol care există pentru reclamantă, generată de faptul că viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea este pusă în pericol printr-un act de violență indiferent de natura violenței.
Instanța constată că din probatoriul administrat nu reiese că viața, integritatea fizică sau psihică ori libertate reclamantei este pusă în pericol de către pârât, ci doar că relația dintre cei doi soți este puternic deteriorată însă acest lucru poate fi soluționat prin intermediul acțiunii de divorț. În acest sens, instanța are în vedere și concluziile reclamantei în dezbaterea fondului, care arată că luarea măsurilor este necesară pentru a avea efect asupra corectării comportamentului pârâtului și față de reclamantă, ca o revizuire a administrării părții pecuniare, aspecte care conduc încă o dată la concluzia că soția nu reclamă un pericol grav și iminent, ci încearcă ca prin acțiunea formulată, pârâtului să îi fie aplicată o „pedeapsă”, pentru modul în care a înțeles acesta să își gestioneze viața de familie, aspect care nu este scopul oridinului de protecție.
Ordinul de protecție nu este o sancțiune pentru agresor ci o măsură de prevenire a unui pericol iminent și care nu ar putea fi înlăturat altfel, decât prin privarea pârâtului de anumite drepturi.
Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, nefiind îndeplinite în cauză condițiile pentru emiterea unui ordin de protecție, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește onorariul apărătorului din oficiu avocat G. M., instanța va dispune avansarea sumei de 75 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1789/03.06.2015 din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava (pentru avocat G. M.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea având ca obiect „ordin de protecție” formulată de către reclamanta D. A. M. cu domiciliul în mun.Suceava, ., ., jud.Suceava, în contradictoriu cu pârâtul D. I. A. cu domiciliul în mun.Suceava, ., ., jud.Suceava, ca neîntemeiată.
Dispune avansarea sumei de 75 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu (G. M.), conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1638 din data de 22.05.2015 din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava. (pentru avocat G. M.).
Cu apel în termen de 3 zile de la pronunțare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. M.C/Tehnored. P.C/ 24.06.2015 /5 Ex
| ← Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 2513/2015.... | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 3023/2015.... → |
|---|
