Plângere contravenţională. Sentința nr. 287/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 287/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 287/2015
Dosar nr._ - pl. contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 287
Ședința publică din 20 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. G.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale formulate de petenții S. D. și P. R. M. împotriva proceselor verbale de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.08.2014 de I.P.J. Suceava și . nr._ încheiat la data de 27.08.2014 de I.P.J. Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă petenții P. R. M. (legitimată cu C.I. . nr._) și S. D. (legitimat cu C.I. . nr._), lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, în conformitate cu disp. art. 131 Cod procedură civilă, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În conformitate cu disp. art. 238 Cod procedură civilă, instanța apreciază durata estimativă a procesului la un termen.
Petenții arată că sunt de acord cu termenul estimat.
Petentul S. D. arată că își însușește cererea formulată de sora sa și o semnează în fața instanței.
Petenta P. R. M. depune la dosar acte medicale.
Instanța a luat declarații petenților, susținerile acestora fiind consemnate în procese verbale separat atașate la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Petenții solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În conformitate cu disp. art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petenta P. R. M. solicită admiterea plângerii și anularea proceselor verbale de contravenție.
Petentul S. D. solicită admiterea plângerii.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 19.09.2014, petenții S. D. și P. R. M. au solicitat anularea proceselor verbale de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.08.2014 și . nr._ încheiat la data de 27.08.2014 de I.P.J. Suceava.
În motivare, petenta P. R. a arătat că petentul S. D. suferă de o boală psihică și, din cauza bolii, acesta este un pericol pentru ea și pentru cei din jur.
A menționat petenta că a fost nevoită să sune la 112 întrucât petentul S. D. devenise violent.
În dovedire, petenții au depus la dosar înscrisuri (f.19-28).
Acțiunea a fost legal timbrată cu două taxe judiciare de timbru în cuantum de câte 20 lei (f.29, 30).
La data de 10.11.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a depus întâmpinare la dosar (f.39), prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea proceselor verbale de contravenție.
În motivare, intimatul a arătat că, la data de 27.08.2014, numitul S. D. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 900 lei în conformitate cu art. 2 pct.24 din Legea nr. 61/1991, constând în aceea că, la data de 01.08.2014, fiind sub influența alcoolului a provocat scandal în loc public, adresând injurii persoanelor aflate la acel moment în zonă.
De asemenea, intimatul a menționat că, la data de 27.08.2014, numita P. R. a fost sancționată cu amendă în valoare de 500 lei, în conformitate cu prevederile art. 32 lit.b din OUG 34/2008, constând în aceea că, la data de 01.08.2014 a sesizat prin SNAU 112 faptul că S. D. provoacă scandal la domiciliu, aspect neadevărat, întrucât aceasta intenționa doar internarea lui S. D. la Spitalul de Neuropsihiatrie Siret.
A menționat intimatul că, la data de 01.08.2014, ora 15,40, lucrătorul de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a fost sesizat prin SNAU 112 de către numita P. R. cu privire la faptul că fratele acesteia, S. D., provoacă scandal la domiciliu și, în temeiul celor sesizate, s-a deplasat în satul Dărmănești spre locuința apelantei, însă pe drumul comunal 37 din satul Dărmănești a identificat pe numita P. R. și pe fratele acesteia, S. D., care se deplasau dinspre locuința lor către centrul satului.
Agentul de poliție a procedat la legitimarea acestora, după care a întrebat-o pe P. R. motivul pentru care a sunat la SNAU 112, aceasta comunicându-i faptul că dorește să îl interneze pe fratele său la Spitalul de Neuropsihiatrie Siret întrucât de la Spitalul de Neuropsihiatrie Burdujeni îl eliberează a doua zi și acesta nu a provocat scandal, însă nu găsea o altă alternativă să solicite prezența ambulanței.
A mai menționat intimatul că, în timp ce agentul de poliție le explica petenților cele necesare pentru a-și rezolva problema, S. D., care se afla în stare de ebrietate, a început să adreseze injurii unor minori care erau în trecere, motiv pentru care i s-a solicitat să se liniștească, însă, întrucât acesta a continuat cu injuriile devenind violent în mișcări, agentul de poliție a procedat la încătușarea acestuia și conducerea la sediul Postului de Poliție, unde acesta s-a liniștit după aprox. o oră.
Totodată, intimatul a susținut că agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională cu respectarea prevederilor legale, iar procesul verbal de contravenție îndeplinește condițiile de formă și fond prevăzute de lege.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
1. Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 27.08.2014 întocmit de către intimatul I. Județean de Poliție Suceava, petentul S. D. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 900 lei, constatându-se că în data de 01.08.2014 ora 16.00, de față cu organele de poliție a provocat scandal pe drumul public prin adresarea de cuvinte și expresii jignitoare trecătorilor, faptă prevăzută de dispozițiile art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din același act normativ.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 27.08.2014 nu a fost semnat de către petent, fiind semnat de un martor asistent.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din data de 27.08.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 900 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul normelor de conviețuire socială, nu este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca act administrativ, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța constată că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina contestatorului prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 27.08.2014, împrejurările reținute în procesul-verbal fiind susținute de probele administrate.
Astfel, din raportul agentului constatator aflat la fila 42 din dosar, instanța reține că în baza apelului 112 primit, echipajul de poliție s-a deplasat la adresa indicată dar pe drumul comunal 37 din satul Dărmănești a identificat-o pe P. R. si pe fratele acesteia S. D., care se deplasau dinspre locuința lor, către centrul satului și s-a procedat la legitimarea acestora. În timpul discuției cu aceștia, petentul a început să adreseze injurii unor minori care erau in trecere, motiv pentru care i s-a solicitat să se liniștească, însă, întrucât acesta a continuat cu injuriile și a devenit violent în mișcări, s-a procedat la încătușarea acestuia si conducerea la sediul Postului de poliție, unde după circa o oră s-a liniștit.
Instanța reține că petentul a contestat procesul verbal . nr._ din data de 27.08.2014 fără a arăta care sunt motivele pentru care solicită anularea procesului verbal. Acesta a declarat în fața instanței că în timp ce vorbea cu polițistul s-a „stropșit” la niște copii care treceau pe acolo. A mai menționat că la acea dată era nervos (f.64).
Având în vedere lipsa de diligență a petentului care nu a făcut nicio altă dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța apreciază că nu s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate față de criteriile prevăzute de O.G. nr. 2/2001.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Aplicarea sancțiunii nu trebuie sa fie arbitrară, ci în funcție de împrejurările concrete de săvârșire a faptei. Or, din descrierea faptei rezultă un pericol social minim, iar din circumstanțele personale ale petentului care suferă de schizofrenie paranoidă agravată și a fost încadrat in grad de handicap accentuat până în 15.09.2014 (f.6, 7, 61). Pe de altă parte, din biletul de ieșire din spital depus la dosar (f.61) rezultă că ulterior petentul a fost internat începând cu data de 04.08.2014 la Spitalul de Psihiatrie Siret.
Pe cale de consecința, instanța fiind investita, potrivit art. 34 din OG nr.2/2001, cu verificarea tuturor aspectelor de temeinicie și legalitate a procesului verbal, putând aprecia și asupra sancțiunii, fata de motivele arătate, apreciază că se impune reducerea cuantumului sancțiunii contravenționale aplicate de la suma de 900 lei la 200 lei, această sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 si art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Prin urmare, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 27.08.2014 de către petentul S. D. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Suceava și va dispune reducerea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate prin procesului-verbal . nr._ din data de 27.08.2014 de la 900 lei la 200 lei.
2. Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 27.08.2014 întocmit de către intimatul I. Județean de Poliție Suceava, petenta P. R. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei, constatându-se că în data de 01.08.2014, ora 15.43, a apelat în mod abuziv la S.N.U.A.U 112 pentru faptul că fratele acestuia este bolnav psihic și provoacă scandal, aspecte care nu s-au confirmat, aceștia solicitând, de fapt, internarea la Siret, faptă prevăzută de dispozițiile art. 32 pct. 1 lit. a din OUG nr. 34/2008 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 32 pct. 1 lit. b din același act normativ.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 27.08.2014 nu a fost semnat de către petentă, fiind semnat de un martor asistent.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din 27.08.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei aplicată unei persoane fizice nu este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca act administrativ, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța constată că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina contestatoarei prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 27.08.2014, împrejurările reținute în procesul-verbal fiind susținute de probele administrate.
Astfel, numărul unic pentru apelurile de urgență se apelează atunci când este necesară intervenția agențiilor specializate de intervenție, pentru asigurarea asistenței imediate în situații în care este periclitată viața, integritatea ori sănătatea cetățeanului, ordinea publică, proprietatea publică sau privată ori mediul.
Potrivit art. 32 al. (1) lit. a) din OUG nr. 34/2008, constituie contravenție apelarea abuziva a numărului unic pentru apeluri de urgenta 112 și se sancționează cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei;
Potrivit art. 3 lit. e) din același act normative, apelarea abuziva este apelarea repetata, cu rea intenție, a numărului 112, fără ca apelantul sa justifice o stare care necesita acțiunea agențiilor specializate de intervenție, sau apelarea numărului 112 pentru a aduce injurii operatorilor.
Situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este confirmată de susținerile petentului S. D. (f.64) care a arătat că la acea data era sub influența băuturilor alcoolice și că dorea să se interneze la spital.
Așadar, din declarațiile părților coroborate cu raportul agentului constatator aflat la fila 42 din dosar, instanța reține că petenta a sunat la 112 deoarece fratele său a provocat un scandal, solicitând internarea la Spitalul de Neuropsihiatrie.
În aceste condiții, reținând că motivul apelului la 112 nu a fost teama pentru că i-ar fi periclitată viața, integritatea ori sănătatea petentei, ci dorința de a-l interna pe fratele său, acesta fiind diagnosticat cu schizofrenie paranoidă, instanța apreciază că nu există niciun dubiu privind vinovăția acesteia în ceea ce privește contravenția reținută în sarcina sa.
Apelarea numărului 112 reprezintă o cale rapidă de a comunica cu agențiile specializate de intervenție în timpul unei situații de urgență. Este o urgență situația care are sau poate avea un efect negativ asupra persoanelor, a mediului sau a proprietății și necesită intervenția imediată a poliției, ambulanței, pompierilor. Or, situația medicală a fratelui petentei și necesitatea internării putea fi soluționată și fără alertarea agenției specializate de intervenție.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța apreciază că se impune reindividualizarea a sancțiunii aplicate față de criteriile prevăzute de O.G. nr. 2/2001.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, instanța reține că petenta nu a mai săvârșit fapte contravenționale, neexistând dovezi în acest sens. Pe de altă parte, instanța mai reține că posibilitatea fiecăruia de a percepe starea de urgență diferă de la o persoană la alta, în funcție de mai mulți factori (vârstă, pregătire profesională, stare de sănătate, etc.)
Aceste aspecte, deși nu înlătură existența contravenției și vinovăția petentei, constituie totuși împrejurări ce relevă un grad de pericol social redus al contravenției săvârșite, căruia trebuie să-i corespundă în plan sancționator o măsură echivalentă, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/ 2001.
Astfel, având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001 raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită și persoana petentei, fapt ce relevă un grad de pericol social redus al faptei contravenționale, dar și convingerea instanței că petenta nu va mai săvârși astfel de fapte, instanța apreciază că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 teza I din O.G. nr. 2/ 2001.
Prin urmare, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal . nr._/27.08.2014 de către petenta P. R.-M., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Suceava și va dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 500 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 27.08.2014, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 27.08.2014 de către petentul S. D. (CNP_) domiciliat în com. Dărmănești, ., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
Dispune reducerea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate prin procesului-verbal . nr._ din data de 27.08.2014 de la 900 lei la 200 lei.
Admite în parte plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal . nr._/27.08.2014 de către petenta P. R.-M. (CNP_) domiciliată în com. Dărmănești, ., jud. Suceava, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 500 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 27.08.2014, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2015.
Președinte, Grefier,
RED. C.A./Tehn. I.G./6 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 285/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 158/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
