Plângere contravenţională. Sentința nr. 3067/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3067/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 3067/2015
Dosar nr._ - pl. contrav. -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3067
Ședința publică din 02 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. G.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale formulate de petenta S.C. S. Găinești SRL împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.12.2013 de I.P.J. Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă martorul P. L. C., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În baza art. 311 Cod procedură civilă, sub prestare de jurământ, a fost audiat martorul P. L. C., declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal, separat atașat la dosar.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 06.01.2014, petenta ..R.L. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.12.2013 de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava și în subsidiar anularea parțială a procesului verbal în sensul reindividualizării sancțiunii aplicate și înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petenta a arătat că, descrierea faptei din cuprinsul procesului verbal de constatate a contravenției a fost generală, agentul constatator neindicând numele și datele de identificare a conducătorului auto a vehiculului suspus controlului, ceea ce atrage nulitatea procesului verbal.
În al doilea rând, petenta a susținut că procesul verbal de constatate a contravenției contestat a fost încheiat în lipsa contravenientului, situație față de care, potrivit art.19 din OG2/2001, împrejurările consemnate în actul sancționator trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Pe de o parte solicită să se observe că, cu rea credință,a agentul constatator nu a indicat adresa martorului asistent prezent la întocmire procesului verbal contestat, consemnare numelui și CNP –ului acestuia nefiind suficiente pentru citarea și audierea acestuia, de către instanța de judecată, fapt ce impune anularea procesului verbal contestat. Pe de altă parte precizează că martorul asistent P. L., care a prezent la întocmirea procesului verbal avea calitatea de agent constatator, astfel încât procesul verbal a fost nelegal și lovit de nulitate.
Petenta a solicitat să se aibă în vedere că se confruntă cu mari dificultăți economice pentru a supraviețui, a achitat salariile, taxele și impozitele către stat și pentru a evita falimentul, în această perioadă de criză economică, situație în care cuantumul amenzii aplicate de 6.000 lei este vădit disproporționat cu posibilitățile materiale ale petentei.
În drept, petenta și-a întemeiat plângerea pe disp. O.G. 2/2001, OG 37/2007.
În dovedire, petenta a depus la dosar o . înscrisuri (f.6-8).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.7).
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a depus întâmpinare la dosar (f.20), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și pe cale de consecință, să mențină sancțiunea cu amendă stabilită de către agentul constatator.
În motivare, intimata a arătat că, la data de 13.12.2013 ora 20,00, ansamblul de vehicule rutiere format din autoutilitara, marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_ (aparținând petentei) a fost oprit în trafic pe DC 74, în loc. Șcheia, în timp ce efectua activități de transport rutier de mărfuri contra cost, conform avizului de însoțire primar nr._ din 13.12.2013, ocazie cu care s-a constatat că, în ziua de 12.12.2013, conducătorul auto a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă cu mai multe de o oră și treizeci de minute, respectiv cu două ore și șaisprezece minute.
Conform raportului întocmit de agentul constatator, contravenția a fost constatată în urma verificării înregistrărilor efectuate de tahograful digital montat la bordul autoutilitarei cu nr. de înmatriculare_ , ce i-au fost prezentate de conducătorul acesteia, C. V. cu ocazia controlului în trafic.
În dovedire, intimata a depus la dosar o . înscrisuri (f.22-23).
Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorii C. V. (f.70) și P. L. (f.80) declarațiile fiind consemnate în proces verbal atașat la dosar.
La data de 03.04.2015, petenta a depus răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 16.12.2013 întocmit de către intimata, petenta . a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 6.000 lei, constatându-se că în data de 13.12.2013, ora 20:00, pe DC 74, Șcheia, a fost oprit și controlat autoturismul cu numărul de înmatriculare_ și remorca cu nr. de înmatriculare_ aparținând societății ., care efectua transport rutier public de mărfuri contra cost, conform avizului de însoțire primar nr._ din 13.12.2013, ocazie cu care s-a constatat că în 12.12.2013 conducătorul auto a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă cu mai mult de o oră și 30 de minute (2h16min), faptă prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. 1 pct. 4 din O.G. nr. 37/2007 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 lit. c) din același act normativ.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 16.12.2013 nu a fost semnat de către petent, reprezentantul legal al societății nefiind prezent, în schimb a fost semnat de un martor asistent.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor CP nr._ din data de 16.12.2013, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ.
În ceea ce privește nulitatea relativă a procesului verbal, invocată de către petent, nulitate prevăzută de art. 16 OG 2/2001, invocând faptul că procesul verbal nu conține și numele autorului faptei în persoana conducătorului auto, astfel încât fapta nu a fost descrisă suficient, instanța reține că art. 16 OG nr. 2/2001 instituie o nulitate virtuală, ceea ce presupune dovedirea faptului că s-a pricinuit părții o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea actului, conform art. 175 al. 1 din Codul de procedura civilă.
În lipsa unei vătămări instanța nu poate dispune anularea actului constatator în baza acestui motiv. Pe de altă parte, în procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.12.2013 este consemnată denumirea contravenientei ., aceasta având calitatea de autor al faptei, conform art. 9 alin. 1 lit. c) din O.G. nr. 37/2007.
In ceea ce privește indicarea intervalului orar in care șoferul petentei a condus, acesta este un aspect legat de temeinicia faptei, revenindu-i petentei obligația de a demonstra contrariul, înlăturând prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție.
În ceea ce privește martorul asistent, instanța reține că la întocmirea procesului verbal, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor (art. 19 al. 1 din OG 2/2001). În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivelecare au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod (al. 3). Or, instanța reține că s-au menționat datele de identificare ale martorului asistent, acestea fiind suficiente pentru a permite citarea și audierea acestuia. Din declarația martorului P. L. C. (f.80) a rezultat că nu a avut calitate de agent constatator, fiind angajat al Poliției de frontieră până în 2012.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentei i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Potrivit art. 8 alin. 1 pct. 4 din O.G. nr. 37/2007, constituie contravenție depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o oră și 30 de minute sau mai mult, iar potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 lit. c) din același act normativ, contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei aplicabilă întreprinderii sau operatorului de transport rutier, pentru faptele prevăzute la alin. 1 pct. 1-11, 31 și 32.
Atât din înscrisurile de la dosar, cât și din descrierea faptei rezultă că petenta, prin conducătorul auto, a prezentat raportul din aparatul tahograf pentru 12.12.2013, agentul constatator observând că s-a depășit perioada maximă de conducere du 2 ore si 16 minute.
Instanța reține că dispozițiile OG 37/2007 se completează cu cele ale Regulamentelor Europene care sunt direct aplicabile, fără a fi necesară transpunerea acestora în dreptul intern (Regulamentului (CE) 561/2007 al Parlamentului și Consiliului UE de modificare a Regulamentului 3821/85 al Consiliului).
Conform art. 6 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006, durata de conducere zilnică nu depășește nouă ore. Cu toate acestea, durata de conducere zilnică poate fi prelungită la maximum zece ore, dar nu mai mult de două ori pe parcursul săptămânii. Duratele de conducere zilnice și săptămânale cuprind toate duratele de conducere înregistrate pe teritoriul Comunității sau al unei țări terțe. Un conducător auto înregistrează ca altă muncă orice perioadă, astfel cum este definită la articolul 4 litera (e), precum și orice perioadă petrecută pentru conducerea unui vehicul utilizat pentru operațiuni comerciale care nu intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament și înregistrează orice perioadă de disponibilitate, astfel cum este definită la articolul 15 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, de la ultima perioadă de repaus zilnic sau săptămânal. Această înregistrare se face manual pe o foaie de înregistrare, pe un imprimat scos sau cu ajutorul funcției de introducere manuală de date oferită de aparatul de înregistrare. Potrivit art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006, după o perioadă de patru ore și jumătate de conducere, conducătorul auto trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin patruzeci și cinci de minute, exceptând cazul în care își începe o perioadă de repaus. Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puțin cincisprezece minute urmată de o pauză de cel puțin treizeci de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere astfel încât să respecte dispozițiile primului paragraf.
Totodată, întreprinderile de transport se asigură ca toate informațiile descărcate prin unitatea de la bord și cardul conducătorului auto să fie păstrate cel puțin douăsprezece luni după înregistrare și ca în cazul în care un agent de control le-ar solicita, aceste informații să poată fi consultate, direct sau la distanță, în localurile întreprinderii (art. 10 pct. 5).
Or, petenta nu a prezentat o altă situație decât cea reținută de agentul constatator, limitându-se la simpla negare a faptei și nu a prezentat informațiile descărcate de pe aparatul tahograf din care să rezulte contrariul.
Susținerea petentei în sensul că fapta nu întrunește elementele constitutive ale contravenției, sub aspectul laturii obiective, deoarece durata de condus zilnică poate fi prelungită la maxim 10 ore, dar nu mai mult de două ori pe parcursul săptămânii, nu poate fi reținută de către instanță, în lipsa unor documente justificative. Mai mult, aceste susțineri ale petentei reprezintă simple afirmații ale persoanei sancționate contravențional și nu pot face singure dovada netemeiniciei procesului-verbal.
Pe de altă parte, susținerea petentei ar putea justifica depășirea perioadei maxime de conducerere de 9 ore cu maxim o oră și nu cu 2 ore si 16 minute, astfel cum s-a reținut în procesul verbal de contravenție.
Martorul C. V. (f.69) nu a putut prezenta elemente care să înlăture forța probantă a procesului verbal de contravenție, acesta relatând că nu-și amintește să fi depășit perioada maximă de conducere.
În aceste condiții, având în vedere că petenta nu a înlăturat prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție, instanța reține că în mod corect s-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate, față de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001. Sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, față de pericolul social al faptei săvârșite de petent, prin fapta săvârșită aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Cu toate acestea, aplicarea sancțiunii nu trebuie sa fie arbitrara, ci în funcție de împrejurările concrete de săvârșire a faptei. Din descrierea faptei astfel cum a fost consemnata de agentul constatator nu reies însa niciun fel de circumstanțe care sa imprime faptei o gravitate sporită, mai ales în condițiile în care nu s-a făcut dovada că petenta ar mai fi fost sancționată pentru astfel de fapte, precum și convingerea pe care și-a format-o instanța în sensul că petentul nu va mai repeta fapta chiar și cu aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum orientat spre minim. Pe cale de consecința, instanța fiind investita, potrivit art. 34 din OG nr.2/2001, cu verificarea tuturor aspectelor de temeinicie și legalitate a procesului verbal, putând aprecia și asupra sancțiunii, fata de motivele arătate, apreciază că se impune reducerea cuantumului sancțiunii contravenționale aplicate de la suma de 6000 lei la 4000 lei, această sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 si art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Prin urmare, pentru a permite petentului să înțeleagă regulile privind efectuarea activității de transport rutier și necesitatea respectării timpilor de odihnă a conducătorilor auto, necesitatea nu numai legală, dar și morală de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta . împotriva procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.12.2013 întocmit de către intimata și va dispune reducerea cuantumului sancțiunii contravenționale a amenzii de la 6000 lei la 4000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul . (CUI RO_), cu sediul în loc. Găinești, nr.431ª, jud. Suceava, cu sediul procedural ales în mun. Suceava, ., nr.14, ..A, ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 16.12.2013 emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
Dispune reducerea cuantumului sancțiunii contravenționale a amenzii aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 16.12.2013, încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava de la 6000 lei la 4000 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2014.
Președinte, Grefier,
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 2902/2015.... | Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 3053/2015.... → |
|---|
