Plângere contravenţională. Sentința nr. 319/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 319/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 319/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 319
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. M.
Grefier: C. A.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petenta . S. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 13.01.2014 emis de Poliția Locală S. – M. S., în contradictoriu cu intimatul M. S. – Poliția Locală S. – Biroul Disciplină în Construcții - prin reprezentant legal.
Dezbaterile asupra cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21 ianuarie 2015, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 17.02.2014 sub nr._, petenta . S. în contradictoriu cu intimatul M. S. - Poliția Locală S. – Biroul Disciplină în Construcții, a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de un polițist local din cadrul Poliției Locale S. în data de 13.01.2014, prin care a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3.000 lei și s-au dispus măsurile constând în sistarea lucrărilor de construire, plata amenzii și încadrarea în prevederile autorizației de construire nr. 151/2013, exonerarea de la plata amenzii aplicate și revenirea asupra măsurilor dispuse de organul constatator, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, petenta a arătat că l-a data de 06.02.2014 i-a fost comunicat procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sus-menționat, întocmit pentru nerespectarea de către administratorul societății petente, în persoana lui A. V., a prevederilor autorizației de construcție nr. 151/2013 privind schimbarea destinației foaierului din incinta Casei de Cultură S. în spațiu de alimentație publică, lucrările de construire fiind executate fără a fi cuprinse în proiectul aferent autorizației de construcție, acestea constând în montarea unui tavan care schimbă aspectul arhitectural al incintei, placarea stâlpilor și pereților cu plăci de rigips, mascând elementele de arhitectură, modificarea instalației sanitare, montându-se în plus 3 baterii pentru spălător în zona foaierului.
Petenta a precizat că, în baza Autorizației de construcție nr. 151/31.05.2013, a fost autorizată să execute lucrări de construire pentru schimbarea destinației spațiului în suprafață de 200 m.p. din incinta clădirii Casei de Cultură S., din foaier în spațiu de alimentație publică și desființarea ca funcțiune a garderobei, fără intervenții structurale, amenajările necesare pentru schimbarea destinației având caracter provizoriu. Termenul de valabilitate al autorizației era de 3 luni, interval în care trebuiau începute lucrările de execuție autorizate. În acest sens, petenta a menționat că a obținut toate avizele și acordurile prevăzute în Certificatul de urbanism nr. 33/22.01.2013, inclusiv declarația pe propria răspundere a proprietarului spațiului, Proiectul nr. 22/2013 întocmit de . S..
A precizat petenta că i s-a imputat executarea următoarelor lucrări fără respectarea prevederilor autorizației: montare tavan, schimbând aspectul arhitectural al incintei, placarea stâlpilor și pereților cu plăci din rigips, mascând astfel elementele de arhitectură, modificarea instalației sanitare, montându-se în plus 3 baterii pentru spălător în zona foaierului.
A arătat că lucrările de montare tavan și placare stâlpi și pereți cu plăci de rigips nu necesitau autorizare, iar cele de montare baterii pentru spălător în zona foaierului sunt evidențiate în proiectul tehnic, context în care, nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției imputate, la nivelul laturii obiective, consecința fiind anularea procesului-verbal de contravenție.
A învederat petenta că art. 26 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991 prevede că constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: „executarea sau desființarea, cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor prevăzute la lit. b, precum și continuarea executării lucrărilor autorizate fără solicitarea unei noi autorizații de construire în situațiile prevăzute la art. 7 alin. 15, de către investitor și executant.”
A solicitat petenta a se avea în vedere atât art. 7 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 (autorizația de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază și a celor aferente organizării executării lucrărilor), cât și art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991 republicată (se pot executa fără autorizație lucrările de reparații și înlocuiri de tâmplărie interioară și exterioară, dacă se păstrează forma, dimensiunile golurilor și tâmplăriei, inclusiv în situația în care se schimbă materialele din care sunt realizate respectivele lucrări, cu excepția clădirilor declarate monumente istorice, în condițiile legii), art. 11 alin. 1 lit. h pct. 1 Legea nr. 50/1991 (se pot executa fără autorizație lucrări de reparații, înlocuiri ori reabilitări fără modificarea calității și formei arhitecturale a elementelor de fațadă, dacă aceste lucrări nu se execută la construcțiile prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b, astfel:... finisaje interioare și exterioare - tencuieli, placaje, altele asemenea) și art. 18 alin. 4 lit. a din Norma metodologică din 12.10.2009 (se exceptează de la autorizare lucrările de reparații, înlocuiri ori reabilitări privind finisaje interioare și exterioare - tencuieli, placaje, altele asemenea).
Cum aceste lucrări nu necesitau autorizare, cum prin realizarea lor nu a fost afectată expresia de arhitectură a locației la care au fost executate, cum realizarea lor s-a impus pe considerente de protejare a tavanului și a stâlpilor, a apreciat petenta că, în mod greșit, a fost sancționată contravențional.
În privința celor trei baterii pentru spălător în zona foaierului, s-a solicitat a se avea în vedere destinația spațiului, de alimentație publică, mențiunile certificatului de urbanism, vizând asigurarea condițiilor igienico-sanitare specifice funcțiunii propuse, conținutul proiectului, cât privește echiparea spațiului cu instalații interioare de apă rece și caldă, toate acestea demonstrând cu evidență încadrarea în parametrii tehnici ai autorizației prin montarea acestor baterii.
În drept, au fost invocate dispozițiilor art. 31 din O.G. nr. 2/2001, art. 35 alin. 2 și alin. 3 din Legea nr. 50/1991 și art. 453 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii, petenta a depus la dosar, în copie certificată, înscrisuri (filele 12-97, 103-104).
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (chitanța . nr._/17.02.2014, fila 11 dosar).
Intimatul M. S. - Poliția Locală - Biroul Disciplină în Construcții S. a formulat întâmpinare, la data de 15.05.2014 (filele 109-113 dosar), solicitând respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca temeinic și legal.
În motivare, intimatul a precizat că petenta ., prin procesul verbal nr._ din data de 13.01.2014 a fost sancționată cu amendă în sumă de 3000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. b și sancționată conform aceluiași articol din Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții - republicată, iar ca măsuri, în temeiul legii: sistarea lucrărilor, plata amenzii și încadrarea în prevederile autorizației de construire nr.151/2013.
A mai arătat că în urma unor sesizări, agentul constatator s-a deplasat la sediul Casei de Cultură S., unde a constatat nerespectarea de către petentă a autorizației de construire nr. 151/2013, privind schimbarea destinației foaierului din incinta Casei de cultură S. în spațiu de alimentație publică. Lucrările de construire au fost executate fără a fi cuprinse în proiectul aferent autorizației constând în montare tavan schimbând aspectul arhitectural al incintei, placarea stâlpilor și pereților cu placă din rigips mascând astfel elementele de arhitectură, modificarea instalației sanitare montându-se în plus 3 baterii pentru spălător în zona foaierului.
Conform prevederilor art. 26 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991 republicată actului, se sancționează cu amendă cuprinsă între 3000 -_ lei, executarea sau desființarea, cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor prevăzute la lit. b, precum și continuarea executării lucrărilor autorizate fără solicitarea unei noi autorizații de construire în situațiile prevăzute la art. 7 alin. 15, de către investitor și executant, iar potrivit (extras) art.3 lit. a, „construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementarilor privind proiectarea și executarea construcțiilor", pentru: „lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora".
S-a arătat că schimbarea soluției din proiect se face prin dispoziție de șantier potrivit Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, respectiv art. 62 „schimbarea soluțiilor tehnice din proiect pe parcursul execuției, alin. 4.” În situațiile prevăzute la alin. 1, 2 și 3 responsabilitatea privind corectitudinea tehnică a soluției modificatoare aparține proiectantului, în solidar cu verificatorul/verificatorii de proiect, iar titularul autorizației are obligația de a depune (în copie) la emitentul autorizației documentațiile si/sau documentele specificate, ca martor.
Potrivit dispozițiilor art. 74 alin. 4 din Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea „avertisment” nu se aplică în contravențiile săvârșite în domeniul lucrărilor de construire. Astfel textul legal invocat prevede: „Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 3 din Lege, în corelare cu prevederile art. 28 și 29 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în domeniul disciplinei autorizării execuției lucrărilor de construcții și al execuției acestora în baza autorizațiilor emise, la aplicarea sancțiunii contravenționale: a) nu se aplică sancțiunea "avertisment”; b) nu se admite achitarea în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii stabilite."
A mai arătat petentul că, din economia textului art. 34 din O.G nr.2/2001, rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt si a încadrării în drept până la proba contrară, în speță, petenta neinvocând niciun mijloc de probă în sprijinul afirmațiilor sale, contestând situația de fapt reținută doar prin cele arătate în cererea formulată.
Cât privește controversa legată de valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție, s-a arătat că, în măsura în care acesta nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
A învederat intimatul că nu există niciun motiv plauzibil pentru care instanța ar trebui să pornească de la prezumția de rea-credință a agentului constatator și să solicite acestuia să susțină procesul verbal cu mijloace extrinseci acestuia.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis că faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.
S-a menționat că procesul verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare", asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însa obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Prin urmare, în speță (contravenția constând în faptă comisă prin nerespectare a unor prevederi legale), sarcina probei este inversată prin mecanismul de funcționare al prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia a fost stabilită prezumția.
S-a precizat că au fost respectate prevederile art. 19 alin. l din Ordonanța nr. 2/2001, potrivit cărora „procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.”
De asemenea, a arătat intimatul că agentul constatator a apreciat în mod corect asupra cuantumului amenzii în raport de gravitatea faptei contravenientei, stabilind amenda minimă, adică 3000 lei, îmbinând în acest sens caracterul punitiv cu cel preventiv, educativ și disuasiv.
În drept, intimatul a invocat aplicabilitatea dispozițiilor art. 205-208 Cod procedură civilă.
În susținere, intimatul a depus înscrisuri (114-116).
În temeiul art. 411 alin. 1 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Instanța, conform art. 258 alin. 1 coroborat cu art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, luând act că petenta a renunțat la administrarea probei cu expertiza tehnică specialitatea arhitectură și la administrarea probei testimoniale.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de Poliția Locală S. la data de 13.01.2014, petenta . a fost sancționată cu amendă în sumă de 3000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. b și sancționată conform aceluiași articol din Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții - republicată, luându-se ca măsuri, în temeiul legii: sistarea lucrărilor, plata amenzii și încadrarea în prevederile autorizației de construire nr.151/2013.
Astfel, se reține că agentul constatator fiind sesizat cu privire la executarea de lucrări fără respectarea autorizației, s-a deplasat pe . nr. 20Am unde a constatat că petenta nu a respectat autorizația de construire nr. 151/31.05.2013, privind schimbarea destinației foaierului din incinta Casei de cultură S. în spațiu de alimentație publică. Lucrările de construire au fost executate fără a fi cuprinse în proiectul aferent autorizației constând în montare tavan schimbând aspectul arhitectural al incintei, placarea stâlpilor și pereților cu placă din rigips mascând astfel elementele de arhitectură, modificarea instalației sanitare montându-se în plus 3 baterii pentru spălător în zona foaierului.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 13.01.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cauze de nulitate absolute ce ar putea fi invocate și din oficiu.
De asemenea, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentei au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicare a sancțiunilor corespunzătoare, procesul verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Totodată, se reține că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatoarei, atât timp cât aceasta din urmă nu a fost în măsură să prezinte o probă contrară.
Cu toate că petenta a susținut că, în mod greșit a fost sancționată contravențional, deoarece lucrările de montare tavan și placare stâlpi și pereți cu plăci de rigips nu necesitau autorizare de construire, prin realizarea lor nefiind afectată expresia de arhitectură a locației la care au fost executate, lucrările impunându-se pentru protejarea tavanului și a stâlpilor, iar lucrările de montare a celor baterii pentru spălător în zona foaierului erau evidențiate în proiectul tehnic, instanța constată că aceste susțineri nu sunt justificate.
Astfel, potrivit art. 62 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, orice schimbare a soluției tehnice din proiect se face prin dispoziție de șantier, atunci când această schimbare intervine pe parcursul execuției lucrărilor, așa cum este cazul de față.
Conform art. 62 din Normele metodologice sus-menționate, în situația în care, înainte de începerea sau pe parcursul executării lucrărilor de construcții, devine necesară modificarea soluțiilor tehnice din proiectul autorizat, beneficiarul/investitorul/administratorul/managerul de proiect are obligația de a nu începe ori de a opri lucrările, după caz, și de a solicita emiterea unei noi autorizații de construire corespunzător modificărilor aduse proiectului, materializate prin documentații – piese scrise și desenate -, cu condiția ca documentația tehnică – D.T. astfel modificată să se încadreze în prevederile documentațiilor de urbanism aprobate, urmând să se aplice în mod corespunzător prevederile art. 52 alin. 6. în aceste condiții, taxa de autorizare se va regulariza după recepția la terminarea lucrărilor de construcții, potrivit legii.
Alineatul 4 al art. 62 din aceleași norme prevede că în situațiile prevăzute la alin. 1, 2 și 3, responsabilitatea privind corectitudinea tehnică a soluției modificatoare aparține proiectantului, iar titularul autorizației are obligația de a depune (în copie) la emitentul autorizației documentațiile și/sau documentele specificate, cu rol de martor.
În contextul dispozițiilor legale mai sus arătate, este evident că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției constatate prin procesul verbal contestat, atâta timp cât nu a făcut dovada că schimbarea soluției tehnice din proiect nu s-a făcut prin dispoziție de șantier.
Așadar, instanța constată că petenta . nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, în speță nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta.
Analizând și sub aspectul proporționalității sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei, instanța reține că aceasta a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de textul sancționator pentru contravenția prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50 din data de 29.07.1991, reținută în sarcina petentei, realizându-se astfel o corectă individualizare în raport de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Față de considerentele mai sus reținute, instanța apreciază că procesul verbal atacat este legal și temeinic întocmit, astfel că plângerea contravențională apare ca fiind neîntemeiată, motiv pentru care va fi respinsă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . S., CUI_, cu sediul în municipiul S., ., cam. 1, parter, jud. S. și cu sediul ales în municipiul S., .. 10, ., jud. S., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 13.01.2014 emis de Poliția Locală S. – M. S., în contradictoriu cu intimatul M. S. – Poliția Locală S. – Biroul Disciplină în Construcții, CF_, cu sediul în municipiul S., .. 5A, jud. S., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria S., în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2015.
Președinte, Grefier,
F. M. C. A.
Red. F.M.
Tehnored.C.A.
2ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2878/2015. Judecătoria SUCEAVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 361/2015. Judecătoria... → |
|---|
