Plângere contravenţională. Sentința nr. 4253/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4253/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 4253/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4253/2015
Ședința publică de la 30 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier M. M.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul P. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M. - SERVICIUL RUTIER .
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.09.2015 când din lipsă de timp pentru deliberare instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.06.2015, petentul P. C. în contradictoriu cu intimatul IPJ M., a solicitat:
- în principal, anularea procesului-verbal . nr._/15.06.2015
- în subsidiar transformarea sancțiunii contravenționale din amenda în avertisment
În motivarea cererii formulate, s-au arătat, în esență, următoarele:
A fost angajat sa lucreze pe microbuz în transportul public de persoane din Târgu M..
Efectua cursa pe linia Cart. T. V. - Spitalul nou, când a fost oprit de agentul de la Politia Rutiera și controlat la acte și dacă persoanele aflate în microbuz au plătit contravaloarea transportului public de persoane.
Încadrarea juridica a faptei s-a făcut în temeiul H.G. 69/2012, act normativ ce reglementează transportul de persoane pe rute interurbane, ori fapta comisă de petent se încadrează în prevederile Legii 92/2007 privind transportul public în comune,orașe,municipii de persoane.
Aceasta reglementare diferă fundamental de prevederile H.G. 69/2012 ,atat în privința atribuțiilor cât și a sancțiunilor, fapt ce duce la nulitatea procesului verbal în cauza, datorat incadrarii greșite a contravenției săvârșite.
In situația în care se va reține vinovatia sa și legalitatea procesului verbal, solicită transformarea sancțiunii în avertisment.
Dupa ce a fost oprit de agentul constatator, acesta a constatat ca în mijlocul de transport, se afla o singura persoana care a urcat în microbuz la statia C. din Cartierul T.V., ce se afla la mai puțin de 100 m de la locul unde a fost oprit și care se afla cu biletul în mână.
În acel moment petentul a primit banii pe biletul de călătorie.
După ce a fost oprit persoana în cauza a coborât, restituindu-i petentului biletul și petentul restituindu-i banii.
În momentul când petentul a fost oprit el eliberase deja biletul de transport și nu a făcut-o din cauza ca a fost oprit de agentul constatator.
In urma acestei constatări, a fost amendat cu suma de 8.000 lei, cu posibilitatea achitării a 4.000 lei în 48 ore.
Martora B. M. T., respectiv persoana ce se afla în mijlocul de transport, poate confirma cele susținute de petent în prezenta plângere.
In drept, au fost invocate:
- OG 2/2001
- Legea 92/2007
Pentru dovedirea celor susținute, s-a solicitat încuviințarea și administrarea următoarelor mijloace de probă:
- înscrisuri
- martora B. M. T. din Târgu M. ./13 Jud.M.
Cererea a fost legal timbrată, fiind atașată dovada achitării taxei de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul IPJ M. a depus întâmpinare prin care a solicitat:
- respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale
În motivarea întâmpinării formulate, intimatul a arătat, în esență, următoarele:
Procesul-verbal atacat corespunde exigențelor art. 16 alin. 7 și art. 17 din OG 2/2001
Cele afirmate în cuprinsul plângerii nu sunt susținute de niciun mijloc de probă, astfel încât nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Simpla nerecunoaștere a faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului-verbal.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, Hotărârea din 07.09.2007)
Simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
Pentru dovedirea celor susținute s-a solicitat administrarea probei cu:
- înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei, respectiv:
- originalul procesului-verbal
- evidența sancțiunilor contravenționale aplicate petentului, respectiv 14 sancțiuni pentru diferite fapte
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat, în esență, următoarele:
I.P.J M. în intampinarea formulata, cu buna stiinta ocolește motivele invocate de petent.
Precizeaza încă o data temeinicia incadrarii juridice a faptei în baza H.G. 69/2012, dar nu se apleaca de loc asupra actului normativ ce guverneaza activitatea desfasurata de contravenient, respectiv Legea 92/2007.
Confuzia făcută de agentul constatator la întocmirea procesului verbal,este greu digerat, mai ales ca aceasta confuzie se regaseste în mai multe Procese Verbale întocmite de agenți în zilele respective, dar în Ordonanța de Guvern nr. 2/2001, în art. 16„se specifica în mod imperativ și fără echivoc, exigentele ce trebuiesc sa fie îndeplinite de procesul verbal de contravenție :„procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: numele, prenumele, calitatea și institutia din care face parte agentul constatator ;ocupația și locul de munca al contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei .orei și locului în care a fost săvârșita, precum și aratarea tuturor împrejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei și al evaluarea eventualelor pagube pricinuite ;indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția ”.
Chiar dacă amenzile sunt venituri la buget și nu sunt de neglijat ca valoare, confuzia comisa este lovita de nulitatea absoluta și sunt corect precizate în actul normativ invocat anterior.
Pe parcursul procesului:
- A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar
- A fost audiat martorul B. M. T., care a arătat, în esență, următoarele:
- A urcat la stația Centrofarm, în fața magazinului Kaufland, de pe .> În momentul urcării, petentul i-a eliberat biletul de transport
- Petentul a fost oprit de poliție în fața magazinului desființat Lidl de pe .> După aproximativ 5 minute de la oprire, în prezența agentului constatator, martora i-a restituit petentului biletul, iar acesta i-a dat înapoi banii
Analizând toate aspectele și împrejurările cauzei, din prisma probelor administrate, în vederea soluționării prezentului litigiu, instanța reține următoarele:
Procesul verbal atacat
Prin procesul verbal . nr._/15.06.2015, s-au reținut următoarele:
În data de 15.06.2015, ora 09:48, în Târgu M., . autobuzul marca Iveco cu nr._ pe .. 1 Decembrie 1918, efectuând transport de persoane în regim Maxi-taxi în comun, fără a elibera un bilet de călătorie unei persoane de sex feminin, circulând pe ruta T. V. – Unirii linia … 12
Fapta săvârșită a fost încadrată în prevederile:
- 4 pct. 13 din HG 69/2012, respectiv … transportarea persoanelor care nu dețin asupra lor bilet de transport valabil/legitimație de călătorie valabilă, în cazul efectuării transportului rutier contra cost de persoane prin servicii regulate, …
Sancțiunea a fost aplicată în baza:
- art. 7 alin. 2 lit. b din HG 69/2012 - Instanța constată că art. 7 alin. 2 lit. b din HG 69/2012 (care prevederea amenda de la 8.000 lei la 12.000 lei aplicabilă conducătorului auto) a fost abrogată prin HG 76/2014, iar potrivit formei actuale a art. 7 alin. 2 din HG 69/2012 contravențiile prevăzute la art. 4 pct. 13 … se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică conducătorului auto român sau străin, după caz.
Prin procesul-verbal atacat, petentului i s-a aplicat sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 8.000 lei.
La rubrica Obiecțiuni Contravenient, s-a precizat:
Biletul a fost eliberat la o doamnă cu_.
După ce am fost oprit doamna a coborât jos din mașină, mi-a dat biletul și am dat banii înapoi
La rubrica Mențiuni Agent Constatator, s-a precizat:
Biletul a fost rupt după ce a fost oprit de poliție
Petentul a semnat procesul-verbal.
Analiza procesului verbal
În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din două perspective, astfel în primul rând din punct de vedere al legalității și ulterior în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.
I - Legalitatea
În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale OG 2/2001. Conform acestui act normativ, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
a. Nulitățile absolute
Regimul nulităților absolute este reglementat de art. 17 potrivit căruia atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu, în cazul lipsei mențiunilor privind:
- numele, prenumele și calitatea agentului constatator,
- numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și a sediul acesteia,
- fapta săvârșită
- datei comiterii faptei
- semnătura agentului constatator
În cauza de față, analizând actul atacat, instanța apreciază că nu este incident vreun caz de nulitate absolută asupra căruia să se pronunțe din oficiu.
b. Nulitățile relative
În considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.
Cu privire la cauzele de nulitate relativă, petentul a menționat următoarele:
-Încadrarea juridica a faptei s-a făcut în temeiul H.G. 69/2012, act normativ ce reglementează transportul de persoane pe rute interurbane, ori fapta comisă de petent se încadrează în prevederile Legii 92/2007 privind transportul public în comune,orașe,municipii de persoane
Potrivit art. 1 alin. 1 din HG 69/2012, dispozițiile prezentei ordonanțe constituie cadrul general pentru organizarea și efectuarea transporturilor rutiere de mărfuri și persoane pe teritoriul României, precum și a activităților conexe acestora, în condiții de siguranță și calitate, cu respectarea principiilor liberei concurențe, garantarea accesului liber și nediscriminatoriu la piața transportului rutier, protecția mediului înconjurător, a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice și pentru satisfacerea necesităților economiei naționale și a nevoilor de apărare ale țării.
În condițiile în care Legea 92/2007, deși are ca obiect stabilirea cadrului juridic privind înființarea, autorizarea, organizarea, exploatarea, gestionarea, finanțarea și controlul funcționării serviciilor de transport public în comune, orașe, municipii, județe și în zonele asociațiilor de dezvoltare comunitară, nu prevede sancțiuni pentru conducătorul auto în cazul neemiterii legitimațiilor de călătorie, ci doar în cazul refuzului de a prezenta la control documentele corespunzătoare și pentru nerespectarea punctelor de îmbarcare/debarcare a călătorilor (art. 11 alin. 2), instanța constată că vor deveni aplicabile dispozițiile HG 69/2012 care reprezintă dreptul comun în materia transporturilor rutiere de persoane și de mărfuri.
Astfel, instanța constată că încadrarea juridică a faptei a fost efectuată în mod corespunzător.
În concluzie, sub aspectul cauzelor de nulitate relativă, instanța reține că nu a fost invocat niciun caz de nulitate relativă cu privire la care persoana sancționată contravențional să fi fost vătămată într-o asemenea măsură încât pentru repararea drepturilor prejudiciate să se impună anularea actului atacat și nici nu există cauze de nulitate asupra cărora instanța să se pronunțe din oficiu.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.
II - Temeinicia
Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție instituită de dreptul român, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial și autentic, fiind întocmit de un agent public aflat în exercițiul funcțiunii.
Atunci când acesta este întocmit în urma constatărilor personale ale agentului (indiferent dacă evenimentul a fost sau nu înregistrat foto/video) procesul verbal se bucură de prezumția relativă de veridicitate, prezumție ce poate fi însă răsturnată prin alte mijloace de probă, prezumție compatibilă în situația de față cu jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku împotriva Franței).
Procesul-verbal de constatare a contravenției atacat în prezenta cauză, în conformitate cu dreptul intern, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.
Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei, nu este contrară acesteia.
În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare. (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Persoana sancționată are dreptul (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Exigențele CEDO impun ca în măsura în care sunt instituite astfel de prezumții, persoanei în cauză să i se acorde cadrul procesual adecvat în vederea probării situației contrare și răsturnării prezumției legale.
Instanța apreciază că persoana sancționată contravențional s-a bucurat de aceste garanții procesuale în cauza de față.
În urma analizării probatoriului administrat în cauză instanța constată multiple contradicții între susținerile petentului și ale martorului audiat în cauză.
Astfel, în timp ce martora B. Melida a declarat că a urcat la Stația Centrofarm, petentul a susținut că martorul a urcat în stația C. (în dreptul Sandoz), fiind oprit după aproximativ 100 m.
Totodată, deși petentul a susținut că i-a eliberat martorei biletul după ce s-a pus în mișcare din stația C., martorul a arătat că biletul de călătorie i s-a eliberat la urcarea în vehicul.
Faptul că petentul a eliberat (sau a încercat să elibereze bilet de călătorie) abia în dreptul magazinului desființat Lidl (din apropierea stației C.) este confirmat atât de susținerile petentului din plângere, cât și de mențiunile agentului constatator care a arătat că petentul tocmai elibera un bilet în momentul opririi.
În condițiile în care petentul avea obligația eliberării biletului de transport în momentul îmbarcării, iar martora a urcat la prima stație - Centrofarm, fiind singurul călător, la capăt de linie, nu se justifică în niciun fel amânarea momentului eliberării biletului de călătorie până după ajungerea la a doua stație – C. și oprirea microbuzului de către agentul constatator.
Având în vedere că susținerile petentului au fost contrazise prin declarația martorului audiat în cauză, precum și că între locul îmbarcării pasagerului (Stația Centrofarm) și locul opririi microbuzului de către agentul constatator este o distanță de peste 500 m, astfel încât petentul avea timp suficient pentru a elibera biletul pe care trebuia să îl înmâneze martorei înainte de plecarea din stația Centrofarm, instanța constată că petentul a transportat-o pe martora B. M. T. fără ca aceasta să aibă bilet de călătorie valabil.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța constată că procesul verbal este legal și temeinic.
III - Individualizarea sancțiunii
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite.
Totodată, scopul educativ al sancțiunii contravenționale impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii și de stabilire a propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Condiția producerii unui prejudiciu nu face parte din conținutul constitutiv al contravenției, neavând relevanță asupra individualizării sancțiunii contravenționale.
În stabilirea faptelor contravenționale și a sancțiunilor aplicabile, legiuitorul este cel care face o primă apreciere asupra pericolului social, dintr-o perspectivă abstractă, prin stabilirea sancțiunilor contravenționale principale sau complementare ce se aplică în cazul săvârșirii acesteia, iar în momentul constatării săvârșirii unei astfel de fapte, agentul constatator și, ulterior, instanța de judecată la momentul analizării unei plângeri contravenționale, sunt organele care apreciază în concret pericolul social al unei contravenției.
În nicio situație, atributul aprecierii pericolului social al faptei nu revine persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere că amenda a fost aplicată în baza vechii reglementări, iar aceasta are un cuantum mai mare, instanța constată că petentului i s-a produs o vătămare care însă poate fi înlăturată și fără anularea actului, respectiv numai prin înlocuirea amenzii de 8.000 lei (minimul amenzii prevăzute de forma inițială a art. 7 alin. 2 lit. b din HG 69/2012) cu amenda de 4.000 lei (minimul amenzii prevăzute de forma actuală a art. 7 alin. 2 HG 69/2012) și repunerea petentului în dreptul de a achita jumătate din minimul amenzii în termen de 48h de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pe de altă parte însă, contrar susținerilor petentului, instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției), în condițiile în care a și fost aplicată sancțiunea minimă prevăzută de actul normativ încălcat.
Instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, având în vedere că legiuitorul a apreciat fapta de a nu elibera bilete de transport ca având un grad de pericol social ridicat (având în vedere cuantumul amenzii prevăzute de lege), existența mai multor sancțiuni contravenționale aplicate petentului, cât și faptul că petentul a făcut afirmații neadevărate în cadrul plângerii formulate, încercând să inducă în eroare instanța cu privire la starea de fapt reală.
Pentru considerente arătate mai sus instanța apreciază că se impune menținerea amenzii, ca sancțiune principală, întrucât aceasta asigură atât aducerea la îndeplinire a componentei represive prin restricția financiară ce se resimte asupra patrimoniului persoanei sancționate contravențional, cât și a componentei preventive și educative, în scopul formării unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite prin observarea mai atentă a dispozițiilor legii și stabilirea propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Cu privire la plângerea contravențională formulată
În baza tuturor acestor argumente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată și, în consecință;
- va constata că în mod greșit au fost stabilite limitele amenzii prevăzute de lege pentru fapta săvârșită de petent ca fiind 8.000 lei - 12.000 lei, acestea fiind în realitate 4.000 lei - 6.000 lei
- va constata că amenda care trebuia aplicată petentului este de 4.000 lei (având în vedere că agentul constatator a apreciat ca fiind suficientă aplicarea amenzii la minimul special prevăzut de lege).
- va dispune repunerea petentului în termenul de 48 ore de plată a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv a sumei de 2.000 lei (corespunzătoare minimului amenzii de 4.000 lei), termen de 48 ore care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Cheltuieli de judecată
Instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de:
- petentul PÁLL C., CNP_, cu domiciliul în mun. Târgu M., jud. M., ./14 și domiciliul procesual ales în mun. Târgu M., jud. M., . la Cabinet Avocat Av. C. E., în contradictoriu cu
- intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., cu sediul în mun. Târgu M., jud. M., .. 16.
ÎN CONSECINȚĂ
Anulează în parte procesul-verbal . nr._/15.06.2015.
Constată că în mod greșit au fost stabilite limitele amenzii prevăzute de lege pentru fapta săvârșită de petent ca fiind 8.000 lei - 12.000 lei, acestea fiind în realitate 4.000 lei - 6.000 lei
Constată că amenda care trebuia aplicată petentului este de 4.000 lei.
Dispune repunerea petentului în termenul de 48 ore de plată a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv a sumei de 2.000 lei (corespunzătoare minimului amenzii de 4.000 lei), termen de 48 ore care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal . nr._/15.06.2015.
Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M..
Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2015.
PREȘEDINTE A. A. | GREFIER M. M. |
Red/Tehnored.A.A.
6ex./05.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4861/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 4219/2015. Judecătoria... → |
|---|
