Plângere contravenţională. Sentința nr. 2628/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2628/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 2628/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2628
Ședința publică din data de 26.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. A. M.
GREFIER: C. A. C.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul H. M. în contradictoriu cu intimatul I. M.
În lipsa părților.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința de publică din data de 19.05.2015, termen la care, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru termenul data de 26.05.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fața, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.01.2015 sub nr._, petentul H. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. M., anularea procesului-verbal de contravenție iar în subsidiar aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului.
În motivare, petentul a arătat că, în calitate de conducător auto la S.C. Siletina Impex S.R.L. în data de 7.01.2015 după ora 01:00 a fost solicitat să efectueze o cursă din . în cartierul T. V. din Târgu M..
În continuare, petentul a menționat că, la momentul plecării din Sâncraiul de M., era pe o . și cu puțină ceață, fapt pentru care a decis pentru siguranța sa și a pasagerilor din taxi să aprindă și farurile de ceata pentru o vizibilitate mai bună. Astfel, ajuns la locul de destinație a cursei în Cartierul T. V., a pornit să preia altă comandă și în acel moment a fost oprit de un echipaj de la Politia rutieră care l-a amendat contravențional pentru că circula cu farurile de ceață aprinse.
Deși a avut o discuție contradictorie cu agentul de poliție în care a încercat sa îl convingă că este puțină ceață și este bine că are farurile de ceață aprinse pentru siguranță, a fost în zadar, el având ultimul punct de vedere, astfel ca i-a întocmit proces-verbal de contravenție.
Petentul a susținut că este conducător auto de 25 de ani și că a respectat regulile de circulație rutieră, fiind la prima abatere contravențională și, ținând cont de gravitatea faptei “circulație cu farurile aprinse de ceață” și pericolul social redus la faptei, a considerat ca era îndeajuns un avertisment.
În drept, petentul a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001 republicată.
În dovedirea cererii petentul a depus procesul-verbal contestat (fila 3), copie CI petent (fila 4).
La data de 4.03.2015 intimatul I. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Intimatul a susținut că procesul-verbal atacat corespunde exigențelor art. 16 al. 7 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia din cele necesar a fi analizate din oficiu de instanța de judecată. Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri, iar procesul-verbal în sine reprezintă o probă în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal, stare de fapt contrară reținută drept argument în plângerea contravențională formulată.
În plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe, petentul a susținut faptul a fost greșit sancționat de agentul constatator, lucru care nu este susținut cu nici un fel de probă, deși, atât codul de procedură civilă cât și O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor îi oferă această posibilitate.
În fapt, acesta a fost sancționat contravențional pentru încălcarea dispozițiilor art. 108 al. 1 pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002, anume pentru faptul că a folosit luminile de ceață în alte condiții decât cele normale.
A susținut că procesul-verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care și cea privind circulația rutieră. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala să facă dovada, ca într-un proces penal, că cele semnate în procesul-verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcină foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i s-a dat posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de nu este de natură a atrage anularea procesului-verbal.
Intimatul a precizat totodată, că în conformitate cu prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, Hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, Yastberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, Hotărârea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice), în lumina cauzei A. c. României să intre în sfera acuzațiilor în materie penală atât timp cât la data săvârșirii faptei (care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționată cu închisoare contravențională. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art. 31-36 din O.G. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. Romania, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Ca urmare, intimata a solicitat să se constate că întrucât procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrarie (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin Deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 s, a.), iar petiționarul, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul-verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În temeiul art. 223 al. 3 și art. 411 al. 2 Cod de procedură civilă intimatul a solicitat judecarea plângerii în lipsă.
La data de 25.03.2015 petentul H. M. a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată (filele 23-24) prin care a solicitat respingerea motivelor invocate de pârâta în întâmpinare ca netemeinice și nelegale, nedovedite prin probe și să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 7.01.2015 precum și înlocuirea amenzii cu avertisment.
Din lecturarea întâmpinării formulate de către intimatul I. M. și a raportului agentului constatator petentul a susținut că procesul-verbal contestat nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 din O.G. 2/2001 în sensul că s-a menționat în mod incorect faptul că a condus autovehicul cu nr. de înmatriculare_ întrucât la momentul săvârșirii contravenției acesta a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, fapt dovedit cu foaia de parcurs.
Referitor la gravitatea faptei petentul a considerat că fapta nu există și nu este dovedită de agentul constatator având în vedere faptul că în momentul pornirii din Sâncraiu de M. spre Târgu M., fiind ceață a decis să aprindă farurile din precauție, tocmai ca să evite un accident de circulație. Mai mult, a adăugat că nu a deranjat pe nimeni în circulație.
Referitor la afirmația intimatei din întâmpinare cu privire la faptul că cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri și reprezintă o probă, petentul a precizat că aceasta este eronată din moment ce agentul constatator nu a reținut corect nr. de înmatriculare al mașinii cu toate că, din punctul lui de vedere, cerul era senin.
În probațiune s-au depus următoarele înscrisuri: procesul-verbal . nr._ din data de 7.1.2015, în copie (fila 3), copia CI a petentului H. M. (fila 4), raportului agentului constatator din data de 5.03.2015 (fila 17), procesul-verbal . nr._ din data de 7.1.2015, în original (fila 18), cazierul auto al petentului (fila 19), cartea tehnică a mașinii (fila 25) foaia de parcurs (fila 26), adresa nr. 100 din data de 14.05.2015 emisă de Centrul Metereologic Local Târgu M. (fila 45).
La termenul din data de 28.04.2015 s-a procedat la audierea petentului, în conformitate cu prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 7.01.2015 de agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului M., Poliția Municipiului Târgu M., Biroul rutier, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 390 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 108 al. 1 lit. b) pct. 8 O.U.G. nr. 195/2002 republicată în forma de la data săvârșirii contravenției republicată și sancționată de art. 101 al. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, în forma de la data săvârșirii contravenției, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 7.01.2015 ora 01.40, în timp ce se afla pe . nr. 185, a condus auto marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_, utilizând luminile de ceață în condiții de cer senin, fiind singur în auto în momentul legitimării.
Procesul-verbal a fost întocmit în prezența petentului, care a semnat procesul-verbal, fără a formula obiecțiuni.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 7.01.2015, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instituie cadrul general de constatare și sancționare a contravențiilor. Prin dispozițiile specifice pe care le cuprinde, acest act normativ reglementează modul de întocmire a procesului-verbal de constatare a contravențiilor, cu precizarea mențiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, persoanele ce pot avea calitatea de agent constatator, condițiile în care poate fi contestat procesul-verbal de constatare a contravențiilor, ca și regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și executării acestora.
Astfel, în art. 16 al. 1 din O.G. 2/2001, sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul-verbal de constatare a contravențiilor, respectiv data și locul unde este încheiat, numele prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă al contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
De asemenea, în al. 11, 5 și 6, ale aceluiași articol au fost prevăzute datele ce trebuie să mai fie menționate în cazul contravenienților cetățeni străini, persoana fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate, al contravenienților minori, precum și în situația în care contravenientul este o persoană juridică.
În cadrul al. 7 al articolului 16 din O.G.2/2001 s-a prevăzut că în momentul încheierii procesului-verbal de contravenție, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.
Dintre aceste mențiuni, doar cele cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție.
Prin urmare, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, sancțiunea care intervine este nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestuia act.
Verificând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit pe numele petentului, prin prisma dispozițiilor menționate mai sus, instanța constată următoarele: în cuprinsul acestuia sunt prevăzute expres numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului (H. M.), fapta contravențională săvârșită („a condus auto marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_, utilizând luminile de ceață în condiții de cer senin”), precum și încadrarea în drept („art. 108 al. 1 lit. b) pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și art. 101 al. 2 din O.U.G. nr. 195/2002”), locul și data săvârșirii faptei (7.01.2015 ora 01.40, . nr. 185) și semnătura agentului constatator.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În motivarea răspunsului la întâmpinare depus la dosarul cauzei, petentul H. M. a invocat nulitatea procesului-verbal contestat pe motiv că agentul constatator a indicat în mod greșit numărul de înmatriculare al mașinii conduse de el,_ în loc de_ .
Instanța constată că indicarea greșită a unei litere din cuprinsul numărului de înmatriculare constituie o eroare materială care nu afectează valabilitatea procesului-verbal . nr._ din data de 7.01.2015.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța arată că petentul nu a contestat temeinicia procesului-verbal, recunoscând cu ocazia audierii faptul că în momentul în care a fost oprit de către agentul de poliție avea aprinse luminile de ceață, motivând faptul că a făcut acest lucru pentru siguranța pasagerilor din taxi, întrucât la plecare i s-a părut că afară ar fi fost ceață.
Pentru verificarea situației de fapt a fost emisă o adresă către Centrul Meteorologic Regional Transilvania Nord pentru a comunica condițiile meteorologice din Municipiul Târgu M. și localitatea Sântana de M. în data de 7.01.2015, în intervalul orar 01.00-02.00 AM.
Adresa a fost redirecționată către Centrul Meteorologic Transilvania Sud care, prin adresa nr. 100/14.05.2015 faptul că la stația meteorologică Târgu M. (.) pentru perioada menționată s-a înregistrat o vizibilitate orizontală de peste 12 km, nu s-a înregistrat fenomen de ceață, nici măcar aer cețos, temperatura aerului 19,90.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 390 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 101 al. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Prin nerespectarea prevederilor legale privind utilizarea luminilor de ceață în condiții de cer senin, petentul H. M. a pus în pericol siguranța circulației, utilizarea unei luminozități mai puternice fiind de natură să scadă vizibilitatea participanților la trafic care circulau în sensul opus petentului.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul H. M. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 7.01.2015 de către organul constatator Inspectoratului de Poliție al Județului M., Poliția Municipiului Târgu M., Biroul rutier pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul H. M. [CNP_, cu domiciliul în Târgu M., . .] în contradictoriu în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M. [cu sediul în Târgu M., .. 16, jud. M.] și în consecință:
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 7.01.2015 de către organul constatator din cadrul INSPECTORATULUI DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare pentru părți.
Cererea pentru exercitarea căii de atac va fi introdusă la Judecătoria Târgu M..
Pronunțata în ședința publică, azi, 26.05.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
S. A. MIHAELACĂTANĂ A. C.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3025/2015.... | Suspendare provizorie. Încheierea nr. 605/2015. Judecătoria... → |
|---|
