Suspendare provizorie. Încheierea nr. 605/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 605/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 605/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 605
Ședința publică din data de 13 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. DUMITRIȚA S.
GREFIER: C. L.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii având ca obiect suspendare provizorie a executării silite, formulată de petenta L. L. B., în contradictoriu cu intimații M. V., F. L. și F. M. M..
Prezenta se judecă fără citarea părților, în conformitate cu dispozițiile art. 718 alin. (7) din Codul de procedură civilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta convențională a petentei, avocat B. L. R., în baza împuternicirii avocațiale aflate la fila 6 din dosar, lipsă fiind părțile.
Se constată că petenta a depus la dosar, în cursul acestei zile, un set de înscrisuri, constând în: adresa nr. 15/08.01.2015, emisă de Municipiul Tîrgu M. – Direcția Arhitect Șef, încheierea de respingere nr._ pronunțată în dosarul nr._/14.10.2014 al O.C.P.I. M. – B.C.P.I. M., precum și copia cărții de identitate a soțului petentei, respectiv a domnului L. C. I..
Se constată că au fost acvirate la prezentul dosar, spre studiu, dosarele nr._, nr._/320/2014 și nr._/320/2014 ale Judecătoriei Tîrgu M..
În baza dispozițiilor art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența generală, materială și teritorială, constatând că este competentă cu judecarea cauzei sub toate aspectele, prin prisma dispozițiilor art. 718 alin. (1) și (7), coroborate cu art. 713 din codul de procedură civilă și art. 107 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 238 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța estimează durata necesară cercetării procesului la cel mult 7 zile.
În baza dispozițiilor art. 255 și art. 258 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța încuviințează administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și, având în vedere faptul că prezenta procedură se judecă fără citarea părților, în conformitate cu prevederile art. 394 alin. (1) din Codul de procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 12.02.2015, sub nr._, petenta L. L. B. a chemat în judecată pe intimații M. V., F. L. și F. M. M. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună suspendarea provizorie a executării silite din dosarul nr. 102/E/2014 al B.E.J. Kenosy A., până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestației la executare care formează obiectul dosarului nr._/320/2014 al Judecătoriei Tîrgu M..
În motivarea cererii, petenta a arătat că, în dosarul nr. 102/E/2014 al B.E.J. Kenosy A., intimații, în calitate de creditori, au solicitat executarea silită a dispozițiilor sentinței civile nr._/22.11.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tîrgu M., în contradictoriu cu B. A. C. și petenta L. L. B., în calitate fostă, respectiv actuală proprietară a imobilului situat în Tîrgu M., ., ..
Petenta a mai arătat că, prin încheierea civilă nr. 9501/10.11.2014, Judecătoria Tîrgu M. a încuviințat executarea silită, verificând formal îndeplinirea cerințelor art. 665 din Codul de procedură civilă și încuviințând executarea silită a dispozițiilor sentinței civile nr._/22.11.2010, autorizând creditorii să treacă la executarea silită a obligațiilor de a face constând în: efectuarea lucrărilor de îngrădire, ridicarea lucrării de construcție M2 și realizarea unei rețele de apă și canalizare ce deservește apartamentul 2, cu împărțirea egală cu creditorii a cheltuielilor, executare ce urmează a se derula în modalitatea executării silite a unor obligații de a face, în baza titlului executoriu indicat.
În continuare, petenta a învederat că, prin contestația la executare care formează obiectul dosarului nr._/320/2014 al Judecătoriei Tîrgu M., a solicitat anularea încheierii nr. 9501/10.11.2014 din dosarul nr._/320/2014 al Judecătoriei Tîrgu M., anularea actelor dosarului nr. 102/E/2014, respectiv a somației din data de 09.02.2014 și a încheierii privind cheltuielile de executare din data de 09.12.2014, suspendarea executării silite din dosarul nr. 102/E/2014 până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Petenta a precizat că, până la momentul formulării cererii de suspendare provizorie a executării silite, nu a fost stabilit un termen de judecată în contestația la executare și nici nu i-a fost comunicată poziția intimaților.
Cu toate acestea, petenta a arătat că executorul judecătoresc a stabilit data de 13.02.2015, orele 11:00, pentru deplasarea la domiciliul petentei în vederea punerii în executare a titlului executoriu.
Petenta a expus prevederile art. 908 și art. 895 din Codul civil, arătând că, față de situația creată, a fost nevoită să solicite suspendarea executării silite din dosarul nr. 102/E/2014 al B.E.J. Kenosy A., pe cale separată, până la soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul contestației la executare din dosarul nr._/320/2014 al Judecătoriei Tîrgu M..
Petenta a apreciat că măsura suspendării se impune cu necesitate, având în vedere urgența situației, textele legale amintite și faptul că toate obligațiile care revin acesteia și care au fost încuviințate a fi executate silit sunt condiționate de obținerea autorizației de construcție de către intimații din prezenta cauză, în condițiile impuse de Legea nr. 50/1991, dar și de plata cheltuielilor reprezentând materiale, manoperă, avize, aprobări, în cote egale, potrivit titlului executoriu. Mai mult decât atât, petenta a arătat că, dată fiind perioada anotimpului rece, lucrările tehnice nu pot fi executate.
În altă ordine de idei, petenta a evidențiat faptul că, la data de 19.12.2014, a născut o fetiță, L. L. C., în prezent fiind în concediu de lăuzie, așa încât îi este imposibil să se ocupe de lucrările de construcție.
Petenta a reiterat argumentele privind nelegalitatea executării silite efectuate în dosarul execuțional, arătând că, în temeiul art. 711 din Codul de procedură civilă, a înțeles să conteste actele de executare silită.
Astfel, în temeiul art. 644 din Codul de procedură civilă, petenta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în etapa executării silite a contestatoarei B. A. C., în condițiile în care, prin contractul autentificat sub nr. 206/16.03.2013 la B.N.P. C. D., a fost transmisă proprietatea apartamentului nr. II din imobilul situat în Tîrgu M., ., județul M., condiții în care toate drepturile și obligațiile aferente acestui imobil s-au transferat actualei proprietare, L. L. B.. În consecință, dispozițiile din cuprinsul încheierii de încuviințare, a somației și a încheierii privind cheltuielile de executare privind pe B. A. C. nu îi sunt aplicabile acesteia, deoarece în prezent nu mai este proprietara apartamentului și nu mai poate întreprinde nimic pentru realizarea obligațiilor de a face.
În ceea ce privește aspectele de nelegalitate referitoare la încheierea de încuviințare a executării silite nr. 9501/10.11.2014, pronunțată de Judecătoria Tîrgu M., petenta a arătat că încheierea indicată nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 656 din Codul de procedură civilă, respectiv mențiunea referitoare la procedura de executare care face obiectul încheierii, chestiunea asupra căreia se adoptă încheierea și motivele în fapt și în drept care au determinat pronunțarea încheierii. Petenta a arătat că, fiind în discuție executarea unor obligații de a face pentru care deja au fost autorizați creditorii să le efectueze, nu putea fi încuviințată executarea îndreptată împotriva petentei exclusiv.
Petenta a expus textul art. 662 din Codul de procedură civilă și a arătat că obligațiile stabilite în sarcina sa sunt condiționate de îndeplinirea propriilor obligații care revin creditorilor, cu referire la plata cotei de ½ din costuri. În aceste condiții, petenta a considerat că este nelegală încuviințarea executării silite cu privire la aceste obligații de a face, care, de facto, nu pot fi puse în executare potrivit textului legal invocat.
Petenta a învederat că prin încheierea de încuviințare a executării silite, deși s-a menționat în mod expres faptul că executarea privește obligații de a face, conform procedurii instituite prin art. 902 din Codul de procedură civilă, nu s-a sesizat faptul că situația este atipică, executarea obligației de a face nerevenind exclusiv petentei L. L. B., ci, în egală măsură, revenind și creditorilor. La momentul formulării cererii de executare silită, creditorii nu au făcut dovada că ar fi plătit vreo sumă în contul lucrărilor sau că ar fi făcut demersuri pentru a obține autorizațiile, însă, cu toate acestea, creditorii doresc ca lucrările să fie executate silit, fără a-și îndeplini propriile obligații și fără a achita partea care le revenea. Or, neîndeplinirea propriei obligații constituie un impediment pentru executarea obligațiilor. În aceeași ordine de idei, petenta a apreciat că nu poate fi încuviințată o executare silită care nu depinde în exclusivitate de voința debitorului, așa încât acesta nu se află în culpă procesuală pentru neexecutare și, mai mult decât atât, nu i se poate pretinde și plata cheltuielilor de executare silită.
Pe de altă parte, petenta a arătat că, prin sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei Tîrgu M., creditorii au fost deja autorizați să efectueze gardul despărțitor dintre proprietăți și demolarea construcției din lemn M2, cu suportarea cotei de ½ din cheltuieli, iar hotărârea judecătorească ține loc de consimțământ. Petenta a subliniat că, din moment ce însuși creditorii au fost autorizați să execute lucrările, este nelegală declanșarea executării silite împotriva sa, ca debitoare, în condițiile în care singură nu poate trece la realizarea lucrărilor fără plata cotei din cheltuieli care revine creditorilor și fără a avea o autorizație de demolare-construire necesară pentru fiecare lucrare în parte, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991, cu privire la care creditorii refuză să își dea acordul în formă autentică.
Petenta a considerat că, în condițiile în care creditorii aveau posibilitatea de a proceda la întocmirea documentațiilor necesare și obținerea autorizației de demolare și construire, încheierea de încuviințare a executării silite prin care doar s-a dat o nouă autorizare de către instanța de executare se dovedește a fi inutilă și nelegală, din moment ce titlul executoriu conținea această autorizare.
Petenta a relevat faptul că dispozitivul sentinței civile nr._/2010 diferă de cel al încheierii nr. 9501/10.11.2014, în sensul că, la pct. 1 și 2 nu se precizează în mod expres că și lucrările de îngrădire și demolare trebuie să fie efectuate prin împărțirea egală a cheltuielilor cu reclamanții, astfel cum este stabilit prin sentință. Or, încheierea de încuviințare a executării silite nu poate fi diferită de titlul executoriu, modificând aspecte importante care deja au fost stabilite prin hotărâre.
Un alt aspect la care a făcut referire petenta este faptul că executarea obligațiilor de a face doar de către petentă este în mod obiectiv imposibilă, datorită neachitării cotei de ½ din cheltuieli de către creditori și datorită refuzului nejustificat al acestora de a-și da consimțământul în formă autentică în vederea obținerii autorizațiilor de demolare și construire, în condițiile Legii nr. 50/1991.
Petenta a precizat că dispozițiile art. 902 și 903 din Codul de procedură civilă se referă la obligația de a face care revine numai creditorului, or, în cauză, construirea gardului este o obligație comună, pentru care trebuie suportate cheltuielile în părți egale de ambele părți, creditori și debitoare.
Petenta a mai arătat că încheierea de încuviințare a executării silite nu menționează nimic referitor la separarea podului imobilului și construirea unui zid de cărămidă separator, deși și această lucrare este menționată în titlul executoriu.
Petenta a explicat că la încuviințarea executării silite nu s-au avut în vedere o . aspecte esențiale care fac practic imposibilă executarea silită a obligațiilor de a face, respectiv: 1) faptul că dispozițiile titlului executoriu privesc lucrări care profită în egală măsură părților; 2) faptul că lucrările pot fi efectuate doar dacă se suportă o . cheltuieli, cu împărțirea acestora în mod egal, cheltuieli pe care petenta nu poate fi obligată să le suporte singură, fără ca intimații să achite cota care le revine; 3) faptul că sunt lucrări de construcție supuse autorizării conform Legii nr. 50/1991, actualizată prin Legea nr. 127/2013, precum și că întocmirea documentației și executarea lucrării revine ambelor părți; 4) faptul că, încă din anul 2008, petenta și-a exprimat expres acordul de nenumărate ori cu privire la efectuarea lucrării de separare a rețelelor de apă și canal, delimitarea podului prin construirea unui zid despărțitor, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, însă, în mod constant, intimații au refuzat orice dialog pe această temă, nu au achitat cota parte din cheltuieli și chiar au refuzat să își dea consimțământul la obținerea autorizației de construire, pentru care petenta a cheltuit peste 1.500 lei și pe care nu a putut să o obțină.
În ceea ce privește aspectele de nelegalitate referitoare la somația din dosarul execuțional nr. 102/2014, petenta a arătat că executorul judecătoresc a adăugat în somație și alte operațiuni, care nu au fost expres menționate în încheierea de încuviințare a executării silite, respectiv a adăugat și delimitarea parcelei I, aferentă apartamentului I, în suprafață de 636 mp, înscris în CF nr. 9438/I Tîrgu M., respectiv . II, în suprafață de 318,3 mp, din CF nr. 9438/II Tîrgu M., care privește soluția dată cererii de revendicare imobiliară formulată de reclamanți. Or, o asemenea cerere vizează obligația de a preda un bun, în condițiile art. 897 din Codul de procedură civilă, nicidecum o obligație de a face, obligație care se limitează la construirea gardului despărțitor. Petenta a subliniat că în cuprinsul încheierii de încuviințare a executării silite s-a arătat în mod expres că executarea silită se va derula conform art. 902 din Codul de procedură civilă.
Petenta a arătat că executorul a emis somația fără a avea în vedere faptul că, prin însuși titlul executoriu, creditorii au fost cei autorizați să execute lucrările și să suporte ½ din acestea. Cu toate acestea, creditorii au cerut ca petenta să fie cea care să execute, deși nu au plătit cota de ½ din cheltuieli și nu au consimțit în formă autentică pentru obținerea autorizației de construire-demolare și branșare.
În continuare, petenta a considerat că este nelegală declanșarea executării silite împotriva sa pentru realizarea unei rețele separate de apă și canalizare în condițiile în care, încă din anul 2008, când a intervenit în cauză, și-a exprimat acordul, neexistând la acest moment nicio opoziție din partea sa, ci numai din partea creditorilor, care refuză să suporte ½ din cheltuieli și să își dea acordul pentru a obține autorizația de construire.
O altă critică adusă de către petentă este faptul că suprafețele de teren aferente apartamentului I și II indicate în somație nu se regăsesc în teren, la fața locului, aceasta făcând imposibilă executarea silită privind diferența de teren care ar trebui predată creditorilor.
Referitor la aspectele de nelegalitate privind încheierea din 09.12.2014 sub aspectul modului de stabilire a cheltuielilor de executare, petenta a învederat că, de principiu, nu este de acord cu plata cheltuielilor de executare silită, în condițiile în care aceasta a fost nelegal încuviințată și declanșată prin emiterea somației, potrivit argumentelor invocate anterior. Petenta a precizat că suma de 572 lei nu are nicio justificare, în sensul că executorul nu a explicitat în ce constau aceste cheltuieli. Totodată, aceasta a considerat că onorariul executorului judecătoresc, de 2.782 lei, a fost stabilit la limita maximală, deși munca efectiv prestată nu justifică această sumă. De asemenea, petenta a evidențiat că a fost indicat ca temei legal O.M.J. nr. 2550/C/2006 astfel cum a fost modificat, deși acesta nu mai era în vigoare de mult timp.
Referitor la cheltuielile de executare, petenta a invocat dispozițiile art. 669 alin. (3) din Codul de procedură civilă și art. 669 alin. (4) din cuprinsul aceluiași act normativ.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, petenta a considerat că sunt îndeplinite cerințele art. 718 din Codul de procedură civilă, și anume urgența măsurii, plata cauțiunii și aparenta nelegalitate a actelor de executare silită.
Referitor la condiția urgenței, petenta a arătat că aceasta rezultă din faptul că se tinde la executarea unei persoane care nu are nicio legătură cu imobilul în discuție, respectiv cu titlul executoriu, și anume B. A. C., aceasta fiind exclusă din cadrul procesual încă din al doilea ciclu de judecată, când a intervenit contractul autentificat sub nr. 206/16.03.2013 de B.N.P. C. D..
De asemenea, petenta a arătat că urgența măsurii rezultă și din aceea că aducerea la îndeplinire a dispozițiilor hotărârii judecătorești este inadmisibilă din punct de vedere legal, fiind vorba de obligații condiționate de îndeplinirea propriilor obligații de către creditori.
Un alt argument adus de petentă este faptul că, pe timpul iernii, lucrările nu pot fi efectiv realizate, acestea cauzând tulburarea gravă, abuzivă și nelegală a liniștitei folosințe a domiciliului, în condițiile în care petenta și-a stabilit domiciliul conjugal alături de soțul său și de copilul celor doi.
În ceea ce privește aparența de nelegalitate a executării silite, petenta a arătat că aceasta este mai mult decât evidentă, date fiind considerentele expuse anterior.
Referitor la condiția achitării cauțiunii, petenta a învederat că aceasta a fost respectată, depunând copia recipisei de consemnare nr._/1/22.01.2015 și a chitanței nr._/1/22.01.2015, privind suma de 1.000 lei achitată cu titlu de cauțiune în dosarul nr._ al Judecătoriei Tîrgu M..
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 718 alin. (7) din Codul de procedură civilă.
În probațiune, petenta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: adresa emisă de petentă la data de 12.02.2015 și adresată executorului judecătoresc Kenosy A. (f. 7), certificatul de naștere al minorei L. L. C. (f. 9), contestația la executare care formează obiectul dosarului nr._/320/2014 al Judecătoriei Tîrgu M. (f. 11-15), încheierea nr. 9501/10.11.2014, pronunțată de Judecătoria Tîrgu M. în dosarul nr._/320/2014 (f. 16-17).
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 50 lei, conform chitanței . nr._/12.02.2015 (f. 8).
La data de 12.02.2015, petenta a depus la dosar o cerere de urgentare, prin care a solicitat stabilirea unui termen de judecată, având în vedere faptul că, la data de 13.02.2015, orele 11:00, executorul judecătoresc se va prezenta la domiciliul petentei pentru a pune în executare titlul executoriu aferent dosarului nr. 102/E/2014. Anexat acestei cereri, petenta a depus adresa emisă de B.E.J. Kenosy A. în dosarul execuțional nr. 102/2014 (f. 21, f. 23).
La data de 13.02.2015, petenta a depus la dosar adresa nr. 15/08.01.2015, emisă de Municipiul Tîrgu M. – Direcția Arhitect Șef (f. 25), încheierea de respingere nr._ pronunțată în dosarul nr._/14.10.2014 al O.C.P.I. M. – B.C.P.I. M. (f. 26-29), precum și copia cărții de identitate a soțului petentei, respectiv a domnului L. C. I. (f. 31, f. 34).
În cauză, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, fiind acvirate la prezentul dosar, spre studiu, dosarele nr._, nr._/320/2014 și nr._/320/2014 ale Judecătoriei Tîrgu M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 06.06.2014, petenta L. L. B., împreună cu contestatoarea N. B. A. C., a formulat o contestație la executare care formează obiectul dosarului nr._/320/2014 al Judecătoriei Tîrgu M., prin care a solicitat anularea încheierii nr. 9501/10.11.2014 din dosarul nr._/320/2014 al Judecătoriei Tîrgu M., anularea actelor dosarului nr. 102/E/2014, respectiv a somației din data de 09.02.2014 și a încheierii privind cheltuielile de executare din data de 09.12.2014, suspendarea executării silite din dosarul nr. 102/E/2014 până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. Prin completarea de acțiune depusă la data de 29.01.2015 în cadrul acestui dosar, contestatoarele au mai solicitat anularea încheierii din data de 17.12.2014 din dosarul nr._/320/2014 al Judecătoriei Tîrgu M. și anularea actelor dosarului nr. 102/E/2014, respectiv a somației din data de 20.01.2015, a înștiințării din data de 20.01.2015 și a procesului-verbal din data de 22.01.2015.
Instanța mai reține faptul că, prin încheierea civilă nr. 351/30.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tîrgu M. în dosarul nr._, instanța a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare provizorie a executării silite demarate în cadrul dosarului execuțional nr. 102/E/2014 al B.E.J. Kenosi A., cerere formulată la data de 21.01.2015 de petenta L. L. B., în contradictoriu cu intimații M. V., F. L. și F. M. M.. Pentru a se pronunța această soluție, s-a reținut faptul că nu este îndeplinită condiția urgenței prevăzută de art. 718 alin. 7 Cod de procedură civilă, petenta nedemonstrând existența unei pagube iminente care nu s-ar putea înlătura decât prin suspendarea provizorie a executării silite.
Instanța reține că, potrivit art. 718 alin. 7 Cod procedură civilă, „Dacă există urgență și dacă, în cazurile prevăzute la alin. 2, respectiv la alin. 3, s-a plătit cauțiunea, instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare”.
Analizând cererea petentei prin prisma condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare provizorie a executării silite prevăzute de art. 718 alin. 7 Cod de procedură civilă, instanța constată că, în cauză, s-a făcut dovada consemnării cauțiunii în cuantum de 1.000,00 lei, conform recipisei de consemnare nr._/1/20.01.2015 și chitanței nr._/1 din data de 20.01.2015, aflate în copie la fila nr. 10 din dosar, iar petenta a făcut dovada introducerii unei contestații la executare în care a solicitat și suspendarea executării silite în dosarul execuțional nr. 102/E/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc Kenosy A., contestație ce face obiectul dosarului nr._/320/2014 al Judecătoriei Tîrgu M..
Însă, instanța constată faptul că, pentru a se dispune suspendarea provizorie a executării silite este necesar a fi îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 718 alin. 7 coroborat cu art. 996 din Codul de procedură civilă care reglementează condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, respectiv aparența dreptului, urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
În ceea ce privește condițiile aparenței dreptului, vremelniciei și neprejudecării fondului, instanța nu va mai reveni asupra acestora, în condițiile în care ele au fost analizate în cadrul încheierii nr. 351/30.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tîrgu M. în dosarul nr._, unde s-a constatat că acestea sunt îndeplinite, iar de la data pronunțării respectivei încheieri nu au intervenit alte elemente care să conducă la o altă concluzie.
În ceea ce privește condiția urgenței, instanța constată faptul că petenta a invocat noi elemente, respectiv noi temeiuri de drept pentru a justifica această nouă cerere de suspendare a executării silite.
Astfel, pe de o parte, petenta a invocat prevederile art. 908 raportat la art. 895 din Codul de procedură civilă, care interzic evacuările din imobilele cu destinație de locuință de la data de 1 decembrie și până la data de 1 martie a anului următor. Însă, instanța constată faptul că această critică nu este justificată, în condițiile în care titlul executoriu pus în executare, respectiv sentința civilă nr._/22.11.2010 pronunțată de Judecătoria Tîrgu M. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 334/R/10.06.2014 a Curții de Apel M., nu cuprinde nicio dispoziție de evacuare din imobil a petentei sau a unei alte persoane și nici obligarea petentei de a preda imobilul cu destinația de locuință în mâinile creditorului.
Aspectele privind lipsa autorizațiilor de construcție, a resurselor materiale, a anotimpului rece și a concediului maternal în care se află petenta au fost analizate de către instanță și în cadrul încheierii civile nr. 351/30.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tîrgu M. în dosarul nr._, instanța constatând faptul că unele dintre acestea țin de legalitatea executării silite, iar altele nu sunt întemeiate, astfel încât nu este necesar să revină asupra lor.
În ceea ce privește depunerea de către petentă a adresei nr. 15/08.01.2015, emisă de Municipiul Tîrgu M. - Direcția Arhitect Șef (f. 25), instanța constată faptul că aceasta dovedește refuzul eliberării autorizației de construcție pentru ridicarea gardului despărțitor, însă faptul că executorul judecătoresc a comunicat petentei faptul că, la data de 13.02.2015, ora 11:00, va efectua punerea în executare a titlului executoriu aferent dosarului execuțional nr. 102/16.10.2014 (f. 21, f. 23), fără alte precizări cu privire la modalitatea de punere în executare și la dispozițiile care urmează a fi puse în executare nu conduce la concluzia că executorul judecătoresc va pune în executare și acele dispoziții care necesită certificări și autorizări din partea organelor competente.
Astfel, instanța constată faptul că urgența necesară în vederea suspendării provizorii a executării silite este determinată nu de iminența actului de executare silită, ci de eventualul prejudiciu determinat de actul de executare, prejudiciu care nu ar putea fi reparat și care, în continuare, nu a fost dovedit în prezenta cauză.
Cât privește faptul că petenta ar avea domiciliul în imobilul situat în Tîrgu M., ., ., instanța constată faptul că acest aspect nu a fost în continuare dovedit de către petentă, fiind dovedit doar faptul că soțul acesteia are domiciliul în acel spațiu, petenta continuând să își indice domiciliul, chiar și în partea introductivă a cererii de chemare în judecată ca fiind în Tîrgu M., .. 1A/1, jud. M.. Mai mult decât atât, chiar dacă petenta ar avea domiciliul în imobilul situat pe . nu ar putea constitui un motiv pentru suspendarea executării silite, deoarece, astfel cum instanța a mai reținut, hotărârea pusă în executare nu cuprinde nicio dispoziție de evacuare din imobil a petentei sau a unei alte persoane și nici obligarea petentei de a preda imobilul cu destinația de locuință în mâinile creditorului.
Referitor la celelalte aspecte de nelegalitate ale executării silite invocate de către petentă, care au fost reiterate din cuprinsul contestației la executare, instanța constată că acestea nu justifică urgența, ci sunt, astfel cum însăși petenta a arătat, argumente privind nelegalitatea executării silite.
Având în vedere aspectele analizate, nefiind în continuare îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 718 alin. 7 Cod procedură civilă, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată și această nouă cerere de suspendare provizorie a executării silite formulate de petenta L. L. B. în contradictoriu cu intimații M. V., F. L. și F. M. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare provizorie a executării silite formulate de petenta L. L. B., având CNP_, cu domiciliul în Tîrgu M., .. 1A/1, jud. M., în contradictoriu cu intimații M. V., având CNP_, F. L., având CNP_, și F. M. M., având CNP_, toți cu domiciliul în Tîrgu M., ., ..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.02.2015.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
M. DUMITRIȚA S. | C. L. |
Red. 6 ex. M.D.S. 16.02.2015
Tehnored. C.L.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2628/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3604/2015. Judecătoria... → |
|---|
