Plângere contravenţională. Sentința nr. 3021/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3021/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 3021/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3021/2015
Ședința publică de la 12 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. L. B.
GREFIER: K. K.
Pe rol judecarea cererii formulate de petentul Ș. D. în contradictoriu cu intimatul IPJ M., având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data 22.05.2015, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de astăzi, 12.06.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 24.01.2013 petentul Ș. D., a solicitat în contradictoriu cu intimata IPJ M., anularea procesului verbal de sancționare a contravenției ., nr._/05.01.2015, înlăturarea sancțiunii principale a avertismentului precum și a sancțiunii complementare a celor 3 puncte de penalizare, iar în subsidiar aplicarea sancțiunii contravenționale principale a avertismentului și înlăturarea sancțiunii complementare a 3 puncte de penalizare.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 05.01.2015, i s-a întocmit procesul verbal atacat, prin care s-a dispus aplicarea sancțiunii contravenționale principale a avertismentului precum și aplicarea sancțiunii complementare constând în 3 puncte de penalizare.
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ din 05.01.2015, agentul constatator a reținut că petentul „a condus auto marca Porsche cu nr._ pe . direcția de mers spre Pța. Victoriei cu viteza de 71 km/h pe un sector de drum cu limita 50 km/h, fiind filmat și înregistrat cu aparatul radar ._ montat pe auto_ . ”, faptă pentru care agentul a considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de dispozițiile „art. 121/1 din RAOUG 195/2002R și sancționată de art. 100/2 din OUG 195/2002R”. Pentru această faptă contravențională, agentul constatator a procedat la aplicarea sancțiunii principale a avertismentului precum și a sancțiunii complementare constând în aplicarea a trei puncte penalizatoare.
Petentul a susținut că procesul-verbal de contravenție este nelegal și netemeinic.
Cu privire la aspectele de nelegalitate ale procesului-verbal atacat, petentul a învederat faptul că agentul constatator nu a respectat dispozițiile legale incidente în materie cu privire la procedura constatării și sancționării contravențiilor, atât cele cuprinse în OUG nr. 195/2002 R privind circulația pe drumurile publice, cât și dispozițiile cuprinse în OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care constituie cadrul general în materia constatării și sancționării contravențiilor, astfel încât procesul verbal atacat a fost întocmit cu încălcarea condițiilor de fond și de formă impuse de normele legale în vigoare.
În ceea ce privește nelegalitatea procesului-verbal de control atacat ca urmare a nerespectării condițiilor de formă cerute de lege pentru valabilitatea acestuia, petentul a precizat că potrivit art. 16 alin.l din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: ” Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite: indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția: indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea.
Or, așa cum se poate constata din cuprinsul procesului-verbal de control atacat, agentul constatator nu a realizat o descriere corespunzătoare a stării de fapt contravenționale cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, respectiv agentul constatator nu a indicat în mod corect și concret toate împrejurările de fapt și nu a precizat toate aspectele necesare în vederea aprecierii corespunzătoare a faptei contravenționale.
Reținerea de către organul de control în sarcina petentului a unei fapte contravenționale s-a făcut în mod arbitrar, fără precizarea unor împrejurări faptice de natură a contura o stare de fapt contravențională în deplină concordanță cu fapta reglementată, in abstracto, de textul de lege avut în vedere de agentul constatator.
Or, prin neindicarea corectă a tuturor împrejurărilor necesare în vederea aprecierii corespunzătoare a faptei contravenționale, procesul-verbal atacat este susceptibil de a fi sancționat cu sancțiunea nulității.
M. mult decât atât, agentul constatator nu a indicat nici contravenția concretă, despre care se presupune că a fost comisă, prevederile legale invocate nu conțin nici o conduită culpabilă care trebuie sancționată cu aplicarea măsurii avertismentului și a punctelor de penalizare.
Prin analiza textelor prevederilor menționate, observăm că art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG/195/2002 se referă la o conduită preconizată, însă fără a indica vreo sancțiune aplicabilă.
Art. 100 alin. 2 din OUG/195/2002 se referă la amenda contravențională, sancțiune care nici nu a fost aplicată în prezenta cauză.
În opinia petentului neindicarea concretă a faptei care e susceptibilă de sancționare contravențională constituie un motiv întemeiat si învederat pentru anularea procesului-verbal în discuție.
O altă neregularitate în ceea ce privește întocmirea actului de control atacat constă în incorecta individualizare, respectiv incorecta aplicare a celor 3 puncte de penalizare.
In primul rând, incorecta aplicare a sancțiunii contravenționale principale a avertismentului rezidă în aceea că organul constatator nu a indicat în actul de constatare clasele de sancțiuni în urma cărora se stabilesc punctele-amendă.
Practic, aplicarea sancțiunii contravenționale de către organul de control s-a făcut cu încălcarea prev. art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privitoare la regimul juridic al contravențiilor care prevăd în mod expres că „Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Agentul constatator a reținut în cuprinsul procesului verbal faptul că față de contravenient se aplică sancțiunea contravențională a avertismentului, cu 3 puncte de penalizare, fără a preciza clasele de sancțiuni, astfel cum sunt ele prevăzute de textele de lege. Aceste mențiuni se impuneau a fi făcute în condițiile în care aplicarea în mod concret a avertismentului și a punctelor de penalizare se face cu luarea în considerare a tuturor aspectelor cu relevanță în individualizarea acestei sancțiuni.
Or, individualizarea sancțiunii contravenționale și stabilirea concretă a măsurii necesare se poate face numai după corelarea conduitei pretinse cu clasele de sancțiuni, care trebuie menționate de agentul constatator în cuprinsul procesului - verbal de control, astfel încât și contravenientul să fie informat cu privire la fapta sancționabilă prevăzută de lege și motivul pentru care i s-a aplicat în concret o sancțiune contravențională.
În cazul în care agentul a considerat, că se impune aplicarea măsurii avertismentului, rezultă că fapta pretinsă este una de gravitate redusă, aplicarea punctelor de penalizare chiar contravine prevederilor legale. Așadar, art. 108 din OUG nr.195/2002 prevede în alin 1 că: ”Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare.
În ceea ce privesc aspectele de netemeinicie ale procesului-verbal de constatare și sancționare al contravențiilor petentul a precizat că fapta contravențională reținută de către agentul constatator se referă la depășirea limitei de viteză admisă în zona vizată, această limită fiind 50 km/h.
Practic, agentul constatator a reținut in mod lapidar prin actul de control atacat faptul că petentul a depășit această limită și el a înregistrat și a filmat acest fapt.
A mai învederat petentul faptul că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina sa, atât în ceea ce privește latura obiectivă a contravenției, cât și în ceea ce privește latura subiectivă.
Privitor la latura obiectivă petentul a precizat că lipsește elementul material și rezultatul socialmente periculos protejat prin dispozițiile legale invocate. Elementul material reprezintă acțiunea sau inacțiunea care determină crearea unei stări de pericol si prin care se încalcă valori sociale apărate de legea contravențională. Petentul a susținut că nu a săvârșit nicio acțiune sau inacțiune prin care ar fi creat o stare de pericol de natură pentru valorile protejate prin OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Referitor la latura subiectivă petentul a menționat faptul că, în nici un moment nu a avut intenția de a întreprinde acțiuni sau inacțiuni de natură a aduce atingere unei valori ocrotite de legea contravențională sau chiar de cea penală. In mod greșit, agentul constatator, în cadrul operațiunii de încadrare și individualizare a faptei reținute, precum și de aplicare a sancțiunii contravenționale, nu a avut în vedere aspectele faptice care ar fi exclus vinovăția acestuia.
M. mult, având la bază datele furnizate în procesul-verbal, precum și prevederile legale în materie, că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina petentului.
Potrivit art. 121, alin. 2 din H.G. 1391/2006 „Constatarea contravențiilor se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
In ceea ce privește verificarea metrologică a aparatelor radar, Norma de Metrologie Legală 021-05 stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumuri publice.
La punctul 3.1.1. din NML 021-05 se arată că erorile tolerate" pentru măsurarea vitezei sunt următoarele:
„3.1.1. E. maxime tolerate pentru măsurarea vitezei:
a. pentru măsurarea vitezei, simulată în condiții de laborator, eroarea maximă tolerată este de:
± 1 km/h pentru viteze până la 100 km/h;
± 1 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h;
b. pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează numai în regim staționar, eroarea maximă tolerată este de:
± 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h;
± 3 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de
100 km/h;
c. pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este de:
- în regim staționar, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este cea prevăzută la lit. b);
- în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei proprii de deplasare a autovehiculului de patrulare, eroarea maximă tolerată este cea prevăzută la lit. b);
- în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în traRc, eroarea maximă tolerată este de:
± 4 km/h pentru viteze până la 100 km/h;
± 4 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.”
Astfel, în condițiile în care cinemometrele omologate și verificate metrologic stabilesc viteza de circulație cu o eroare tolerată de +_ 3 km/h sau +_ 4 km/h, considerăm că la momentul constatării contravenției, pentru o corectă încadrare juridică a faptei și pentru aplicarea unei sancțiuni contravenționale legale și temeinice, este imperios ca agentul constatator să aibă în vedere aceste erori.
Având în vedere că în această situație există un dubiu în privința vitezei cu care a circulat autoturismul, dubiu care profită contravenientului conform Jurisprudentei CEDO (in dubiopro reo), petentul consideră că fapta comisă de către contravenient trebuie încadrată după deducerea erorii tolerate din viteza stabilită de către aparatul radar.
Date fiind aceste considerente, în prezenta speță, agentul constatator trebuia să deducă din viteza de 71 km/h, eroarea tolerată de 3km/h, viteza rezultată în funcție de care trebuie încadrată fapta fiind cea de 68 km/h.
Așadar, în condițiile în care fapta de a conduce un autoturism cu viteza de 68 km/h în localitate unde viteza maximă admisă este de 50 km/h, constituie depășirea vitezei legale maxime admise cu 10 km/h. Astfel, în mod evident, fapta nu întrunește elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute de agentul constatator, și anume de depășire a vitezei maxime admise cu mai mult de 20 km/h, sancționată de art. 100, alin. 2, din O.U.G. 195/2002, ci a faptei de depășire cu 10 km/h a vitezei maxime admise, prev. de art. 99, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. raportat la art. 108, alin. 1, lit. 1 din O.U.G. 195/2002.
În concluzie, petentul consideră că procesul-verbal de contravenție este nelegal, fiind emis cu încălcarea prezumției de nevinovăție, agentul constatator neglijând normele de metrologice aplicabile. M. mult, nelegalitatea procesului-verbal derivă mai ales din nerespectarea principiului potrivit căruia, orice dubiu profită acuzatului, petentului fiind aplicată o pedeapsă pentru o faptă care nu a fost constatată în mod cert, mijlocul tehnic folosit stabilind viteza cu o eroare de 3 km/h, eroare care nu a fost dedusă din viteza măsurată, aspect care a condus la greșita încadrare a faptei.
Pe cale de consecință petentul consideră că se impune anularea procesului-verbal atacat pentru considerentele mai sus arătate.
În drept, petentul a invocat disp. OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002, HG 1391/2006.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Fața de susținerile petentului cu privire la nerespectarea art. 16, alin 1 (agentul constatator nu a realizat o descriere corespunzătoare a faptei) intimata a arătat faptul că, din studierea actului sancționator, se poate observa că, agentul constatator a indicat toate împrejurările obiective și subiective care au dus la încadrarea juridică corectă a faptei contravenționale săvârșite de petent. De asemenea procesul verbal atacat corespunde exigențelor 17 din OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia, semnarea actului sancționator de către contravenient coincide cu aducerea la cunoștință a conținutului acestuia și a dreptului de a face obiecțiuni cu privire la cele constatate de organul de poliție, iar în speța de fața petentul a notat la rubrica „Mențiuni” propriile concluzii referitoare la actul sancționator, rezultă astfel că petentului nu i s-a încălcat în niciun moment dreptul la apărare.
De asemenea, intimata a mai arătat că cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin înregistrare video cu aparatul radar omologat și verificat metrologic Python_ montat pe autospeciala Poliției Române_ iar procesul verbal în sine coroborat cu proba video reprezintă o probă certă, în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne aceste mijloace de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal și surpinsă de aparatul radar.
Față de susținerile petentului referitoare la erorile maxim tolerate de +/- 3km/h sau +/- 4 km/h intimata le consideră neîntemeiate, astfel conform adresei nr. 3595/16.06.2008 a Biroul Român de Metrologie Legală măsurările efectuate cu cinemometrul, după verificarea metrologică a acestuia sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, nu se poate adăuga și nu se scade nicio eroare. De asemenea intimata a solicitat să se constate faptul că potrivit HG nr. 193/2002 cu modificările și completările ulterioare, Biroul Român de Metrologie Legală, este organul de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei și Comerțului, fiind responsabil cu asigurarea reglementărilor metrologice, mijloacelor tehnice și acțiunilor necesare obținerii credibilității rezultatelor măsurătorilor, precum și cu exercitarea, în numele statului, a controlului metrologic legal, la nivel național.
Având în vedere cele expuse mai, intimata arată că încadrarea juridică pe care agentul constatator a făcut-o este corectă, petentul încălcând dispozițiile art. 121, alin. 1 din RAOUG 195/2002, circulând cu viteza de 71 km/h pe un sector de drum unde viteza maxim admisă este de 50 km/h.
In plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe petentul nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumție coroborată cu înregistrarea video cu fapta săvârșită de petent.
In ceea ce privește pericolul social concret al faptei, intimata a precizat că încălcarea normelor de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la trafic sau cu decesul unor persoane nevinovate. In condițiile în care societatea civilizată acceptă viața ca valoare supremă, aceasta trebuie să suprascrie nerăbdarea conducătorului auto de a ajunge cu câteva secunde sau minute la destinația dorită. De asemenea, din ultimele statistici, viteza conducătorilor auto reprezintă una din cauzele importante ale accidentelor auto soldate cu victime omenești.
În continuare, intimata a arătat că procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care si cea privind circulația rutieră. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca ., că cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Intimata a mai precizat că în conformitate cu prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, H. ar ea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotararea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție ( referitoare la circulația pe drumurile publice ), in lumina cauzei A. c. României sa intre în sfera “acuzațiilor in materie penala atâta timp cat la data săvârșirii faptei ( care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționata cu închisoare contravenționala. Persoana sancționata are dreptul la un proces echitabil (art.31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. Romania, Hotararea din 4 octombrie 2007).
Față de cele mai sus menționate, intimatul a precizat faptul că, întrucât procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada pana la proba contrarie (in acest sens Curtea Constituționala pronunțându-se prin Deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 s. a.), iar petentul, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic si legal încheiat, atât în privința măsurii principale, cât și în măsura sancțiunii complementare.
În probațiune, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au depus la dosarul cauzei următoarele: procesul verbal atacat (f. 10, 17), adresa nr.46/04.02.2015 cu înscrisurile anexate acesteia (f. 27-35).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
In fapt, prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ din 05.01.2015, agentul constatator a reținut că petentul „a condus auto marca Porsche cu nr._ pe . direcția de mers spre Pța. Victoriei cu viteza de 71 km/h pe un sector de drum cu limita 50 km/h, fiind filmat și înregistrat cu aparatul radar ._ montat pe auto_ . ”, considerându-se că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de dispozițiile „art. 121/1 din RAOUG 195/2002R și sancționată de art. 100/2 din OUG 195/2002R” pentru care s-a aplicat sancțiunea principală a avertismentului precum și a sancțiunii complementare constând în aplicarea a trei puncte penalizatoare.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Din probele administrate în cauză reiese că procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia, dintre cele ce este necesar, a fi analizate din oficiu de către instanță.
În ceea ce privește criticile de nelegalitate cu privire la procesul verbal atacat, instanța retine ca, situațiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007. Instanța apreciază că fapta a fost descrisă în mod cuprinzător in procesul verbal, fiind indicat atât temeiul de drept, cât si împrejurările relevante pentru stabilirea contravenției, inclusiv împrejurarea că fapta a fost constatată cu aparatura video.
Cu privire la aspectele de netemeinicie, instanța retine ca la momentul întocmirii procesului verbal petentul nu a avut obiecțiuni care sa fie consemnate de agentul constatator, semnând procesul verbal. Deși principiul legalității procesului verbal in materie contravențională trebuie interpretat in coroborare cu garanțiile pe care art. 6 din Convenția CEDO le acorda contravenientului prin asemănare cu garanțiile recunoscute in materie penala, totuși petentul trebuie sa indice măcar un simplu motiv de subiectivitate care sa stârnească instanței o îndoială de natură a înlătura consemnările făcute de către agentul constatator. Plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 270 din Noul Cod de procedură civilă, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Noul Cod de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Prin simpla lecturare a procesului-verbal contestat, se constată că în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, în conținutul acestuia s-a consemnat faptul că fapta contravențională a fost constatată cu aparatura video radar montată pe autoutilitara echipajului de politie.
Prin înscrisurile depuse la dosar (f. 33-35), intimatul a făcut dovada că această aparatură era, la data constatării contravenției, omologată și verificată metrologic, astfel încât petentului nu i s-a cauzat o vătămare care să constituie motiv de nulitate a procesului verbal. Înregistrarea video de la dosar ( f. 28), coroborată cu raportul agentului constatator (f. 29) au confirmat pe deplin situația de fapt reținută de către agentul constatator. Procedând la analizarea înregistrării video, instanța constată că momentul săvârșirii contravenției a fost surprins în conformitate cu dispozițiile Normelor de metrologie legală nr. 021/2005, autoturismul petentului fiind în mod clar evidențiat, astfel încât nu există nici un dubiu cu privire la identitatea acestuia și la faptul că viteza indicată ar fi putut aparține unui alt vehicul. De asemenea, petentul a fost oprit ulterior de echipajul de politie, necontestând ca ar fi condus el autovehiculul filmat de aparatul R.. Din înregistrarea depusă la dosar se observă în mod evident că măsurarea vitezei s-a făcut pe raza localității si rezulta si direcția sa de mers. Existenta anumitor erori tolerate trebuie demonstrata in concret, cu indicarea condițiilor de realizare a respectivelor erori prevăzute de art. 3.1.2 din Ordinul nr. 301/2005 menționat de petent, si de vreme ce cinemometrul respectiv a fost autorizat pentru funcționare ca urmare a verificării metrologice, rezulta ca din măsurătorile realizate de acel cinemometru nu se adaugă si nu se scade nici o eroare, apărările invocate în plângere sub acest aspect fiind simple speculații.
De asemenea, organul constatator a făcut dovada utilizării aparatului radar în condițiile prevăzute de Normele de metrologie legală nr. 021-2005, respectiv a omologării metrologice a aparatului radar precum și a faptului că operatorul care a făcut înregistrarea este atestat să exploateze aparatura R..
Această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 102 din OUG 195/2002, astfel cum în mod corect a reținut agentul constatator.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța reține că art.108 alin.1 din OUG nr.195/2002 stabilește că ,, Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:,,
In ceea ce priveste sanctiunea principala instanta retine ca petentului i s-a aplicat masura avertismentului insa sanctiunea complementara aceea a aplicarii a 3 puncte penalizare este neintemeiata deoarece potrivit art.108 alin.1 din OG nr.195/2002 punctele de penalizare se aplica doar in situatia in care se aplica sanctiunea amenzii .
În consecință, față de argumentele arătate, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite in parte plângerea contravențională, anulează sancțiunea complementara a 3 puncte de penalizare aplicata petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.01.2015 de intimat.
Menține restul dispozițiilor din procesul-verbal atacat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte plângerea contravențională formulată de petentul S. D. ( CNP_), cu domiciliul procesual ales in Tg-M., ./A, jud. M., in contradictoriu cu intimatul IPJ M., cu sediul în Tg.M., ..16, jud. M..
Anulează sancțiunea complementară a 3 puncte de penalizare aplicata petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.01.2015 de intimat.
Menține restul dispozițiilor din procesul-verbal atacat.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată in condițiile art. 396 alin. 2 C. proc. civ. in data de 12.06.2015.
P. GREFIER
A. L. B. K. K.
Red. A.L.B.
Tehnored. I.M.
4 ex.-04.08..2015
‚
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3056/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2955/2015. Judecătoria... → |
|---|
