Plângere contravenţională. Sentința nr. 4751/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4751/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 4751/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4751
Ședința publică din data de 22 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. DUMITRIȚA S.
GREFIER: C. S.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulate de către petentul M. G., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M. – BIROUL RUTIER TÎRGU M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/06.05.2015.
În lipsa părților.
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință pronunțată la data de 8 octombrie 2015, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună eventuale concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de astăzi, 22 octombrie 2015, încheierea menționată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 11.05.2015, sub nr._, petentul M. G. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.05.2015, ca netemeinic și nelegal, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 30 zile și a amenzii în cuantum de 390 lei cu sancțiunea a avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 06 mai 2015, a fost sancționat contravențional cu reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile precum și cu amendă în cuantum de 390 lei, pentru faptul că a trecut pe culoare roșie a semaforului electric, încheindu-se procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._.
Petentul a arătat că cele consemnate în procesul-verbal nu corespund realității deoarece, petentul a observat culoarea verde a semaforului electric, moment în care s-a asigurat corespunzător, a accelerat pentru a putea trece și și-a continuat deplasarea, iar, exact în momentul în care a trecut, s-a schimbat culoarea semaforului din roșu în galben. Ulterior, când a fost oprit de către organele de poliție, a aflat cu stupoare faptul că ar fi trecut pe culoarea roșie la semaforul electric. A mai învederat petentul faptul că autoturismul condus de către agentul de circulație se afla cu mult în spatele mașinii conduse de acesta, astfel că nu se puteau observa cu exactitate cele consemnate în procesul-verbal. Agentul de circulație a susținut că petentul a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric la intersecția .. G. D., iar petentul a fost oprit după restaurantul Casa Mureșeană de pe . Tîrgu M., la circa 1 km de locul unde se presupune că a săvârșit presupusa contravenție.
În continuare, petentul a adăugat că nu a periclitat în niciun mod circulația și nici nu a pus în primejdie viața vreunei persoane, motiv pentru care a solicitat înlocuirea măsurilor dispuse prin procesul-verbal cu sancțiunea avertismentului. De asemenea, a arătat că este angajat în funcția de regional sales manager și se deplasează în interes de serviciu parcurgând 5.000 km pe lună, iar sancțiunea cu reținerea permisului de conducere l-ar costa desfacerea contractului de muncă.
Petentul a invocat prevederile art. 7 alin. 2 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea avertismentului se aplică pentru faptele cu gravitate redusă, iar sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Petentul a mai arătat că în speță beneficiază de prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În drept, petentul a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001.
Petentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune, petentul a depus la dosar copia procesului-verbal atacat (f. 5) și copia cărții sale de identitate (f. 10).
Plângerea contravențională a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 20 lei, conform chitanței aflate la fila 4 din dosar.
La data de 10.06.2015, intimatul a depus la dosarul cauzei materialul probator ce a stat la baza încheierii procesului-verbal atacat, respectiv raportul agentului constatator din data de 07.06.2015 (f. 15), procesul-verbal atacat, în original (f. 16), cazierul auto al petentului (f. 17-18).
La data de 15.06.2015 intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii petentului, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că procesul-verbal atacat corespunde exigențelor art. 16 alin. 7 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia din cele necesar a fi analizate din oficiu de instanța de judecată.
Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri, iar procesul-verbal în sine reprezintă o probă în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal.
De asemenea, intimatul a mai arătat că petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 52 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, respectiv pentru faptul că a condus auto Ford cu nr. de înmatriculare_, iar la intersecția cu circulație dirijată prin semafor nu a respectat culoarea roșie a semaforului punând în pericol ceilalți participanți la trafic care aveau prioritate de trecere. Pentru această faptă petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile.
Intimatul a considerat că petentul nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În continuare, intimatul a învederat că situația de fapt reținută în procesul-verbal este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel, constatările personale ale agentului constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului-verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuie furnizate și dovedite de petentul care susține netemeinicia actului sancționator, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. În caz contrar, a considerat că ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
În ceea ce privește pericolul social concret al faptei, intimatul a considerat că încălcarea normelor de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la trafic sau prin decesul unor persoane nevinovate.
Totodată, intimatul a considerat că sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator, deoarece petentul nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei, astfel încât simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
Procesul-verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care și cea privind circulația rutieră. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravențională să facă dovada, ca într-un proces penal, că cele consemnate în procesul de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcină foarte grea care poate bloca sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Intimatul a învederat că simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului-verbal.
Totodată, intimatul a precizat că, în conformitate cu prevederile Curții Europene a Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrarie, iar petentul, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator fiind întemeiată și, pe cale de consecință procesul-verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile legale amintite în cuprinsul întâmpinării, iar, în temeiul art. 223 alin. (3) și art. 411 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În cauză, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Față de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice respectarea termenului de formulare a plângerii împotriva procesului-verbal, termen prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel că, în prezenta cauză, instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost înmânat petentului la data de 06.05.2015, iar prezenta plângere a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 11.05.2015, respectându-se termenul legal de 15 zile, termen calculat conform prevederilor art. 181 din Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.05.2015 (f. 16), încheiat de către Inspectoratul de Poliție Județean M., petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 390 lei, echivalentul a 4 puncte amendă și i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 52 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. d din același act normativ. Pentru a se dispune aceste măsuri, s-a reținut faptul că, la data de 06.05.2015, ora 09:25, în Tîrgu M., petentul a condus auto Ford cu nr. de înmatriculare_ pe . . semaforul electric din intersecția cu . a respectat semnificația culorii roșu a semaforului electric ce i se adresa, efectuând virajul la stânga pe . ce autospeciala de poliție MAI-_ a pătruns în intersecție pe culoarea verde a semaforului electric, circulând pe banda nr. 1.
Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție, la rubrica „Alte mențiuni” fiind consemnat „Susțin că am trecut pe galben”.
Respectând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia proceselor-verbale atacate pe baza probelor administrate și să hotărască asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite sau asupra măsurii confiscării.
Sub aspectul legalității, prin prisma art. 17 din același act normativ, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 270 din Codul de procedură civilă, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Codul de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Însă, în prezenta cauză, instanța constată că petentul nu a reușit să facă proba contrară a celor reținute în procesul-verbal atacat.
Instanța reține că, potrivit art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului, iar potrivit art. 52 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, semnalul de culoare roșie interzice trecerea.
Însă, în prezenta cauză, deși procesul-verbal conține constatările personale ale agentului constatator, instanța reține faptul că petentul nu a reușit să facă dovada contrară a celor menționate în procesul-verbal de contravenție, deși lui îi revenea această obligație.
Invocarea de către petent în cuprinsul plângeri contravenționale a faptului că cele consemnate în procesul-verbal nu sunt conforme realității, iar agentul nu putut constata cu exactitate săvârșirea faptei contravenționale de către petent nu pot fi reținute de către instanță, în condițiile în care aceste aspecte nu au fost dovedite de către petent, iar din raportul agentului constatator reiese că fapta a fost constatată personal de către agent, care a și relatat modul de săvârșire a acesteia (f. 15).
Față de cele expuse, întrucât petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal atacat, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținută în sarcina acestuia, respectiv cea prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, iar conduita acestuia se situează în sfera ilicitului contravențional, instanța constată că forța probantă a procesului-verbal atacat nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că, potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea minimă prevăzută de lege, respectiv 4 puncte amendă, echivalentul a 390 lei, petentul nedemonstrând existența niciunei circumstanțe de natură să conducă la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
De asemenea, și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, este una proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, ținând seama că nerespectarea semnificației semafoarelor, indicatoarelor și marcajelor rutiere poate pune în pericol viața și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, această sancțiune nefiind condiționată de producerea unui rezultat vătămător în dauna vreunei persoane, contravenția reținută în sarcina petentului fiind una de pericol.
Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. G., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 06.05.2015, încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M., ca neîntemeiată.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța, văzând prevederile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, va respinge ca neîntemeiată cererea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care intimatul nu a făcut dovada unor asemenea cheltuieli.
De asemenea, având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. G., având CNP_, cu domiciliul în Tîrgu M., ., nr. 201, ., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 06.05.2015, încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M., având C.U.I._, cu sediul în Tîrgu M., .. 16, jud. M., ca neîntemeiată.
Ia act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Respinge ca neîntemeiată cererea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere de apel care se depune la Judecătoria Tîrgu M..
Pronunțată potrivit art. 396 alin. 2 din Codul de procedură civilă, azi, 22.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. DUMITRIȚA S. C. S.
4 ex./08.02.2016
Redactat: M.D.S.
Tehnoredactat: M.B.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6067/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4814/2015.... → |
|---|
