Plângere contravenţională. Sentința nr. 5859/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5859/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 5859/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5859
Ședința publică din data de 18.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L. B.
GREFIER: K. K.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul S. I. D. în contradictoriu cu intimata M. TÂRGU-M., având ca obiect plângere contravențională.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință pronunțată la data de 11.12.2015, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:
Prin cererea având ca obiect plângere contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu M. la data de 18.05.2015, sub nr._, petentul S. I. D., a chemat în judecată pe intimatul M. TG-M., și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind în principal nelegal și în subsidiar netemeinic; în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului; Cu cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru judiciar.
Cu titlu prealabil, petentul a adus la cunoștința instanței de judecată faptul că procesul verbal nr._/13.03.2015, i-a fost comunicat la data de 30.04.2015, în acest sens depunând în copie certificată plicul de comunicare a corespondenței ce conținea procesul verbal. Pentru aceste motive, în vederea verificării prealabile a introducerii în termen a plângerii contravenționale, solicită să se constate faptul că prezenta contestație este introdusă în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului.
În fapt, prin procesul verbal atacat petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 50 lei pentru prezumtiva încălcare a dispozițiilor art.4 din Regulamentul de Exploatare în Regim de Autotaxare a Parcărilor aprobat prin HCL 74/2009.
Arată faptul că nu a săvârșit pretinsa contravenție în condițiile în care petentul nu conduce autoturismul reținut ca fiind parcat în mod nelegal, bunul făcând obiectul unui contract de împrumut de folosință gratuită.
După cum rezultă din însuși actul atacat, acesta a fost încheiat în lipsa petentului, în acest fel încălcându-se prevederile art. 16 alin. 7. art. 18-19 din O.G nr. 2/2001 aducându- i-se atingere dreptului la apărare, aspecte ce sunt de natură a atrage nulitatea procesului verbal.
Din economia textului O.G nr. 2/2001 din Regimul Juridic al Contravențiilor, precum și expres din dispozițiile legale anterior menționate, rezultă regula in ceea ce privește încheierea actului de sancționare, și anume întocmirea în prezența persoanei sancționate.
Deosebit de important este aspectul conform căruia procesul verbal a fost încheiat la 4 luni după întocmirea notei de constatare de către agentul constator din cadrul intimatei, la acest moment ulterior există un martor asistent care semnează pentru aspectele de veridicitate reținute în cuprinsul procesului verbal.
Având în vedere faptul că prevederile legale anterior menționate sunt imperative, încălcarea acestora nu poate avea drept consecință decât nulitatea actului constatator. In acest sens, menționează faptul că legiuitorul a prevăzut imperativ necesitatea existenței unui martor care să confirme cele reținute de agentul constatator tocmai pentru a preveni eventualele abuzuri din partea acestuia.
Concluzionând, agentul care a încheiat procesul verbal a încălcat dispozițiile legale referitoare la încheierea actului de sancționare în prezența pretinsului contravenient în ceea ce privește netemeinicia actului de constatare și sancționare, arată că, nu este utilizatorul autovehiculului înmatriculat cu nr._
A se vedea că la data de 13.03.2015, în calitate de proprietar al autoturismului, a încheiat contractul de împrumut de folosință gratuită ce are ca obiect autovehiculul a cărei parcare nelegală se pretinde că a fost săvârșită .
Potrivit mențiunii date, contractul se bucură de dată certă prin atestarea identității conținutului și datei înscrisului de către un avocat, potrivit art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 51/1995.
În atare condiții, pretinsa contravenție nu a fost săvârșită de către petent. Având în vedere caracterul personal al răspunderii contravenționale (la fel ca și răspunderea de drept penal) petentul nu poate fi tras la răspundere pentru o faptă săvârșită de o altă persoană.
Cum răspunderea contravențională nu cunoaște forma răspunderii pentru fapta altuia, solicită anularea procesului verbal ca neîntemeiat.
În temeiul art. 223 alin. 3 C. solicită judecarea prezentei cauze și în ipoteza lipsei de la dezbateri.
În drept, își fundamentează susținerile pe dispozițiile cuprinse în textele legale invocate în cuprinsul prezentei plângeri.
Se constată depusă la dosar la data de 19.07.2015, întâmpinare la plângerea contravenientului S. I. D., solicitându-se ca prin hotărârea pe care o va aduce în această cauză să se dispună: respingerea plângerii ca neîntemeiată, menținerea procesului-verbal de contravenție nr._/13.03.2015 ca fiind temeinic și legal, menținerea sancțiunii aplicate, pentru următoarele:
În fapt, la data de 13.03.2015 s-a întocmit procesul-verbal de constatare contravenției mai sus menționat, prin care s-a stabilit că petentul S. I. D., proprietarul autoturismului cu nr._, nu a respectat prevederile art. 4 din Regulamentul de exploatare a parcărilor publice cu plata, aprobat prin HCL nr.74/2009 și anume a parcat fără a avea tichet de parcare pe ..16, din Tg-M. la data de 13.03.2015, fiind sancționat cu amendă, în conformitate cu prevederile art. 11 din H.C.L. nr.74 din 2009, în cuantum de 50 lei.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal atacat, în raport cu motivele de nulitate absolută și relativă, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.15, art-16, art.17 și art.19 din O.G. 2 /2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientei, fapta săvârșită, data omiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Raportat la prevederile O.G. nr.2/2001, care constituie dreptul comun aplicabil în materie contravențională, prezumția de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal este justificată prin necesitatea de sancționare a unor fapte cu o frecvență mare și de asemenea, se încadrează în limite rezonabile având în vedere caracterul acesteia de prezumție relativă precum și garanțiile instituite de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001.
Potrivit art.12 din HCL nr.74/2009, controlul și constatarea contravențiilor la acest Regulament cad în sarcina persoanelor împuternicite în acest sens prin dispoziția Primarului Municipiului Târgu M., denumiți în continuare agenți constatatori, iar art.13 din același act normativ, prevede în mod expres că notele de constatare sunt întocmite de către agenții constatatori, în baza cărora, Serviciul Administrației Publice din cadrul Primăriei, va proceda la întocmirea proceselor - verbale de contravenție.
Astfel, în prezenta cauză, nota de constatare nr._/13.03.2015, a fost încheiată de către agentul constatator cu codul nr.25 care potrivit adresei S.C. Tracia Trade Exim SRL, se numește C. M., iar potrivit Dispoziției nr. 316/06.02.2013 a Primarului Municipiului Tg. M., C. M. a fost împuternicit să constate și să sancționeze contravențiile. Așadar potrivit H.C.L. 74/2009, C. M. avea dreptul de a încheia note de constata în baza cărora, agentul constatator Maco V., de asemenea împuternicit prin Dispoziția nr. 316/06.02.2013 a Primarului Municipiului Tg- M., a aplicat sancțiunea contravențională, niciun text de lege neimpunând ca agentul care aplică sancțiunea să fie cel care constată în mod nemijlocit săvârșirea contravenției, cu atât mai mult în acest caz, în care prin H.C.L. 74/2009 se prevede o astfel de procedură.
Mai mult, textul art.15 din O.G. nr.2/2001 nu impune constatarea în mod direct, prin propriile simțuri de către agentul constatator a faptelor cu natură contravențională, de altfel dacă s-ar admite o astfel de posibilitate ar fi sancționate exclusiv acele fapte consumate în prezența agentului constatator, rămânând în afara incidenței legii restul faptelor nepercepute direct.
Conform textului reținut a fi incident, fapta se constată printr-un proces - verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori"
În acest context, nu poate fi reținută critica petentului referitoare la faptul că procesul verbal de constatare a contravenției atacat în prezenta cauză a fost întocmit de o persoană care nu avea calitatea de agent constatator, întrucât pe de o parte potrivit art.15 alin.2 din O. G. nr.2/2001 pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, special I abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai I autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale” - legea prevăzând în mod expres că și alte persoane pot fi împuternicite cum este cazul de față prin dispoziția primarului să constate și să sancționeze contravenții, iar pe de altă parte, fapta contravențională reținută în sarcina petentului este prevăzută de HCL nr.74/2009 și nu de OUG 195/2002.
Referitor la încheierea procesului-verbal de contravenție în lipsa petentului, potrivit art.19 alin. l din O.G. nr.2/2001, „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia"".
Acest aspect se referă atât la situația în care procesul-verbal este întocmit la momentul constatării săvârșirii contravenției, dar persoana sancționată nu este de față, cât și la situația în care procesul-verbal este întocmit la un moment ulterior.
În aceste situații art.19 al.1 din OG 2/2001 impune o cerință suplimentară, respectiv prezența unui martor la momentul întocmirii procesului-verbal, care să ateste împrejurarea privind lipsa semnăturii.
Examinând mențiunile procesului-verbal de constatare a contravenției întocmit în cauză, se poate constata că acesta nu a fost semnat de către petent, arătându-se că petentul nu este de față la momentul întocmirii procesului-verbal. Procesul-verbal a fost semnat de către martorul Szekely G., care a confirmat împrejurarea privind faptul că petentul nu se află la întocmirea procesului-verbal, împrejurare care justifică lipsa semnăturii contravenientului.
Legea nu impune condiția ca martorul asistent care semnează procesul-verbal de contravenție să fi fost de față la săvârșirea efectivă a faptei pentru care a fost sancționat contravenientul și nici nu interzice ca o persoană care a semnat un proces - verbal de contravenție în calitate de martor să semneze un alt proces-verbal de contravenție în aceeași calitate.
Conform planșelor foto efectuate la fața locului la data de 13.03.2015, se poate observa că autoturismul proprietatea petentului era parcat pe . a avea achitat tariful de parcare, astfel că procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001.
Cu privire la obiecțiunile contravenientului, acestea nu au putut fi consemnate, deoarece aceasta nu a fost de față la întocmirea procesului-verbal. De asemenea, în ceea ce privește locul, data și ora constatării faptei, acestea sunt cuprinse în cadrul procesului - verbal atacat, precum și în cuprinsul notei de constatare întocmită la data producerii faptei, lucru care îndeplinește dispozițiile prevăzute de art.16, alin. 1 din O.G. nr.2/2001.
Astfel, referitor la încălcarea art.16 din O.G. nr.2/2001 privind dreptul petentului de a formula obiecțiuni, dispozițiile referitoare la dreptul contravenientului face obiecțiuni și la obligația agentului constatator de a le consemna sub sancțiunea nulității sunt aplicabile doar în situația în care contravenientul este prezent la momentul întocmirii procesului-verbal, nu și atunci când acesta este încheiat în lipsa contravenientului. În prezenta cauză, petentul nu a fost de față la momentul întocmirii procesului-verbal, fapt atestat prin semnătura martorului Szekely G..
Pe de altă parte, art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001, instituite un caz de nulitate expresă cu privire la refuzul agentului constatator de a consemna obiecțiunile contravenientului, însă fiind vorba de ocrotirea unor interese particulare, respectiv ale contravenientului, nulitatea este una relativă, astfel că procesul-verbal poate fi anulat numai în măsura în care prin neîndeplinirea acestor obligații de către agentul constatator, i s-a adus o vătămare contravenientului care nu poate fi înlăturată altfel decât prin lipsirea actului de afectele sale. în speță, petentul a avut posibilitatea de a invoca obiecțiunile pe calea plângerii contravenționale formulată potrivit art.31 din O.G. nr.2/2001, astfel încât această prerogativă a dreptului la apărare ocrotită prin art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001 nu a fost golită de conținut.
Cât privește individualizarea sancțiunii, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (5) din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, iar potrivit dispozițiilor art. 21 alin.(3) din același act normativ, la individualizarea sancțiunii se va ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentului fiindu-i aplica sancțiunea minimă prevăzută de lege, respectiv 50 de lei.
În concret, sancțiunea amenzii în cuantum de 50 lei aplicată de agentul constatator reprezintă minimul amenzii prevăzută de lege pentru săvârșirea contravenției în sarcina petentului și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, se învederează instanțe că potrivit art. 11 din H.C.L. nr.74/2009, staționarea sau parcarea tară îndeplinirea obligațiilor precizate la art.4 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 la 500 lei.
Potrivit art. 4 din H.C.L. nr.74/2009, staționarea sau parcarea este regulamentară doar dacă utilizatorul îndeplinește cumulativ următoarele obligații: achiziționarea tichetului sau abonamentului de parcare înainte de ocuparea locului de parcare sau în maximum 5 minute de la oprire, ocuparea unui loc de parcare autorizat potrivit art. 3, poziționarea autovehiculului potrivit indicațiilor conținute de indicatorul UP cu plată”, în limitele marcajului rutier care delimitează zona de staționare, afișarea de pe bord, în interiorul autovehiculului, vizibil din exterior, a tichetului validat sau a abonamentului de parcare și nedepășirea timpului de staționare la care are dreptul potrivit termenului de valabilitate al tichetului sau abonamentului.
Astfel, din coroborarea notei de constatare nr._ din 13.03.2015, încheiată de agentul constatator C. M., cu mențiunile cuprinse în procesul - verbal de contravenție contestat și cu planșele foto depuse la dosar, rezultă că la data de 13.03.2015, petentul a parcat autovehiculul cu nr. înmatriculare_, pe ..16, din Tg-M., fără achitarea tarifului de parcare.
În cauza de față sunt întrunite elementele constitutive ale unei fapte contravenționale, atât pe latura obiectivă cât și pe cea subiectivă. Pe latura obiectivă, petentul a creat o oarecare stare de pericol prin nerespectarea dispozițiilor art. 4 din HCL 74/2009, care nu poate rămâne nesancționată de lege, iar în ceea ce privește latura subiectivă, a exista în mod clar intenția de a parca fără achitarea tichetului de parcare, fapt care a atras sancțiunea contravențională.
Prin urmare, învederează instanței dovada vinovăției petentului de orice îndoială rezonabilă, răsturnând astfel prezumția de nevinovăție de care petentul beneficia potrivit art. 6 parag. 3 CEDO, fără ca acesta din urmă să dovedească contrariul celor susținute în sarcina sa prin procesul-verbal.
În prezenta cauză, spre deosebire de petent, care s-a limitat la a invoca unele neregularități ale procesului-verbal de constatare a contravenției nr._ din 13.03.2015, fără să solicite administrarea de probe în fața instanței pentru a dovedi că situația de fapt nu ar corespunde situației de fapt reținute de către agentul constatator, deși avea această posibilitate conform art.31-36 din O.G. nr.2/2001, intimatul a depus la dosar înscrisuri în probațiune precum și planșe foto.
Procesul-verbal este un act administrativ, care, potrivit principiilor generale ]le dreptului administrativ se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie în ceea ce privește constatările personale ale organului constatator, iar în consecință, persoanei care contestă procesul-verbal îi revine sarcina de a răsturna această prezumție prin probele administrate.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art.6 alin 2 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Cât privește comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției nr._/13.03.2015, se poate observa că acesta a fost comunicat în termen petentei la data de 25.06.2015, respectându-se dispozițiile art.25 alin.(2) din O.G. nr. 2/2001, care prevede: “ Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult două luni de la data aplicării acesteia
Scopul comunicării procesului verbal este ca acesta să ajungă la cunoștința persoanei sancționate.
În condițiile în care contravenientul a arătat că i-a fost comunicat procesul verbal și a luat cunoștință de conținutul acestuia, depunându-l totodată în copie la dosarul cauzei, apreciază că procedura de comunicare privind procesul-verbal este îndeplinită potrivit legii, neexistând niciun dubiu cu privire la acest aspect.
Referitor la susținerea petentei potrivit căreia “ procesul-verbal a fost întocmit la o dată ulterioară săvârșirii faptei ”, se învederează instanței faptul că potrivit art.13 alin. l din O.G. nr.2/2001 „ Aplicarea sancțiunii contravenționale se prescrie termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei ”. Astfel, agentul constatator poate întocmi procesul verbal de constatare a contravenției și ulterior constatării săvârșirii contravenției de către petent.
Față de cele prezentate, consideră că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținută în sarcina petentului, respectiv cea revăzută de art. 11 din HCL nr. 74/2009, iar conduita acestuia e află în conduita ilicitului contravențional.
Având în vedere cele prezentate mai sus, solicită instanțe respingerea plângerii ca neîntemeiată, și menținerea procesului-verbal de contravenție nr._/13.03.2015 ca fiind temeinic și legal.
În drept, art. 205 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, prevederile OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, HCL 74/2009 privind Regulamentul de exploatare a parcărilor publice cu plată.
Solicită judecarea cauzei și în eventuala lipsă, conform art. 223, din Noul Cod de procedură civilă.
Se constată depus la dosar la data de 10.07.2015, un răspuns la întâmpinare formulat de petent prin care formulează apărările față de susținerile intimatei din cadrul întâmpinării la plângerea contravențională introdusă împotriva procesului verbal nr._/13.03.2015
În primul rând, întreaga susținere a intimatei este una nefondată în condițiile în care aceasta pleacă de la afirmația, contrară oricăror norme juridice aplicabile domeniului, respectiv faptul că nu ar fi incident și aplicabil principiul răspunderii personale în cazul materiei contravenționale. Evident că asemenea afirmație este una pe cât de absurdă pe atât de sfidătoare, principiul rezultând din:
Dispozițiile art. 1 teza a Il - a care conține definiția faptei contravenționale, care face referire la săvârșirea faptei cu vinovăție. Evident este faptul că vinovăția nu poate aparține decât unei singure persoane față de care se apreciază dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție specifică cerută de lege;
Sedegajă din interpretarea art. 10 alin. (1) și (3), art. 16 alin. (1) și (7), an. 18, art. 19 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (2), art. 30 alin. (1) și (2) din OG nr. 2/2001;
Pede altă parte, același principiu se degajă din dispozițiile normative cuprinse în cadrul art. 11 alin. (1) și (5) din OG nr. 2/2001 ce reglementează cauzele ce înlătură caracterul contravențional al faptei, ipoteză ce implică raportarea la persoana ce a săvârșit fapta, totodată excluzându-se prin interpretare posibilitatea de sancționare a unei alte persoane decât autorul faptei;
Rezidă din întreaga economie a normelor juridice conținute de actul normativ reprezentat de OG nr. 2/2001;
Raportat la actul de reglementare a regimului juridic al contravențiilor reprezentat de OG nr. 2/2001, petentul invocă faptul că nicio normă cuprinsă în acest act normativ nu normează vreo excepție de la principiul răspunderii personale a persoanei care se face vinovată de săvârșirea unei fapte sancționată contravențional;
Pe de altă parte, intimata nu înțelege să facă distincție între ceea ce reprezintă, dreptul de proprietate asupra unui autovehicul și atributele dreptului de proprietate, respectiv exercitarea unora dintre atribute de către alte persoane decât titularul dreptului subiectiv, respectiv cazul de față ca urmare a încheierii contractului de împrumut de folosință gratuită.
Pe de altă parte, consideră că în mod voit se face o confuzie între ceea ce reprezintă calitatea de proprietar al autoturismului față de calitatea de utilizator. Astfel, nu întotdeauna una și aceeași persoană deține ambele calități, respectiv ca titularul dreptului subiectiv să fie și cel care folosește exclusiv bunul.
În ceea ce privește termenul de „deținător legal” al bunului, invocă și pune în discuție faptul că în legislația românească nu cunoaște și nu definește un asemenea termen juridic considerând faptul că respectivul termen este unul generic și nu cu un sens strict juridic.
Potrivit principiului răspunderii personale în ce privește materia contravențională, proprietarul unui autoturism nu poate răspunde contravențional pentru fapta altuia, respectiv a persoanei care a utilizat autoturismul chiar în mod necorespunzător. Conform afirmațiilor de întâmpinare (pag. 2 alin. 3) și confirmate de prevederile art. 1 din Dispoziția Primarului mun. Târgu-M. nr. 316/06.02.2013, numitul C. M. are competența de a efectua atât constatarea contravenției cat și dispunerea sancțiunilor contravenționale Evident că în condițiile în care raportat la actele normative invocate situația nu se circumscrie ipotezelor reglementate de dispozițiile art. 21 din OG nr. 2/2001, încheierea procesului verbal și dispunerea sancțiunii de către agentul constatator Maco V. este una nelegală, fapt ce atrage nulitatea procesului-verbal. interesul legal al acestor norme este tocmai acela de a asigura cadrul în care să aibă loc constatarea respectivei fapte contravenționale, activitatea de încadrare juridică a respectivului comportament antisocial precum și dispunerea sancțiunilor contravenționale ce se impun.
Faptul că numitul Szekely G. este prepusul Tracia Trade SRL, fapt confirmat de societatea respectivă și de intimată indică modalitatea defectuoasă și nelegală în care pârâtul înțelege să exercite prerogativele de control și dispunere a sancțiunii.
Raportat la criticile pe care le-a adus referitoare la neajunsurile procedurii de emitere a procesului verbal, este evident că situația de față (sancționarea unei alte persoane ce nu se face vinovată de săvârșirea pretinsei fapte) se datorează exclusiv modului deficitar și contrar.
În consecință, petentul a solicitat respingerea ca neîntemeiate susținerile intimatei din cadrul întâmpinării și să se dispună admiterea plângerii contravenționale.
Se constată depuse la dosar următoarele înscrisuri: proces verbal de contravenție (f.49, copie CI petent (f.5), copie carte de identitate auto (f.6-7), copie contract de împrumut (f.10-12), notă de inventar (f.13), dovadă achitare taxă de timbru (f.20), înscrisuri (f.33-37).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesului verbal de contravenție nr._/13.03.2015 (fila 4) încheiat de agenți constatatori ai intimatului M. Tg. M. - Serviciul parcări publice, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 50 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de articolul 4 din H.C.L. nr. 74/2009.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție nr._/13.03.2015, s-a reținut că la data de 12.11.2014 ora 11:21, petentul a parcat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe .. 16, Tg.-M., fără achitarea tarifului de parcare, fapt constatat prin Nota de constatare nr._.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Din probele administrate în cauză reiese că procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia dintre cele ce este necesar a fi analizate din oficiu de către instanță.
În ceea ce privește faptul că agentul constatator nu avea competența de a întocmi procesul-verbal, instanța reține ca neîntemeiate susținerile petentului pe acest aspect.
Această calitate a fost verificată în mod constant, rezultând că acesta a fost împuternicit printr-o dispoziție de primar să constate și să sancționeze contravențiile în domeniul în care își exercită atribuțiile, iar conform art. 15 alin 2 din OG 2/2001 pot fi agenți constatatori: primarii, (…) persoanele împuternicite în acest scop de conducători ai autorităților administrației publice centrale (…) primari.
Nici susținerea potrivit căreia agentul constatator nu putea constata fapte ce intră în competența O.U.G. nr. 195/2002 nu este întemeiată, căci în acest caz contravenția constatată nu intră domeniul de aplicare a acestui act normativ, nefiind o faptă ce se circumscrie circulație pe drumurile publice.
Modul de utilizare a domeniul public este reglementat de H.C.L. nr. 74/2009, competența de constatare a faptelor ce contravin acestui act administrativ normativ de la nivel local revenind primarului prin împuterniciții săi.
În privința temeiniciei, instanța reține că din probele administrate nu a rezultat ca petentul ar fi savarsit fapta reținută în sarcina sa.
Astfel, din cuprinsul plângerii rezulta ca petentul nu neagă calitatea sa de proprietar al autovehicolului cu numărul de înmatriculare_, însă neagă că ar fi condus el acest autovehicol care face obiectul unui contract de împrumut cu data certă din 07.11.2014 (f. 10-12).
Pe de alta parte, instanta are in vedere si faptul ca răspunderea contraventionala este o raspundere personală, neputandu-se raspunde pentru fapta altuia. Astfel, din singura calitate de proprietar al autovehicolului, nu se poate atrage responsabilitatea acestuia in materie contraventionala pentru faptele savarsite de alte persoane prin folosirea respectivului autovehicol. Este adevarat ca instituirea contraventiei in discutie a avut drept scop impiedicarea persoanelor de a incalca regulile de convietuire sociala specifice unei societati civilizate (care cuprind inclusiv obligatia de a parca doar in spatii amenajate in acest scop, cu achitarea tarifelor de parcare corespunzatoare, daca e vorba de o parcare cu plata). Acest fapt nu poate insa sa genereze sanctionarea proprietarilor acelor autovehicole care au fost parcate cu incalcarea regulii de conduita mentionate fara ca agentul constatator sa verifice și să stabileasca în concret identitatea persoanei care se face vinovată, aceasta putand fi sau nu proprietarul respectivului autovehicol. În art. 4 din H.C.L. nr. 74/2009, reținut a fi incident în calificarea faptei drept contravenție, sunt prevăzute condițiile în care se poate staționa sau parca în zonele care intră sub incidența Regulamentului. Textul face trimitere la utilizator, ca destinatar al normei, care în accepțiunea acestui Regulament este deținătorul legal al autovehiculului, care se află oprit pentru o perioadă mai mare de 5 minute în zonele de staționare sau în parcările aflate pe domeniul public, putând fi sanționat nu numai utilizatorul, ci și conducătorul auto având în vedere prevederile art. 5 alin.2 din H.C.L. nr. 74/2009.
În aceste condiții, instanța constată că fapta reținută de agent a constat în aceea de a parca autoturismul, în zona de aplicare a regulamentului. A parca presupune fapta personală de a staționa vehiculul în spații special amenajate sau stabilite și semnalizate corespunzător (definiție oferită de legea generală în materie, O.U.G. nr. 195/2002-art. 63 alin.4).
In aceste conditii intimatul ar fi trebuit sa fie în măsură să dovedească că fapta descrisa in procesul verbal atacat a fost savarsita de catre contravenient, in sens contrar devine pe deplin aplicabilă prezumția de nevinovăție, garanție a unui proces echitabil.
Pentru a decide în acest sens instanța are în vedere jurisprudența constantă a CEDO, care a statuat în sensul aplicării în materie contravențională a tuturor garanțiilor prevăzute în materie penală de art. 6 din Convenție.
Trebuie menționat, având în vedere faptul că art. 47 din OG 2/2001 prevede că dispozițiile textului de lege se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă – fapt ce presupune între altele că sarcina probei revine petiționarului – faptul că atât Convenția cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg impun judecătorului român obligația de a face aplicarea directă și prioritară față de dreptul intern a acestora în cursul soluționării cauzei deduse judecății. Tinand cont de faptul ca, prin modificarea OG nr. 2/2001 si reintroducerea prin art. 9 raportat la art. 39 1 a posibilitatii transformarii sanctiunii amenzii in obligarea la munca in folosul comunitatii, se poate trage concluzia ca in materie contraventionala, asa cum este aceasta reglementata in dreptul român, acuzatiile care se aduc contravenientului pot fi asimilate cu acuzatiile in materie penala și prin urmare, acest fapt atrage aplicarea prezumției de nevinovăție si cu privire la contravenient. Această prezumție, ca orice prezumție relativă legală, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că în cadrul plângerilor contravenționale, cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
Având în vedere considerentele expuse, reținând că intimatul nu a reușit să facă dovada celor menționate în procesul verbal atacat, planșele foto depuse la filele 36-37 din dosar dovedind numai parcarea autovehicolului, nu și identitatea persoanei, instanța urmează să admită prezenta plângere și dispună anularea actului atacat ca netemeinic si exonerarea petentului de la plata amenzii de 50 lei aplicata prin procesul verbal atacat.
Obligă intimatul la plata cheltuielilor de judecată in cuantum de 20 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulata de petentul S. I. D., CNP_, cu domiciliul în Târgu-M., ., . în contradictoriu cu intimatul M. TG. M. cu sediul în Târgu-M., P-ța Victoriei, nr.3, jud. M. și pe cale de consecință:
Anulează procesul verbal de contravenție nr._/13.03.2015 încheiat de intimat și exonerează petentul de sanctiunea aplicată.
Obligă intimatul la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată..
Cu drept de apel in 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Tg. M..
Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 C. proc. civ. la data de 18.12.2015.
P. GREFIER
A. L. B. K. K.
Red. A.L.B.
Tehnored. I.M.
4 ex. 04.02.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3688/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 6067/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
