Plângere contravenţională. Sentința nr. 5076/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5076/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 5076/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5076/2015
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier M. M.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulată de petent P. T. în contradictoriu cu intimat M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M. - POLIȚIA MUNICIPIULUI TG.M..
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.11.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.07.2015, petentul P. T. în contradictoriu cu intimatul IPJ M., a solicitat:
- În principal, anularea procesului verbal ., nr._/10.07.2015 și restituirea sumei de 1.500 lei achitată prin Chitanța . nr._/13.07.2015
- În subsidiar, aplicarea sancțiunii avertismentului
În motivarea cererii formulate, s-au arătat, în esență, următoarele:
Stării de fapt consemnată în procesul-verbal i s-a dat o greșita încadrare juridică, respectiv este indicata Legea nr. 145/2015 după care aceasta ultima cifra a comportat modificări în sensul indicării anului 2014.
Asemenea modificări sau contrafaceri ale înscrisului propriu-zis considera ca invalidează actul în sine, ștersăturile aplicate nefiind însoțite de o semnătură a autorului lor.
Starea de fapt reținuta în procesul verbal contestat nu corespunde decât parțial cu realitatea, în sensul ca agentul constatator nu a reținut toate împrejurările în care aceasta contravenție a fost săvârșita.
De altfel nici nu ar fi fost loc sa fie consemnată poziția completa a petentului.
A învederat agentului constatator faptul ca produsele agricole găsite de acesta nu au fost menționate în carnetul de comercializare din cauza ca petentul le achiziționase de la un alt producător în seara precedenta plecării de acasă din Izbiceni — 09.07.2015 — petentul deplasându-se spre Tg-M. de la ora 2 — 3 noaptea, astfel încât a neglijat acest aspect.
Produsele respective — vinete și ardei iute — le-a cumpărat de la numitul C. M., acesta respectiv tatăl sau C. F. deținând Atestatul de producător . nr._ emis la data de 12.05.2015, propunând totodată și audierea lui în calitate de martor.
Nu consideră ca în raport de cantitățile de produse pe care le aducea la Tg.-M. aceasta cantitate minora de vinete - cca. 100 kg. și respectiv ardei iute - cca. 1 kg. - poate conduce la concluzia necesitații de a se retine existenta unui pericol social concret pentru care sa i se aplice o amenda atât de mare.
În raport de veniturile relativ modeste pe care le înregistra din comercializarea de asemenea produse, agentul constatator putea aplica sancțiunea cu avertismentul.
In drept, cererea nu a fost motivată.
Pentru dovedirea celor susținute, s-a solicitat încuviințarea și administrarea următoarelor mijloace de probă:
- Înscrisurile depuse la dosarul cauzei
- Martorul C. M., din .. T. M., jud. O..
Cererea a fost legal timbrată, fiind depusă la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimatul IPJ M. a depus întâmpinare prin care a solicitat:
- respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale
- cu cheltuieli de judecată
În motivarea întâmpinării formulate, intimatul a arătat, în esență, următoarele:
Procesul-verbal atacat corespunde exigențelor art. 16 alin. 7 și art. 17 din OG 2/2001
Cele afirmate în cuprinsul plângerii nu sunt susținute de niciun mijloc de probă, astfel încât nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Simpla nerecunoaștere a faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului-verbal.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, Hotărârea din 07.09.2007)
Simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
Pentru dovedirea celor susținute s-a solicitat administrarea probei cu:
- înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei, respectiv raportul agentului constatator în care acesta arată, în esență, următoarele:
- În data de 10.07.2015, în jurul orelor 07.05 a fost oprit în trafic autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ .
- Numitul P. T. a prezentat bunurile transportate, respectiv mai multe tipuri de produse agricole, respectiv roșii, ardei gras. ș.a. printre care mai mulți saci cu vinete și ardei iute.
- I-a solicitat acestuia să prezinte documente care să ateste proveniența mărfurilor transportate, acesta prezentând un atestat de producător și carnet de comercializare în care erau menționate bunurile transportate cu excepția vinetelor și ardeilor iuți.
- Solicitându-i lămuriri cu privire la proveniența acestora, numitul P. T. a declarat verbal faptul că le are de la o vecină care nu se poate deplasa la piață, însă nu a putut prezenta nici copia atestatului de producător aferent produselor în cauză sau o filă din carnetul de comercializare al producătorului care să confirme achiziția bunurilor.
- La momentul controlului, numitul P. T. a declarat faptul că produsele agricole, respectiv vinete și ardei iute, le are de la o vecină și nu că le-a achiziționat de la un producător.
Pe parcursul procesului:
- A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar
- A fost audiat martorul C. M., persoana de la care petentul a achiziționat produsele, acesta declarând că i-a vândut petentului, în .. O., 3 saci de vinete și un sac de ardei iute, însă nu i-a putut elibera petentului document de proveniență a mărfii întrucât carnetul de comercializare nu era în posesia sa, ci a soției sale care se afla în acel moment în Târgu M..
- Martorul a depus la dosarul cauzei, în original, Carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol . nr._ –_, având completate numai numerele_ –_.
Analizând toate aspectele și împrejurările cauzei, din prisma probelor administrate, în vederea soluționării prezentului litigiu, instanța reține următoarele:
Procesul verbal atacat
Prin procesul verbal . nr._/10.07.2015, s-au reținut următoarele:
În ziua de 10.07.2015, ora 07:05, în ., a fost depistat transportând cu autoturismul_, produse agricole respectiv vinete, ardei iute, fără a fi menționate în atestatul de producător sau în carnetul de comercializare
În procesul verbal atacat s-a reținut săvârșirea faptei prevăzute de Art. 16 lit. c din Legea 145/2014, respectiv constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează după cum urmează… transportul de produse agricole efectuat de către producătorii agricoli persoane fizice de la locul de deținere la locul de comercializare, cu nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (2) (În cazul transportului de produse agricole efectuat de către producătorii agricoli persoane fizice de la locul de deținere la locul de comercializare, aceștia completează o filă din carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol, corespunzător cantităților transportate de producătorul agricol și structurii sortimentelor transportate.), cu amendă de la 3.000 lei la 4.000 lei.
Prin procesul-verbal atacat, petentului i s-a aplicat sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 3.000 lei
La rubrica Obiecțiuni Contravenient, s-a precizat: nu am de făcut obiecțiuni.
Petentul a semnat procesul-verbal.
Analiza procesului verbal
În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din două perspective, astfel în primul rând din punct de vedere al legalității și ulterior în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.
I - Legalitatea
În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale OG 2/2001. Conform acestui act normativ, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
a. Nulitățile absolute
Regimul nulităților absolute este reglementat de art. 17 potrivit căruia atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu, în cazul lipsei mențiunilor privind:
- numele, prenumele și calitatea agentului constatator,
- numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și a sediul acesteia,
- fapta săvârșită
- datei comiterii faptei
- semnătura agentului constatator
În cauza de față, analizând actul atacat, instanța apreciază că nu este incident vreun caz de nulitate absolută asupra căruia să se pronunțe din oficiu.
b. Nulitățile relative
În considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.
Cu privire la cauzele de nulitate relativă, s-au evidențiat următoarele:
-Stării de fapt consemnată în procesul-verbal i s-a dat o greșita încadrare juridică, respectiv este indicata Legea nr. 145/2015 după care aceasta ultima cifra a comportat modificări în sensul indicării anului 2014, iar asemenea modificări ale înscrisului propriu-zis invalidează actul în sine, ștersăturile aplicate nefiind însoțite de o semnătură a autorului lor.
Din analiza procesului verbal rezultă că într-adevăr la încadrarea juridică a faptei, cifra 4 apare mai îngroșată și peste cifra 5.
Totuși, în condițiile în care este vorba despre o simplă eroare materială, ce a fost îndreptată imediat de către agentul constatator, în ambele exemplare ale procesului verbal, instanța constată că petentului nu i-a fost adusă o vătămare pentru a cărei înlăturare să fie necesară anularea actului sancționator.
-Din oficiu, instanța constată că încadrarea juridică a faptei săvârșite de petent s-a făcut în mod greșit, fapta trebuind să fie încadrată în dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. b din Legea 145/2014.
Potrivit art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: (…) indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția”.
Deși aceasta dispoziție se referă numai la actul normativ ce stabilește si sancționează contravenția, doctrina si practica judiciară au statuat constant ca în ipoteza în care actul normativ incriminează mai multe contravenții, agentul constatator are obligația de a identifica explicit prevederea legala ce incriminează fapta reținută în sarcina contravenientului, prin indicarea articolului, alineatului sau a literei, după caz.
Scopul acestei practici este acela de a facilita identificarea contravenției reținute în sarcina contravenientului.
Potrivit art. 175 alin 1. Cod Procedură Civilă, aplicabil în aceasta materie potrivit art. 47 din OG 2/2001, sancțiunea nulității nu va interveni decât daca nelegalitatea a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
Așadar, regula este salvarea procesul-verbal încheiat cu nerespectarea unor prevederi legale, iar numai în cazul în care contravenientul face dovada existenței unei vătămări, care nu poate fi poate fi înlăturată decât prin anularea actului, instanța va dispune desființarea acestuia.
Pe de alta parte, instanța nu este ținută de încadrarea în drept a faptei de către agentul constatator, atâta timp cât aceasta este descrisa în cuprinsul procesului verbal, iar prin plângerea formulata contravenientul a avut posibilitatea de a înainta instanței spre analiză procesul verbal, instanța verificând legalitatea aplicării sancțiunii raportat la fapta reținută în sarcina sa.
În condițiile în care și petentul a indicat agentului constatator faptul că vinetele și ardeii iuți nu provin din producția proprie, ci au fost cumpărați de la o vecină, iar achiziția nu a fost făcută en detail, ci en gros, astfel încât în ceea ce privește respectivele legume petentul nu avea calitatea de producător, ci de intermediar, instanța constată că petentului nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 16 lit. c din Legea 145/2014, care se referă la transportul de produse agricole efectuat de către producătorii agricoli persoane fizice de la locul de deținere la locul de comercializare, ci art. 16 alin. 1 lit. b din Legea 145/2014, care se referă la transportul produselor achiziționate de la producători agricoli, cu nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (1), respectiv pe durata transportului produselor achiziționate de la producători agricoli pe baza carnetului de comercializare, cumpărătorul trebuie să dețină fila din carnet care justifică proveniența mărfii.
Având în vedere că petentului i-a fost aplicată sancțiunea minimă prevăzută pentru încălcarea prevederilor art. 16 lit. c din Legea 145/2014, instanța constată că agentul a apreciat că fapta săvârșită de petent a avut un pericol social minim, astfel încât instanța, luând în considerare și principiul non reformatio in pejus, va aplica aceeași rațiune și în cazul faptei prevăzute de art. 16 lit. b din Legea 145/2014, urmând ca sancțiunea aplicată pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 16 lit. b din Legea 145/2014 să fie tot la nivelul minim prevăzut de lege, respectiv 200 lei.
În concluzie, sub aspectul cauzelor de nulitate relativă, instanța reține că nu este incident niciun caz de nulitate relativă cu privire la care persoana sancționată contravențional să fi fost vătămată într-o asemenea măsură încât pentru repararea drepturilor prejudiciate să se impună anularea în întregime a actului atacat.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.
II - Temeinicia
Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție instituită de dreptul român, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial și autentic, fiind întocmit de un agent public aflat în exercițiul funcțiunii.
Atunci când acesta este întocmit în urma constatărilor personale ale agentului (indiferent dacă evenimentul a fost sau nu înregistrat foto/video) procesul verbal se bucură de prezumția relativă de veridicitate, prezumție ce poate fi însă răsturnată prin alte mijloace de probă, prezumție compatibilă în situația de față cu jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku împotriva Franței).
Procesul-verbal de constatare a contravenției atacat în prezenta cauză, în conformitate cu dreptul intern, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.
Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei, nu este contrară acesteia.
În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare. (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Persoana sancționată are dreptul (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Exigențele CEDO impun ca în măsura în care sunt instituite astfel de prezumții, persoanei în cauză să i se acorde cadrul procesual adecvat în vederea probării situației contrare și răsturnării prezumției legale.
Instanța apreciază că persoana sancționată contravențional s-a bucurat de aceste garanții procesuale în cauza de față.
În urma analizării probatoriului administrat în cauză instanța constată că starea de fapt nu a fost contestată în niciun mod de către petent, care a recunoscut faptul că nu a avut acte de proveniență/transport cu privire la vinetele și ardeii iuți transportați.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța constată că procesul verbal este temeinic.
III - Individualizarea sancțiunii
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite.
Totodată, scopul educativ al sancțiunii contravenționale impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii și de stabilire a propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Condiția producerii unui prejudiciu nu face parte din conținutul constitutiv al contravenției, neavând relevanță asupra individualizării sancțiunii contravenționale.
În stabilirea faptelor contravenționale și a sancțiunilor aplicabile, legiuitorul este cel care face o primă apreciere asupra pericolului social, dintr-o perspectivă abstractă, prin stabilirea sancțiunilor contravenționale principale sau complementare ce se aplică în cazul săvârșirii acesteia, iar în momentul constatării săvârșirii unei astfel de fapte, agentul constatator și, ulterior, instanța de judecată la momentul analizării unei plângeri contravenționale, sunt organele care apreciază în concret pericolul social al unei contravenției.
În nicio situație, atributul aprecierii pericolului social al faptei nu revine persoanei sancționate contravențional.
Instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției), în condițiile în care a și fost aplicată sancțiunea minimă prevăzută de actul normativ încălcat.
Pentru considerente arătate mai sus instanța apreciază că se impune menținerea amenzii, ca sancțiune principală, întrucât aceasta asigură atât aducerea la îndeplinire a componentei represive prin restricția financiară ce se resimte asupra patrimoniului persoanei sancționate contravențional, cât și a componentei preventive și educative, în scopul formării unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite prin observarea mai atentă a dispozițiilor legii și stabilirea propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Cu privire la plângerea contravențională formulată
În baza tuturor acestor argumente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată și, în consecință;
- va constata că fapta reținută în sarcina contravenientului se încadrează în prevederile art. 16 lit. b din Legea 145/2014, iar nu în prevederile art. 16 lit. c din Legea 145/2014
- va constata că amenda corespunzătoare noii încadrări juridice a faptei este 200 lei.
- va lua act de faptul că petentul a achitat deja jumătate din amenda minimă prevăzută de art. 16 lit. c din Legea 145/2014
- va dispune restituirea către petent a sumei de 1.400 lei, reprezentând diferența dintre suma de 1.500 lei achitată prin Chitanța . nr._/13.07.2015 (jumătate din minimul amenzii prevăzute de art. 16 lit. c din Legea 145/2014) și suma de 100 lei (jumătate din minimul amenzii prevăzute de art. 16 lit. b din Legea 145/2014)
Cheltuieli de judecată
Instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de:
- petentul P. T., CNP_, cu domiciliul în com. Izbiceni, ., în contradictoriu cu
- intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., cu sediul în mun. Târgu M., jud. M., .. 16.
ÎN CONSECINȚĂ
Anulează în parte procesul-verbal . nr._/10.07.2015.
Constata că fapta reținută în sarcina contravenientului se încadrează în prevederile art. 16 lit. b din Legea 145/2014, iar nu în prevederile art. 16 lit. c din Legea 145/2014
Constata că amenda corespunzătoare noii încadrări juridice a faptei este 200 lei.
Ia act de faptul că petentul a achitat deja jumătate din amenda minimă prevăzută de art. 16 lit. c din Legea 145/2014
Dispune restituirea către petent a sumei de 1.400 lei.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal . nr._/10.07.2015.
Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M..
Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2015.
PREȘEDINTE A. A. | GREFIER M. M. |
Red/Tehnored.AA
4ex/12.11.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 5170/2015.... → |
|---|
