Plângere contravenţională. Sentința nr. 5177/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5177/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 5177/2015
DOSAR NR._ |
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5177 Ședința publică din data de 16 noiembrie 2015 Instanța constituită din: PREȘEDINTE - C. S. A. R. GREFIER – B. T. |
Se află pe rolul instanței judecarea plângerii contravenționale formulată de către petentul S. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M.. La apelul nominal făcut în ședință publică se constată prezența reprezentantei petentei, avocat M. Szomer B., lipsă fiind intimatul prin reprezentant. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că părțile nu au depus concluzii scrise. Reprezentanta convențională a petentului depune la dosar practică judiciară. Instanța, constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul reprezentantei convenționale a petentului. Reprezentanta petentului solicită instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, anularea procesului-verbal contravențional și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul, cu cheltuieli de judecată constând doar în taxa de timbru. Reprezentanta petentului menționează că acesta a fost sancționat pentru oprire neregulamentară pe o trecere de pietoni și pentru că nu avea asupra sa cartea de identitate și permisul de conducere. Reprezentanta convențională a petentului menționează că din procesul-verbal contravențional nu rezultă unde se afla în mod exact trecerea de pietoni, iar procesul-verbal nu a fost semnat de un martor. Petentul nu a semnat procesul-verbal la acea dată, deoarece nu au fost consemnate obiecțiunile sale. Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare. |
INSTANȚA, |
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 3.07.2015, petentul S. V., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M. a solicitat, în principal anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 05.05.2015, ca netemeinic și nelegal și pe cale de consecință exonerarea acestuia de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 195 lei, aplicată în temeiul art. 99 alin.2 din OUG nr. 195/2002, precum și a sancțiunii complementare a celor 2 puncte de penalizare; exonerarea acestuia de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 585 RON, aplicată în temeiul art. 101 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
Totodată, în subsidiar a solicitat aplicarea sancțiunii principale și unice a avertismentului, pentru ambele fapte contravenționale, cu cheltuieli de judecată, în temeiul art. 451 Cod de procedură civilă.
În motivare, petentul a arătat că, la data de 05.05.2015, agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean M., Serviciul Rutier, a procedat la întocmirea actului de control atacat, prin care a reținut două presupuse fapte contravenționale pentru care a dispus aplicarea sancțiunii contravenționale principale a amenzii în cuantum de 780 RON.
Petentul a menționat că prin procesul-verbal de contravenție identificat prin ., nr._ din 05.05.2015, agentul constatator a reținut că la ora 11:25, în localitatea Târgu M., .-. auto marca BMW cu nr._ pe trecerea pentru pietoni de la intersecția 1 Dec. 1918-. nu avea asupra sa cartea de identitate și permisul de conducere, în auto se afla singur”. Pentru fapta reținută, agentul a considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale faptelor contravenționale prevăzute de dispozițiile „art. 142/1 lit. e, din R/. și sancționată de art. 99/ 2 din OUG 195/02 REP și art. 147 alin. 1 din R/. și sancționată de art. 101/ 1, pct. 18 din OUG 195/2002 REP”. Pentru aceste fapte contravenționale, agentul constatator a procedat la aplicarea sancțiunii principale a amenzii în cuantum total de 780 RON, reprezentând 195 RON și 585 RON. La întocmirea procesului-verbal nu a fost prezent niciun martor asistent. Petentul a refuzat semnarea procesului-verbal, astfel că, în aceste condiții a primit procesul verbal sub semnătură la data de 18.05.2015.
Cu privire la aspectele de nelegalitate ale procesului-verbal atacat, petentul a învederat faptul că agentul constatator nu a respectat dispozițiile legale incidente în materie cu privire la procedura constatării și sancționării contravențiilor, atât cele cuprinse în OUG nr. 195/2002 R privind circulația pe drumurile publice, cât și dispozițiile cuprinse în OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care constituie cadrul general în materia constatării și sancționării contravențiilor, astfel încât procesul verbal atacat a fost întocmit cu încălcarea condițiilor de fond și de formă impuse de normele legale în vigoare.
Dezvoltând motivele nelegalitate a procesului-verbal atacat, petentul a precizat faptul că agentul constatator nu a descris în mod corespunzător fapta, ci în mod lapidar, fără a indica în concret locul în care a fost săvârșită fapta și fără a preciza ansamblul împrejurărilor care au determinat conducătorul să oprească autovehicul pe trecerea de pietoni, aspect ce denaturează situația de fapt și contravine prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la prezumția de legalitate a procesului-verbal contestat, petentul a precizat faptul că procesele-verbale de contravenție nu se bucură de o prezumție de legalitate absolută, conform jurisprudenței CEDO, fiind indicată în concret cauza A. contra României. De asemenea, a arătat că Curtea Constituțională a României a subliniat, prin Decizia nr. 70 din 21 februarie 2013 faptul că, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. Astfel, cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului. În cazul în care există dubii cu privire la veridicitatea celor constatate de organele de control ale statului incumbă în sarcina acestuia din urmă să facă proba celor constatate.
Astfel, petentul susține că planează incertitudinea cu datele concrete ale faptei, reținerea în sarcina sa a faptei contravenționale fără precizarea unor împrejurări faptice de natură a contura o stare de fapt contravențională în deplină concordanță cu faptele reglementate, impune anularea procesului verbal atacat.
O altă neregularitate în ceea ce privește întocmirea actului de control atacat constă în incorecta individualizare, inclusiv incorecta aplicare a celor 2 puncte de penalizare.
În primul rând, incorecta aplicare a sancțiunii contravenționale principale a amenzii rezidă in aceea că organul constatator nu a indicat în actul de constatare clasele de sancțiuni în urma cărora se stabilesc punctele-amendă, pentru niciuna dintre faptele reținute în procesul verbal, cu încălcarea prevederilor art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privitoare la regimul juridic al contravențiilor.
În concret, petentul a arătat că agentul constatator a reținut în cuprinsul procesului verbal faptul că față de contravenient se aplică sancțiunea contravențională a amenzii (195+585), cu 2 puncte de penalizare, fără a preciza pentru care anume fapte se aplică punctele de penalizare și fără să indice clasele de sancțiuni, astfel cum sunt ele prevăzute de textele de lege.
Mai mult, petentul arată că raportat la art. 99 alin.2 din OUG 195/2002, agentul constatator nu a particularizat sancțiunea ce îi este imputată pentru fapta reținută în temeiul art. 142 lit.e) din HG 1391/2006, aspect care contravine art. 16 alin.1 din OG 2/2001.
În concluzie, petentul a menționat că agentul constatator nu a respectat prevederile legale în materia stabilirii și individualizării conforme a faptei contravenționale, fapt ce îi aduce o vătămare care nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
Cu privire la aspectele de netemeinicie, având în vedere că agentul constatator a reținut două fapte contravenționale prin procesul-verbal atacat, petentul a formulat precizări cu privire fiecare dintre acestea.
Referitor la fapta contravențională prevăzută de art. 142/1 lit. e, din OUG 195/2002REP și sancționată de art. 99/ 2 din OUG 195/2012R, petentul a arătat următoarele elemente de circumstanțiere: a arătat că agentul-constatator s-a rezumat la a reitera practic textul de lege în care este definită contravenția fără a particulariza fapta situației concrete; elementele constitutive ale ale faptei contravenționale reținute în sarcina petentului nu sunt întrunite, atât în ceea ce privește latura obiectivă a contravenției, cât și în ceea ce privește latura subiectivă, dat fiind că nu era oprit pe trecerea de pietoni.
Referitor la fapta descrisă de art. 147 alin. 1 din R/. și sancționată de art. 101/1, pct. 18 din OUG 195/2002 REP, petentul a arătat că nu a existat niciun impediment la identificarea petentului ori la generarea vreunui pericol social pentru faptul că nu deținea actul de identitate și permisul de conducere, toate celelalte documente necesare fiind prezentate în conformitate cu dispozițiile învederate.
În ceea ce privește petitul subsidiar privitor la înlocuirea sancțiunii contravenționale principale a amenzii cu sancțiunea avertismentului, petentul a învederat faptul că, potrivit dispozițiilor cuprinse in art. 7 din OG nr.2/2001, care constituie dreptul comun incident în materia constatării și sancționării faptelor care se înscriu în sfera ilicitului contravențional, avertismentul este o sancțiune care se aplică pentru o contravenție de mică importanță, atunci când se apreciază că autorul faptei nu o va mai repeta, fiind aplicabilă chiar și atunci când actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune.
Invocând criteriile de individualizare a sancțiunii reglementate prin art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, petentul a solicitat să se aibă în vedere elementele de fapt concrete și de drept, în sensul constatării inexistenței pericolului social concret, pentru ambele fapte contravenționale reținute prin actul de control atacat. Astfel, petentul consideră că se impune aplicarea sancțiunii avertismentului de către instanță, sancțiunea aplicată depășind scopul sancțiunii contravenționale care este acela de corijare și de educare în spiritul respectării legii, iar nu acela de a provoca suferințe patrimoniale.
În drept, petentul a invocat prevederile O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice; H.G. 1391/2006 prin care s-a aprobat Regulamentul de Aplicare al OUG 195/2002, precum și restul prevederilor legale invocate în plângere.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.2), conform art. 19 din OUG 80/2013.
În probațiune, petentul a depus la dosar: procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/05.05.2015 și dovada comunicarea (f.12-14).
La data de 30.06.2015, intimatul IPJ M. a depus la dosar întâmpinare (f.20-21), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a învederat faptul că agentul constatator a consemnat în actul sancționator toate împrejurările obiective și subiective care duc la aprecierea gravității faptei săvârșite de petent. De asemenea, din studierea procesului verbal, rezultă că organul de poliție a notat locul exact unde s-a petrecut contravenția, respectiv trecerea de pietoni de la intersecția dintre Bld. 1 Decembrie și .> In ceea ce privește lipsa mențiunilor, intimatul a arătat faptul că agentul constatator i-a adus la cunoștință contravenientului conținutul procesului verbal dar acesta cu rea credință a refuzat semnarea procesului verbal. Totodată, prin intermediul plângerii contravenționale, petentul a consemnat propriile concluzii referitoare la fapta reținută în sarcina sa.
De asemenea, intimatul a arătat că procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16 alin. 7 și 17 din OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia din cele necesar a fi analizate din oficiu de instanța de judecată.
Intimatul a arătat că, în fapt, petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. art. 142 lit.e și art. 147 alin.1 din HG nr. 1391/2006, anume pentru faptul că, a oprit voluntar autovehiculul BMW cu nr. de înmatriculare_ pe trecerea de pietoni, stânjenind în acest fel circulația celorlalte autovehicule și a pietonilor. Pentru fapta săvârșită petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 195 lei și 2 puncte de penalizare. Pentru cea doua faptă, nu a avut asupra sa cartea de identitate și permisul, deși avea această obligație legală, petentului i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 585 lei.
Mai arată intimatul că petentul nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției. În acest sens, intimatul a învederat faptul că, situația de fapt reținută în procesul verbal este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind investit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel, constatările personale ale agentului constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuie furnizate și dovedite de petentul care susține netemeinicia actului sancționator, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. În caz contrar, intimatul consideră că ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
În ceea ce privește pericolul social concret al faptei, din punctul de vedere al intimatului, încălcarea normelor de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la trafic sau cu decesul unor persoane nevinovate.
În ceea ce privește subsidiarul plângerii contravenționale, intimatul a mai considerat că sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului. În acest sens, intimatul a arătat că din cazierul contravențional rezultă faptul că, deși petentul nu are permis de conducere de mult timp, acesta a fost sancționat în repetate rânduri de organele de poliție de pe raza mai multor județe.
În probațiune, intimatul a depus la dosar întregul material probator care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv, procesul verbal contestat în copie (f.23-24), cazierul auto al petentului (f.25-27).
La data de 15.07.2015, petentul S. V. a depus la dosar răspuns la întâmpinarea (f. 34-40) depusă de intimatul IPJ M., prin care a reinterat în esență aspectele invocate în plângere, în plus arătând cu referire la cauza Salabiaku contra Franței invocată de intimat, că petentul s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, de vreme ce s-a aflat singur în autovehicul, astfel că nu poate aduce alte probe în apărare.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, se constată de către instanță următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/05.05.2015 ( fila 23) întocmit de agentul constatator S. I. din cadrul IPJ M.-Serviciul Rutier, petentul S. V. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 195 lei și două puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 142 lit. e din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 și sancționată de art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002. De asemenea, prin același proces-verbal, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 585 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 147, al.1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 și sancționată de art. 101, la.1, pct.18 din OUG 195/2002.
În cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că la data de 05.05.2015, orele 15.29, petentul a oprit autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ pe trecerea pentru pietoni de la intersecția . cu . asemenea, petentul nu avea asupra sa cartea de identitate și permisul de conducere.
Procesul-verbal nu a fost semnat de către petent, însă acesta a menționat la rubrica alte mențiuni că nu are mențiuni.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.
Nu se pot reține susținerile petentului, în sensul că lipsește descrierea faptei contravenționale, deoarece, așa cum s-a menționat în precedent, cele două fapte contravenționale au fost descrise de intimată în cuprinsul procesului verbal.
Cu privire la motivul de nulitate a procesului verbal de contravenție pentru lipsa locului săvârșirii faptei și nearătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, instanța reține că,potrivit articolului 16, alin. 1 din O.G. nr. 2/12.07.2001 procesul verbal trebuie să cuprindă data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea.
Instanța reține că, pentru a putea invoca o cauza de nulitate virtuala, se cere ca petentul sa justifice o vătămare produsă prin viciul care afectează actul de procedura, instanța urmând a analiza, cauzele de nulitate relativă, iar în ipoteza în care acestea nu exista vătămări sau sunt nesemnificative, rezultă că petentul nu poate justifica anularea procesului verbal.
Instanța nu va retine apărările petentului, în sensul că nu este indicat locul săvârșirii faptei, nu sunt arătate toate împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și nu s-a făcut o corectă individualizare a sancțiunii aplicate, deoarece, din lecturarea procesului verbal atacat, se poate observa că locul săvârșirii faptei este precizat, respectiv intersecția . cu . asemenea, agentul constatator a indicat toate împrejurările obiective ce pot servi la aprecierea gravității faptei. Faptul că nu se regăsesc, în cuprinsul procesului verbal, anumite mențiuni, referitoare la desfășurarea traficului din acel moment nu reprezintă un motiv de nulitate a procesului verbal, atâta timp cât nu s-a făcut dovada ca prin lipsa acestei mențiuni, petentul ar fi suferit vreo vătămare.
Cu privire la incorecta individualizare a sancțiunii, reține instanța că această susținere nu este întemeiată, fiecare faptă fiind individualizată, în privința sancțiunii, prin indicarea textului legal sancționator.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că potrivit art. 142, lit. e din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, se interzice oprirea voluntară a vehiculelor pe trecerile pentru pietoni ori la mai puțin de 25 m înainte și după acestea.
De asemenea, potrivit art. 147 alin.1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002:„Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.”
În continuare, instanța reține aplicabilitatea în materie contravențională a art. 6 parag. 2 CEDO referitor la prezumția de nevinovăție care trebuie recunoscută oricărei persoane împotriva căreia s-a formulat o acuzație penală. Pentru a aprecia astfel, instanța are în vedere jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia noțiunea de ,, materie penală,, are un caracter autonom care nu se confundă cu sensul atribuit materiei penale din dreptul intern. În acest sens, Curtea de la Strasbourg a stabilit în cauza Ozturk contra Germaniei trei criterii pentru calificarea unei materii ca fiind penală, criterii ce nu trebuie întrunite în mod cumulativ respectiv: calificarea faptei din dreptul intern, natura faptei incriminate (gradul de aplicabilitate al normei ) și natura și gravitatea sancțiunii aplicabile.
Cu privire la contravențiile la regimul circulației rutiere, Curtea de la Strasbourg a statuat că deși acestea nu sunt reglementate în domeniul dreptului intern ca fiind de natură penală, ele intră în sfera ,, acuzației în materie penală,, deoarece pe de o parte, norma legală încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu unui grup anume care să posede un statut special, toți cetățenii trebuind să respecte normele de drept din materia circulației ( Cauza Ozturk c Germaniei) iar pe de altă parte, sancțiunile aplicabile au caracter de prevenire și pedepsire ( Cauza Lauko c Slovaciei).
Prin urmare, se impune respectarea tuturor exigențelor art. 6 din Convenție, iar administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale articolului menționat care consacră principiul prezumției de nevinovăție și implică, printre altele faptul că dubiul profită celui acuzat.
Pe de altă parte însă, procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, motiv pentru care în conformitate cu dreptul intern se bucură de prezumția de legalitate și temeinice până la proba contrară. Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei nu este contrară acesteia. În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul. ( cauza Bosoni contra Franței).
Instanța are în vedere și decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea de la Strasbourg în cauza I. P. c României (28 iunie 2011) prin care a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează. Potrivit Convenției, rolul Curții este de a stabili dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă.
Astfel, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, cade exclusiv în sarcina părții, responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. Instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că petentul nu a reușit să înlăture prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal nereușind să combată în mod pertinent cele consemnate în cuprinsul actului de constatare a contravenției.
Astfel, mai întâi instanța constată că petentul a recunoscut la momentul întocmirii procesului-verbal, că este de acord cu cele consemnate, arătând că nu are mențiuni. Această recunoaștere, semnifică, sub aspect juridic, o mărturisire extrajudiciară, mijloc de probă ce funcționează în beneficul părții adverse (intimat din cazul de față) care este exonerat în acest mod de obligația de probare a acuzației.
În al doilea rând, nici în cuprinsul plângerii contravenționale, petentul nu susține o altă stare de fapt decât cea consemnată în cuprinsul procesului verbal contestat. Simpla mențiune, că nu se afla oprit pe trecerea de pietoni, nu este suficientă pentru a răsturna prezumția de legalitate de care se bucură procesul verbal de contravenție. Nu face nicio mențiune cu privire la locul în care era oprit, pentru a crea cel puțin un dubiu cu privire la constatările agentului constatator.
Cu privire la cea de-a doua faptă contravențională, petentul recunoaște săvârșirea acesteia, dar arată, în circumstanțiere, că lipsa documentelor menționate nu l-a împiedicat pe agentul constatator să îl identifice.
Față de cele expuse, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptelor contravenționale reținute în sarcina petentului, iar conduita acestuia situându-se în sfera ilicitului contravențional, instanța constată că forța probantă a procesului verbal atacat nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Astfel, instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauza Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elvetiei ). Instanța constată că, față de conținutul juridic al faptelor, al împrejurărilor în care au fost săvârșite, sancțiunea contravențională, a fost corect individualizată, neimpunându-se adaptarea ei și înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
Mai mult, petentul nu a recunoscut și nu a regretat în fața instanței fapta contravențională comisă, deși fusese de acord cu cele consemnate, în fața agentului de poliție. În plus, din lecturarea cazierului contravențional al petentului( fila 25-27) se poate constata că acesta a fost sancționat în repetate rânduri pentru diferite fapte contravenționale, ceea ce denotă că sancțiunea avertismentului ar fi ineficace în acest caz.
Pentru acest motiv, pentru realizarea prevenției generale, dar mai ales a celei speciale, pentru a nu încuraja petentul în înfrângerea normelor de drept, instanța constată că nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment, rolul educativ, preventiv și punitiv al sancțiunii realizându-se doar în modalitatea amenzii contravenționale.
Pentru considerente expuse anterior, instanța constată că procesul verbal atacat este legal și temeinic iar sancțiunea aplicată respectă prevederile art. 21 alin 3 din OG 2/2001, motiv pentru care în temeiul art. 34 alin 1 din OG 2/2001 urmează a respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE: |
Respinge plângerea formulată de petentul S. V. cu sediul în S. de P., ., jud. M., identificat prin CNP_ și domiciliu procesual ales la sediul reprezentantului său convențional SCP C. și Asociații din Tg M., ., jud. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M. cu sediul în Tg.-M., ..16, jud. M., având CUI_.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Tîrgu M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.11.2015.
PREȘEDINTE C. S. A. R. | GREFIER B. T. |
Red/C.S.A.R./Tehn. A.C.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5082/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5084/2015.... → |
|---|
