Plângere contravenţională. Sentința nr. 5084/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5084/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 5084/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5084/2015
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier M. M.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul M. SRL în contradictoriu cu intimatul M. TG.M. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul petentei, dl. F. I., lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se procedează la identificarea petentului F. I. prin prezentarea CI . nr._.
Instanța verificându-și competența, conform dispozițiilor art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material - conform art. 94 din codul de procedură civilă - și teritorial, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, să judece prezenta cauză.
Instanța pune în discuție excepția tardivității formulării plângerii, petentul a semnat procesul verbal de primire în 22 iunie și a depus plângerea prin poștă în data de 13 iulie.
Petentul arată că în 25 iunie a primit procesul verbal..
Instanța va uni cu fondul excepția tardivității formulării plângerii.
Potrivit art. 238 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța estimează durata necesară cercetării procesului la un termen de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. (1) coroborat cu dispozițiile art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri în probațiune de formulat, instanța, potrivit art.244 alin.1 Cod procedură civilă, constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul în fond.
Petentul nu solicită anularea procesului verbal, dar solicită minimul amenzii în cuantum de 1000 lei.
Instanța socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.394 alin 1 Cod Procedură Civilă, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.07.2015, petenta .., în contradictoriu cu intimatul M. TG-M. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, a solicitat:
- în principal, anularea Procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 55/CT/22.06.2015 ca fiind netemeinic și nelegal.
- în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea cererii formulate, s-au arătat, în esență, următoarele:
Descrierea presupusei fapte contravenționale, din procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, nu corespunde realității.
La data controlului certificatul de urbanism era eliberat, iar documentația aferentă eliberării autorizației de construire, era înregistrată la Primăria mun. Tg- M..
La începutul lunii iunie, a demarat formalitățile pentru obținerea autorizației de construire, sens în care a înregistrat cererea nr. 3069/08.06.2015, care urmează procedura administrativă prevăzută de lege. precum și procedura internă a autorității publice locale.
De foarte multe ori, și mai ales vara când mare parte din funcționarii publici sunt în concedii de odihnă, finalizarea procedurii administrative de eliberare a autorizației de construire, depășește cu mult termenul de 30 de zile prevăzut de legiuitor, acesta ajungând până la 90 de zile, ceea ce face ca sezonul cald să fie depășit.
In aceste condiții, singura soluției pentru efectuarea acestor lucrării de reabilitare termică este aceea de a demara lucrările pe timpul cât formalitățile administrative sunt în curs de soluționare.
Aceasta a fost situația de fapt și în cazul acestor lucrări.
Acest fapt a fost adus la cunoștința agentului constatator, și menționat la rubrica obiecțiuni din procesul verbal de contravenție.
Cu toate acestea agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei, cu toate că minimul prevăzut de legiuitor este de 1.000 lei.
Arată că nu a mai fost sancționată niciodată pentru săvârșirea unei asemenea fapte, astfel încât amenda în cuantum de 5.000 lei, este exagerat de mare în condițiile în care presupusa faptă este neîntemeiată, iar cuantumul acestei amenzi practic destabilizează activitatea comercială a societății fiind în pericol chiar de a renunța la o asemenea activitate.
In drept, au fost invocate:
- art. 5, alin. 5, art. 7 alin. 3, art. 34 din O.G. nr. 2/2001,
Pentru dovedirea celor susținute, s-a solicitat încuviințarea și administrarea următoarelor mijloace de probă:
- înscrisuri
- alte probe care ar reieși din dezbateri.
Cererea a fost legal timbrată, fiind depusă la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimata a depus ÎNTÂMPINARE prin care a solicitat:
- respingerea plângerii ca tardiv formulată
- respingerea plângerii ca neîntemeiată
În motivarea întâmpinării formulate, s-au arătat, în esență, următoarele:
Plângerea a fost introdusă cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de OG 2/2001.
Procesul-verbal este temeinic și legal.
Pentru fapta săvârșită nu se poate aplica sancțiunea avertismentului.
Petenta nu a contestat în niciun mod starea de fapt reținută prin procesul-verbal atacat.
In drept, au fost invocate:
- art. 205 Cod Procedură Civilă
- Legea 50/1991
- OG 2/2001
Pentru dovedirea celor susținute, s-a solicitat încuviințarea și administrarea următoarelor mijloace de probă:
- înscrisurile depuse la dosarul cauzei
Pe parcursul procesului:
- A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar
- Excepția tardivității plângerii contravenționale a fost unită cu fondul cauzei
ANALIZÂND TOATE ASPECTELE ȘI ÎMPREJURĂRILE, DIN PRISMA PROBELOR ADMINISTRATE, ÎN VEDEREA SOLUȚIONĂRII CAUZEI REȚINE URMĂTOARELE:
Potrivit art. 248 alin 1 Cod Procedură Civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale.
Potrivit art. 31 alin 1 din OG 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
În cauză, procesul verbal nr. 55/CT/22.06.2015 a fost comunicat petentei în data de 25.06.2015 (f. 5 verso), iar plângerea a fost introdusă, prin intermediul serviciului poștal, în data de 13.07.2015 (f.7), deci în ultima zi a termenului prevăzut de lege.
În aceste condiții, instanța va respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, excepție invocată de intimat prin întâmpinare.
Procesul verbal atacat
Prin procesul verbal nr. 55/CT/22.06.2015, s-au reținut următoarele:
În urma controlului efectuat în data de 22.06.2015, ora 11:00, la șantierul din mun. Tg-M., ., nr. 214, s-a constatat că a realizat, fără a deține autorizație de construire, reabilitarea energetică a blocului de locuințe situat la adresa mai sus menționată.
În procesul-verbal atacat s-a reținut săvârșirea faptei prevăzute de:
- art. 3, alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, respectiv construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11
Sancțiuneaa fost aplicată în baza:
- art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, respectiv constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant; … Contravențiile prevăzute la alin. (1), săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amendă …de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. a);
Prin procesul-verbal atacat s-a aplicat sancțiunea amenzii de 5.000 lei.
La rubrica Mențiuni s-a precizat: Având în vedere faptul că documentele au fost depuse sub nr. de înreg. 3069/08.06.2015, perioada de emitere a autorizației fiind de aprox. 90 zile, am început, la solicitarea locatarilor, lucrările. Întrucât este sezon favorabil acestui tip de lucrări am fost nevoit să încep lucrările având în derulare alte șantiere și cu P.. Mun.
Persoana sancționată a semnat procesul-verbal.
Analiza procesului verbal
În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din două perspective, astfel în primul rând din punct de vedere al legalității și ulterior în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.
I - Legalitatea
În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale OG 2/2001. Conform acestui act normativ, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
a. Nulitățile absolute
Regimul nulităților absolute este reglementat de art. 17 potrivit căruia atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu, în cazul lipsei mențiunilor privind:
- numele, prenumele și calitatea agentului constatator,
- numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și a sediul acesteia,
- fapta săvârșită
- datei comiterii faptei
- semnătura agentului constatator
În cauza de față, instanța, analizând actul atacat, apreciază că nu este incident niciun caz de nulitate absolută asupra căruia să se pronunțe din oficiu.
b. Nulitățile relative
În considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.
Sub aspectul cauzelor de nulitate relativă, instanța reține că nu este incident niciun caz de nulitate relativă cu privire la care persoana sancționată să fi fost vătămată într-o asemenea măsură încât pentru repararea drepturilor prejudiciate să se impună anularea procesului-verbal atacat.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.
II - Temeinicia
Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție instituită de dreptul român, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial și autentic, fiind întocmit de un agent public aflat în exercițiul funcțiunii.
Atunci când acesta este întocmit în urma constatărilor personale ale agentului (indiferent dacă evenimentul a fost sau nu înregistrat video), procesul verbal se bucură de prezumția relativă de veridicitate, prezumție ce poate fi însă răsturnată prin alte mijloace de probă, prezumție compatibilă în situația de față cu jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku împotriva Franței).
Procesul-verbal de constatare a contravenției atacat în prezenta cauză, în conformitate cu dreptul intern, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.
Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei nu este contrară acesteia.
În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare. (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Astfel, persoana sancționată are dreptul (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Exigențele CEDO impun ca în măsura în care sunt instituite astfel de prezumții, persoanei în cauză să i se acorde cadrul procesual adecvat în vederea probării situației contrare și răsturnării prezumției legale.
Instanța apreciază că persoana sancționată contravențional s-a bucurat de aceste garanții procesuale în cauza de față.
În urma analizării materialului probator existent la dosarul cauzei, instanța constată că starea de fapt reținută în cadrul procesului-verbal atacat este una reală, aspect, de altfel, necontestat de către petentă.
Legea prevede obligativitatea obținerii autorizației de construire înaintea începerii lucrărilor, nu în timpul efectuării acestora sau ulterior acestui moment, astfel încât sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționată petenta.
În condițiile în care persoana sancționată contravențional nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal ce a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului, instanța constată că procesul verbal este legal și temeinic.
III - Individualizarea sancțiunii
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite.
Totodată, scopul educativ al sancțiunii contravenționale impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii și de stabilire a propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Condiția producerii unui prejudiciu nu face parte din conținutul constitutiv al contravenției, neavând relevanță asupra individualizării sancțiunii contravenționale.
În stabilirea faptelor contravenționale și a sancțiunilor aplicabile, legiuitorul este cel care face o primă apreciere asupra pericolului social, dintr-o perspectivă abstractă, prin stabilirea sancțiunilor contravenționale principale sau complementare ce se aplică în cazul săvârșirii acesteia, iar în momentul constatării săvârșirii unei astfel de fapte, agentul constatator și, ulterior, instanța de judecată la momentul analizării unei plângeri contravenționale, sunt organele care apreciază în concret pericolul social al unei contravenției.
În nicio situație, atributul aprecierii pericolului social al faptei nu revine persoanei sancționate contravențional.
În ceea ce privește sancțiunea principală a amenzii, în cauza_/04 - Mamidakis vs. G., Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că amenda în litigiu este o ingerință în dreptul garantat de primul paragraf al articolului 1 din Protocolul nr 1, deoarece privează reclamanta de un element al proprietății, și anume suma de plată; această ingerință este justificată în al doilea paragraf al acestui articol, care prevede în mod expres o excepție în ceea ce privește plata impozitelor, a altor contribuții sau a amenzilor.
Cu toate acestea, această dispoziție trebuie interpretată în lumina principiului general enunțat în prima teză a primului paragraf, și, prin urmare, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit (Phillips c. Regatului Unit, nr_/98, ’§ 51, CEDO 2001-VI1).
Prin urmare, obligația financiară născută din plata unei amenzi poate leza garanția consacrată prin această dispoziție, dacă impune persoanei în cauză o sarcină excesivă sau îi modifică în mod fundamental situația financiară (a se vedea Orion ORS-Breclav v. Republica Cehă (dec.), nr_/98, 13.01.2004).
Instanța apreciază că în speță nu a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea principală aplicată, în condițiile în care:
- s-a aplicat o amendă de cinci ori mai mare decât minimul prevăzut de lege, fără a se indica motivul pentru care s-a procedat astfel
- petenta a făcut demersurile în vederea obținerii autorizației, dând dovadă de o minimă bună-credință din acest punct de vedere, aspect cunoscut de către intimat care are competența soluționării cererii petentei
- nu s-a făcut dovada că petenta a fost sancționată anterior pentru alte fapte similare
- este vorba despre lucrări de izolare termică / anvelopare a unor blocuri de locuințe, lucrări care, cel puțin teoretic, ar avea un impact minim asupra mediului înconjurător ori situației construcțiilor din zonă, astfel încât, în speță, nu ar fi justificată o amendă peste minimul legal
Pentru considerente arătate mai sus instanța va reduce amenda aplicată petentei prin procesul-verbal atacat, de la suma de 5.000 lei, la suma de 1.000 lei.
Cu privire la plângerea contravențională formulată
În baza tuturor acestor argumente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată și va reduce amenda aplicată petentei prin procesul-verbal atacat, de la suma de 5.000 lei, la suma de 1.000 lei
Cheltuieli de judecată
Instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, excepție invocată de intimat prin întâmpinare.
Admite în parte plângerea contravențională formulată de:
- petenta .., RO_, J_, cu sediul social în loc. Târnăveni, ./A, jud. M., în contradictoriu cu
- intimatul M. TG-M. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în Tg-M., .. 9, jud. M.
ÎN CONSECINȚĂ
Anulează în parte procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 55/CT/22.06.2015, respectiv reduce amenda aplicată petentei prin procesul-verbal atacat, de la suma de 5.000 lei, la suma de 1.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M., în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2015.
PREȘEDINTE A. A. | GREFIER M. M. |
Red/Tehnored.AA
4ex/16.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5177/2015.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5158/2015.... → |
|---|
