Plângere contravenţională. Sentința nr. 5082/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5082/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 5082/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5082/2015
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier M. M.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul M. D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța verificându-și competența, conform dispozițiilor art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material - conform art. 94 din codul de procedură civilă - și teritorial, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, să judece prezenta cauză.
Potrivit art. 238 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța estimează durata necesară cercetării procesului la un termen de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. (1) coroborat cu dispozițiile art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri în probațiune de formulat, instanța, potrivit art.244 alin.1 Cod procedură civilă, constată cercetarea judecătorească terminată și socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.394 alin 1 Cod Procedură Civilă, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 08 mai 2015 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Luduș, sub nr. _ , plângerea contravențională formulată de petentul M. D. prin care acesta a solicitat:
- în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor PMSX nr._ încheiat de I. M. la data de 28.04.2015
- în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertismentului
În motivarea cererii formulate, s-au arătat, în esență, următoarele:
În fapt, nu se afla nicio persoană pe trecerea de pietoni antrenată în traversare pe sensul său de mers
Agentul constatator ar fi trebuit să indice persoana ce a fost împiedicată să traverseze.
Nu i s-a arătat înregistrarea și că nu cunoaște dacă agentul constatator are atestat de exploatare a aparatului cu care se susține că a fost filmat.
În procesul - verbal agentul constatator nu indică cu exactitate modalitatea în care a fost constată contravenția reținută în sarcina sa.
Raportat la faptul că nu se poate dovedi și nici nu se poate reține că a pus în pericol circulația pe drumurile publice ori că a determinat pietonul să-și modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească, scopul punitiv și preventiv dorit de legiuitor se poate atinge și fără aplicarea, în ceea ce îl privește a sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile.
Este angajat ca și conducător auto la S.C. Linia Zetta S.R.L. cu sediul . său de a conduce echivalând cu imposibilitatea de a-și desfășura activitatea la care este obligat conform fișei postului.
In drept, au fost invocate:
- art. 118 OUG 195/2002 actualizată,
- art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
Pentru dovedirea celor susținute, s-a solicitat încuviințarea și administrarea următoarelor mijloace de probă:
- înscrisurile depuse la dosarul cauzei
Cererea a fost legal timbrată, fiind depusă la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 17 iunie 2015 intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M. a formulat întâmpinare, prin care, pe cale de excepție, a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Luduș, având în vedere că fapta contravențională a fost săvârșită pe raza localității Târgu M. din județul M., solicitând trimiterea dosarului, spre competentă soluționare, Judecătoriei Târgu M., iar pe fondul cauzei a solicitat: respingerea plângerii contravenționale formulată de petent împotriva procesului verbal . nr._ încheiat de I. M. la data de 28.04.2015 ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată în sarcina acestuia.
Sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cele reținute în actul sancționator au fost constatate de agentul constatator prin propriile simțuri, procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucura de prezumția de legalitate si veridicitate până la proba contrarie, ori petentul nu a propus niciun mijloc de probă care sa dovedească o situație contrară celei reținute in procesul verbal. O aplicare absoluta a prezumției de nevinovăție, in care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care si cea privind circulația rutiera. A impune organelor statului ca in fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca într-un proces penal, că cele consemnate prin procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Procesul verbal în sine reprezintă o proba în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia sa răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal, stare de fapt contrara reținută drept argument în plângerea contravenționala formulată de către contravenient.
În probațiune, intimatul a depus. cazierul auto al contravenientului, originalul procesului verbal, înregistrarea video-radar a abaterii, dovada omologării si a verificării metrologice a aparaturii radar utilizată.
În drept, intimatul și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile legale la care a făcut referire.
Prin Sentința civilă nr. 644/23.09.2015, Judecătoria Luduș a admis excepția necompetenței teritoriale și și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgu M..
Pe parcursul procesului:
- A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu înregistrarea video
ANALIZÂND TOATE ASPECTELE ȘI ÎMPREJURĂRILE CAUZEI, DIN PRISMA PROBELOR ADMINISTRATE, ÎN VEDEREA SOLUȚIONĂRII PREZENTULUI LITIGIU, INSTANȚA REȚINE URMĂTOARELE:
Procesul verbal atacat
Prin procesul verbal . nr._/28.04.2015, s-au reținut următoarele:
În data de 28.04.2015, ora 11:19, pe . municipiul Târgu M., a condus autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_, în direcția de mers Cristești, pe prima bandă de circulație, iar la trecerea pentru pietoni semnalizată regulamentar prin indicator și marcaj din dreptul PECO OMV nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare regulamentară din partea sa dreaptă. Filmat cu aparatul video . montat pe auto MAI34998. În autoturism se afla singur.
În procesul verbal atacat s-a reținut săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 (HG 1361/2006), respectiv Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere … pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. și sancționată de art. 100 alin. 3, lit. b din OUG 195/2002, respectiv constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;
Pentru săvârșirea faptelor susmenționate petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii de 390 lei precum și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile.
La rubrica Obiecțiuni contravenients-a precizat: nici nu l-am văzut
Petentul a semnat procesul verbal.
Analiza procesului verbal
În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din două perspective, astfel în primul rând din punct de vedere al legalității și ulterior în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.
I - Legalitatea
În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale OG 2/2001. Conform acestui act normativ, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
a. Nulitățile absolute
Regimul nulităților absolute este reglementat de art. 17 potrivit căruia atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu, în cazul lipsei mențiunilor privind:
- numele, prenumele și calitatea agentului constatator,
- numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și a sediul acesteia,
- fapta săvârșită
- datei comiterii faptei
- semnătura agentului constatator
În cauza de față, instanța, analizând actul atacat, apreciază că nu este incident niciun caz de nulitate absolută asupra căruia să se pronunțe din oficiu.
b. Nulitățile relative
În considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.
Cu privire la cauzele de nulitate relativă, s-au evidențiat următoarele:
-Agentul constatator ar fi trebuit să indice persoana ce a fost împiedicată să traverseze.
Pentru existența faptei contravenționale reținute în procesul-verbal atacat nu are nicio relevanță cărei persoane nu i s-a acordat prioritate de trecere, ci doar ca respectiva persoană să fie angajată în traversarea străzii, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
-Nu i s-a arătat înregistrarea și că nu cunoaște dacă agentul constatator are atestat de exploatare a aparatului cu care se susține că a fost filmat.
Cu privire la proba video, legea nu stabilește în sarcina agenților constatatori obligația de a pune la dispoziția persoanelor sancționate înregistrarea efectuată la fața locului, mijlocul procedural prin intermediul căruia aceasta poate fi vizionată este formularea plângerii contravenționale și vizionarea materialului probator în ședință publică.
Omologarea și verificarea metrologică a aparatelor de înregistrare, inclusiv necesitatea deținerii unei autorizații/atestat în vederea exploatării acestora, este necesară numai în cazul în care constatarea săvârșirii faptei nu se poate face prin propriile simțuri ale agentului constatator, respectiv în cazul folosirii dispozitivului care stabilește concentrația de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei, după cum rezultă din prevederile art. 6 alin. 1 pct. 20 din OUG 195/2002.
În cazul celorlalte contravenții, înregistrarea video/foto nu reprezintă decât un mijloc de probă suplimentar care să confirme cele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal, iar înregistrarea se poate efectua folosindu-se orice dispozitiv (telefon, aparat radar, cameră foto/video, sistem CCTV, etc.), putând fi folosită ca probă dacă din înregistrare și conținutul procesului-verbal reiese în mod clar data și locul săvârșirii faptei, precum și celelalte detalii necesare în vederea stabilirii stării de fapt și a identificării persoanei care se face vinovată de săvârșirea contravenției.
Nu are nicio relevanță dacă respectivele imagini au fost capturate de agentul constatator, de o persoană fizică sau juridică ori dacă operațiunea de înregistrate s-a efectuat pentru dovedirea faptei pentru care s-a aplicat sancțiunea sau în alt scop, imaginile reprezentând simple mijloace de probă aflate la dispoziția agentului constatator pentru a putea proba suplimentar, în caz de nevoie, starea de fapt avută în vedere la întocmirea procesului-verbal și dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale unei fapte contravenționale.
În cazul în care există dubii cu privire la veridicitatea înregistrărilor foto/video folosite ca mijloace de probă, persoana sancționată contravențional are posibilitatea sesizării organelor de urmărire penală cu privire la existența faptei prevăzute de art. 271 alin. 1 Cod Penal.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța constată că imaginile (filmările) depuse în probațiune pot fi folosite ca mijloace de probă în cadrul procesului civil.
-În procesul - verbal agentul constatator nu indică cu exactitate modalitatea în care a fost constată contravenția reținută în sarcina sa.
Din conținutul procesului-verbal se poate observa că agentul a constatat fapta personal.
-Nu se poate dovedi și nici nu se poate reține că a pus în pericol circulația pe drumurile publice ori că a determinat pietonul să-și modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească,
Potrivit art. 6 pct. 1 din OUG 195/2002R, prin acordare a priorității se înțelege obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.
Potrivit art. 35 din OUG 195/2002R, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
Conform art. 72, pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor,
Prin prioritate de trecere se înțelege, potrivit art. 5 pct. 26, dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice.
În acest sens trebuie avut în vedere faptul că pietonii sunt printre cei mai vulnerabili participanți la trafic, el nefiind protejați de caroseria unui autovehicul și putând acționa imprevizibil, în sensul schimbării rapide a sensului de mers sau a vitezei de deplasare.
Tocmai datorită faptului că prin nerespectarea prevederilor legale referitoare la acordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public se pune în pericol viața sau integritatea corporală a pietonilor, legiuitorul a înțeles să incrimineze această faptă contravențională de pericol abstract, sancționând-o nu cu o amendă foarte mare, ci cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce.
Scopul acestei măsuri complementare este conștientizarea de către conducătorul auto a pericolului social al acțiunii de a-și continua deplasarea peste trecerea marcată, în timp ce un pieton folosește acea trecere de pietoni în scopul prevăzut de lege.
A interpreta dispozițiile legale în sensul că nu va exista fapta contravențională prevăzută de art. 135, lit. h din HG nr. 1361/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 decât în cazul în care prin continuarea deplasării conducătorul de vehicul îi obligă pe pietonii aflați pe trecerea de pietoni să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească trecerea, ar însemna ca pietonii să își pună în pericol viața de fiecare dată când traversează ., am fi în prezența unei infracțiuni contra vieții sau a integrității corporale de fiecare dată când conducătorul auto decide să își continue deplasarea, având speranța legitimă că nu va forța pietonul să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească trecerea.
Or rolul sancțiunilor contravenționale este în principiu unul preventiv, de natură să preîntâmpine săvârșirea unor fapte cu un pericol social ridicat prin sancționarea altor fapte cu pericol social scăzut.
În concluzie, sub aspectul cauzelor de nulitate relativă, instanța reține că nu este incident niciun caz de nulitate relativă cu privire la care persoana sancționată contravențional să fi fost vătămată într-o asemenea măsură încât pentru repararea drepturilor prejudiciate să se impună anularea actului atacat.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca fiind legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.
II - Temeinicia
Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție instituită de dreptul român, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial și autentic, fiind întocmit de un agent public aflat în exercițiul funcțiunii.
Atunci când acesta este întocmit în urma constatărilor personale ale agentului (indiferent dacă evenimentul a fost sau nu înregistrat video), procesul verbal se bucură de prezumția relativă de veridicitate, prezumție ce poate fi însă răsturnată prin alte mijloace de probă, prezumție compatibilă în situația de față cu jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku împotriva Franței).
Procesul-verbal de constatare a contravenției atacat în prezenta cauză, în conformitate cu dreptul intern, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.
Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei nu este contrară acesteia.
În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare. (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Astfel, persoana sancționată are dreptul (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Astfel, exigențele CEDO impun ca în măsura în care sunt instituite astfel de prezumții, persoanei în cauză să i se acorde cadrul procesual adecvat în vederea probării situației contrare și răsturnării prezumției legale.
Instanța apreciază că persoana sancționată contravențional s-a bucurat de aceste garanții procesuale în cauza de față.
În urma vizualizării înregistrării video depusă în probațiune instanța constată existența unei simultaneități între pătrunderea pietonului pe trecere și ajungerea la marcajul pietonal a autovehiculului condus de persoana sancționată contravențional, simultaneitate care pune sub semnul îndoielii culpa conducătorului auto în ceea ce privește săvârșirea faptei contravenționale.
Pentru a se putea reține culpa conducătorului auto în ceea ce privește nerespectarea obligației acordării de prioritate este necesar ca acesta să aibă posibilitatea conformării, în condiții normale, la conduita impusă de norma juridică, respectiv ca, înainte de ajungerea autovehiculului la marcajul pietonal, persoana să fie angajată pe trecere, iar petentul, dacă ar circula în mod regulamentar, să aibă posibilitatea efectivă să oprească.
În concluzie, nu se poate reține săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. 3, lit. b din OUG 195/2002 în cazul în care conducătorul auto nu a avut posibilitatea obiectivă să observe că pietonul s-a angajat în traversarea străzii și nici să oprească.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța apreciază că nu se poate reține culpa persoanei sancționate contravențional, astfel încât procesul-verbal atacat este netemeinic din acest punct de vedere.
Cu privire la plângerea contravențională formulată
În baza tuturor acestor argumente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța va admite plângerea contravențională formulată, va anula procesul-verbal atacat și va exonera petentul de măsurile dispuse prin acesta.
Cheltuieli de judecată
În baza art. 453 Cod Procedură Civilă, instanța va obliga intimatul să achite petentului suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de:
- petentul M. D., CNP_, cu domiciliul în orașul Luduș, jud. M., Bld. 1 Decembrie 1918, ., . cu
- intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., cu sediul în mun. Târgu M., jud. M., .. 16,
ÎN CONSECINȚĂ
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/28.04.2015.
Exonerează petentul de măsurile dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției sus-menționat.
Obligă intimatul să achite petentului suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M., în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2015.
PREȘEDINTE A. A. | GREFIER M. M. |
Red/Tehnored.AA
4ex/17.11.2015
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 5170/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5177/2015.... → |
|---|
