Plângere contravenţională. Sentința nr. 2482/2015. Judecătoria TÂRGU NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2482/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU NEAMŢ la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 2482
Dosar nr._ - pl.contrav.OUG 28/99-
Cod operator 3076
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU N.
SENTINȚA CIVILĂ NR.2482
Ședința publică din data de 24 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. I. U.
Grefier - G. O.
La ordine venind pronunțarea cauzei civile privind pe petenta PFA P. E.- la cabinet avocat N. M. și intimata A.N.A.F.-D.G.A.F.-în numele și pentru DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ SUCEAVA, având ca obiect - plângere contravențională OUG 28/1999, proces verbal de contravenție . nr._/06.08.2015.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24.nov.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință și când s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 2.dec.2015, când se constată că, la dosarul cauzei au fost depuse de către petentă, concluzii scrise.
După deliberare a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei deduse judecății, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la Judecătoria Tg. N. în dosarul nr._ petenta PFA P. E. în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Antifraudă Fiscală a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._ din 06.08.2015 și exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de_ lei, iar în subsidiar aplicarea măsurii avertismentului.
În motivarea în fapt a plângerii formulate petenta a arătat că în data de 06.08.2015 s-a efectuat un control la punctual de lucru al petentei din Piata Agroalimentată Tg. N. constatându-se că casa de marcat era la operatorul service și că s-a găsit suma de 322 lei, rezultată din vânzarea fructelor și legumelor, astfel încât a fost sancționată cu avertisment pentru faptul că unitatea service la care era casa de marcat nu a fost înștiințată și că nu era completată cartea de ntervenții a aparatului de marcat, și cu suma de 17.500 lei pentru faptul că suma de 322 lei nu a putut fi justificată cu facturi, chitanțe sau dispoziții de încasare. Arată petenta că prima faptă reținută în sarcina sa nu există deoarece casa de marcat a fost adusă de operatorul service pentru a fi prezentată agentului constatator iar când s-a procedat la introducerea datelor din zilele când nu s-a făcut înregistrarea s-a constatat că aceasta nu funcționează corespunzător și astfel a fost nevoită să achiziționeze altă casă de marcat. În ceea ce privește a doua faptă petenta precizează că a fost greșit reținută față de prevederile art. 10 lit.c din OUG 28/1999 și ale art. 1 din același act normative, întrucât petenta comercializează legume și fructe a căror preț este modic și fiind într-o piață este aproape imposibil să emiți chitanțe pentru fiecare client, însă s-a întocmit zilnic monetare astfel încât suma de 322 lei a fost înregistrată din punct de vedere fiscal. A mai arătat petenta că amenda aplicată este nejustificată, întrucât nu înțelege la ce s-a raportat agentul constatator când a stabilit că suma de găsită este cu 3% mai mare decât valoarea totală a bunurilor livrate sau prestate față de defecțiunea de la casa de marcat care nu a înregistrat sume de bani în zilele controlului
În drept s-au indicat prevederile OG 2/2001 și OUG 28/1999.
În dovedire petenta a anexat plângerii procesul verbal contestat, copie acte stare civilă, registrul special, carte intervenții, registrul de încasări și plăți, constatări (f.7-20).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată, conform chitanței depuse la dosarul cauzei.
Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Antifraudă Fiscală a formulat întâmpinare (f.26) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale întrucât motivele invocate de petentă sunt neîntemeiate, săvârșirea faptei rezultând din procesul-verbal de constatare a contravenției care reflectă situația reală de la fața locului și anume că casa de marcat instalată la punctul de lucru verificat nu funcționa din data de 29.07.2015, iar cartea de intervenții a aparatului electronic nu era completată cu informații referitoare la intervenția service sau orice alt document din care să rezulte că unitatea service a fost înștiințată, astfel încât pentru acestă faptă i s-a aplicat sancțiunea avertismentului prevăzută de art. 10 lit.i din OUG 28/1999. În ceea ce privește cea de a doua faptă reținută în sarcina petentei, intimata a arătat că s-a găsit în caseria unității suma de 322 lei care provenea din comercializarea legumelor și fructelor, însă această sumă nu a putut fi justificată cu chitanțe, facturi, dispoziții de încasare astfel încât s-a aplicat amenda de 17.500 lei, conform prev. Art. 11 alin.1 lit. iv din OUG 28/1999.
În apărare a depus la dosar proces verbal de contravenție, notă explicativă, proces verbal, constatări, certificat de garanție, registrul special,ultimele bonuri fiscale înregistrate în casa de marcat (f.42-56).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți, anexate plângerii și, respectiv, întâmpinării și enumerate mai sus .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ din 06.08.2015, întocmit de către intimată, petenta a fost sancționată cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prev. De art. 10 lit.i din OUG 28/1999 și cu amendă în sumă de 17.500 lei pentru săvârșirea contravenției de la art. 10 lit c din OUG 28/1999. S-a reținut că, la aceeași dată, ora 1030 a fost efectuat un control la punctul de lucru deținut de petentă în Piata Agroalimentară Tg. N. unde s-a constatat că aparatul de marcat electronic fiscal instalat la acest punct de lucru nu era funcțional din data de 29.07.2015 și că cartea de intervenții a aparatului electronic nu era completată cu informații referitoare la intervenția service sau orice alt document din care să rezulte că unitatea service a fost înștiințată. S-a mai inserat în procesul verbal contestat că s-a găsit în caseria unității suma de 322 lei care provenea din comercializarea legumelor și fructelor, însă această sumă nu a putut fi justificată cu chitanțe, facturi, dispoziții de încasare. Faptele constatate au fost încadrate juridic la art. 10 lit.e și lit. c din OUG 28/1999, sancționate de art.5,6,7 din OG 2/2001 și de art. 11 alin.1 lit.e pct. IV din OUG 28/1999 .
Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
Sub aspectul legalității, instanța constată că, în cauză, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Motivul de nelegalitate invocat de petentă privind insuficienta descriere a faptei este nefondat, întrucât din analiza logico-gramaticală a prevederilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, se observă că descrierea faptei a fost făcută în mod corespunzător de către agentul constatator, acesta consemnând în procesul verbal toate datele care să permită instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justei sancțiuni aplicate.
Sub aspectul temeiniciei procesului - verbal, instanța reține că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în raport de dispozițiile art. 6 CEDO, deși necalificată în dreptul intern ca fiind de natură penală, contravenția este subsumată noțiunii de ,,acuzație în materie penală,, având în vedere câmpul de aplicare general al normei, cât și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și prezumția de nevinovăție a petentaui, ce privește și aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care fără îndoială profită persoanei acuzate și incumbă intimatei.
Astfel, procesul verbal de contravenție trebuie să aibă la baza întocmirii sale mijoacele de probă temeinice în ceea ce privește vinovăția petentaui în săvârșirea faptei, mențiunile agentului constatator inserate în actul sancționator neputând servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în absența altor mijloace de probă.
În analizarea temeiniciei plângerii formulate, instanța va avea în vedere întregul ansamblu probator depus la dosar de către părți, precum și legislația în vigoare la momentul constatării faptei contravenționale.
Instanța reține că mențiunile procesului-verbal de contravenție in cauză sunt susținute de un probatoriu aferent cu privire la existența faptei contravenționale, săvârșirea faptei de către petentă și vinovăția acesteia in comiterea contravenției.
Astfel, referitor la îndeplinirea conditiilor de fond, se reține că fapta contravențională a fost corect încadradă, nereținându-se o încadrare generică, întrucât potrivit art. 10 lit.i din OUG 28/1999 ,, Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (…) i) nerespectarea de către utilizatori a obligației de a anunța unitatea acreditată pentru service desemnată de distribuitorul autorizat ori, după caz, distribuitorul sau reprezentantul acestuia, în momentul constatării defectării aparatelor de marcat electronice fiscale,,.
În speță, din copia după cartea de intervenții a aparatului de marcat electronic fiscal (f.16-18) rezultă că deși aparatul de marcat electronic era defect din data de 29.07.2015 în cartea de intervenții nu apare nicio inserare la rubrica ,,Notificarea,, faptă ce se încadrează în dispozițiile art. 10 lit.i din OUG 28/1999. Explicațiile petentei din plângerea formulată fac referire la un alt aspect și anume la faptul că la data controlului operatorul service nu a fost anunțat, insă art. 10 lit.i din OUG 28/1999 sancționează neanunțarea operatorului service despre defecțiunea aparatului de marcat în momentul constatării defecțiunii și nu în momentul constatării faptei contravenționale.
De asemenea, în procesul verbal s-a consemnat la descrierea faptei explicația petentei, însă agentul constatator nu a consemnat că față de explicația dată de petentă aceasta ar fi fost și fapta contravențională săvârșită.
De fapt de aici a provenit și confuzia petentei cu privire la prima faptă contravențională reținută în sarcina sa – aceea de a nu anunța operatorul service din momentul constatării defecțiunii și nu din momentul constatării faptei contravenționale așa cum a declarat în explicația dată.
În ceea ce privește a II a faptă reținută în sarcina petentei, instanța reține că fapta a fost încadrată în prevederile art.10 lit. c) din OUG 28/1999 conform căruia ,,neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară prețului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existența unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferența până la prețul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8),,.
Iar, potrivit art 1 alin. (8) din OUG 28/1999 ,,În cazul defectării aparatelor de marcat electronice fiscale, până la repunerea în funcțiune a acestora, operatorii economici utilizatori sunt obligați să înregistreze într-un registru special, întocmit în acest sens, toate operațiunile efectuate și să emită chitanțe, în condițiile legii, pentru respectivele operațiuni și facturi, la cererea clientului. Obligația privind înregistrarea operațiunilor efectuate într-un registru special nu se aplică operatorilor economici care desfășoară activitatea de transport în regim de taxi,,.
Din actele existente la dosar instanța constată că în data de 06.08.2015 în caseria petentei s-a găsit suma de 322 lei, sumă care nu a putut fi justificată de către petentă.
Deși, petenta susține că suma găsită de către agenții constatatori a fost înregistrată în registrul monetar, instanța observă că în registrul special (f.14-15) această sumă nu se regăsește, cum această sumă nu se regăsește nici în registrul jurnal de încasări și plăți emis pe zile (f.20).
Explicația petentei privind faptul că nu a emis niciun document pentru bunurile livrate populației în sumă de 322 lei întrucât nu s-au solicitat aceste documente de către populație nu poate fi primit de către instanța de judecată, pentru că art. 1 alin. 8 din OUG 28/1999 are în vedere predarea efectivă a documentelor pentru bunurile achiziționate populației, însă dacă populația nu solicită document justificativ pentru bunurile cumpărate nu înseamnă că comerciantul este scutit de a emite acel document justificativ despre care se face vorbire art. 1 alin.8 din OUG 28/1999.
Expresia ,,la cererea clientului,, din conținutul art. 1 alin.8 din OUG 28/1999 are în vedere predarea către client a documentului justificativ emis de către comerciant pentru bunul vândut, expresia nu are în vedere emiterea documentelor justificative de către comercianți doar la cererea clienților.
Dacă am merge pe raționamentul indicat de către petentă ar însemna că dacă clientul nu solicită vreun document pentru un bun cumpărat, comerciantul nu ar trebui să emită niciun document, iar dacă nu ar trebui să emită niciun document nu ar putea să înregistreze suma de bani în contabilitatea comerciantului, ceea ce este lipsit de logică și ar putea conduce la un haos în relațiile comerciale.
Pe de altă parte dacă pentru sumele rezultate din vânzarea de produse cu amănuntul nu s-ar emite documente justificative decât la cererea clientului, s-ar eluda obligația comerciantului de a achita sumele datorate bugetului statului, ceea ce ar conduce eventual la incidența infracțiunii de evaziune fiscală.
Față de cele menționate, instanța reține că cea de a doua faptă reținută în sarcina petentei a fost corect individualizată de către intimată în procesul verbal de contravenție contestat.
Referitor la sancțiunea aplicată pentru cea de a II a faptă petentei și contestată de către petentă se reține că agentul constatator a încadrat cea de a II a faptă la prev. art. 11 alin.1 lit.e pct. IV din OUG 28/1999 care precede că ,, Contravențiile prevăzute la art. 10 se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează: (…) iv) cu amendă în cuantum de 17.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este cuprinsă între 300 lei și 1.000 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului,,.
În speță în casieria petentei s-a găsit suma de 322 lei, deci superioară sumei de 300 lei, iar suma înregistrată în aparatul de marcat electronic la data de 29.07.2015 a fost de 403 lei, conform documentului depus la dosar de către intimată (f.56) deci suma găsită în casieria unitătii în ziua controlului 322 lei este cu 3% mai mare decât suma înregistrată de aparatul de marcat electronic la sfârșitul zilei de 29.07.2015.
Rezultă, așadar, că forța probantă a procesul-verbal de contravenție nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Analizând, în baza art.34 din O.G. nr.2/2001, modul de individualizare a sancțiunii aplicate, prin prisma art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001 si a art.21 alin. 3 din același act normativ, ce prevede ca sancțiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ și trebuie să fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei săvârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsită fapta, de modul și mijloacele de săvârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanta constată că sanctiunea aplicata este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite.
Astfel, având în vedere modul de savârsire a faptei – de a nu emite documente fiscale pentru bunurile vândute- fiind de notorietate că prin neemiterea documentelor fiscale este prejudiciat Statul Român, faptul că petenta nu a recunoscut fapta, instanța apreciază că îndreptarea conduitei petentei în acord cu necesitatea respectării prevederilor legale nu s-ar putea realiza decât prin aplicarea unei sancțiuni pecuniare, aplicarea amenzii orientate spre minimul special, este suficientă și propice în ansamblul contextului factual.
Pentru considerentele ce preced, instanța va respinge plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea contravențională formulată de petenta P.F.A. P. E., cu sediul pr. Ales la CIA N. M., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Antifraudă Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._ din 06.08.2015 Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tg. N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 2.12.2015.
Președinte, Grefier,
C. I. U. G. O.
Red/tehnored/CIU
Tehnored/GO/7.12.2015/ 4 expl.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2530/2015. Judecătoria TÂRGU NEAMŢ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2280/2015.... → |
|---|
