Fond funciar. Sentința nr. 2530/2015. Judecătoria TÂRGU NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2530/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU NEAMŢ la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 2530
Dosar nr._ - fond funciar –
- Cod operator 3076 -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU N.
JUDETUL N.
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2530
Ședința publică din data de 09 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. L. C. - judecător
Grefier - P. A.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul B. D. A. în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ N. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, C. L. P. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, având ca obiect fond funciar – plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: petentul și reprezentanții legali ai celor două comisii de fond funciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței următoarele:
- obiectul cauzei: fond funciar – plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene;
- stadiul procesual: fond, dosarul se află la primul termen de judecată, după parcurgerea procedurii prealabile.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
În baza art. 131 Cod procedură civilă, din oficiu instanța verifică competența sa generală, materială și teritorială și stabilește că este competentă sub toate aspectele să soluționeze cauza de față.
În baza art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, astfel încât procesul să fie soluționat într-un termen optim și previzibil, la o zi.
Instanța, în temeiul art.258 al.1 raportat la art.255 Noul Cod de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și nemaifiind alte cereri de formular sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față constată următoarele
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. N. sub nr._ petentul B. D. A. în contradictoriu cu intimatele C. L. de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Comunei P. și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată nr._/07.08.2015 solicitând constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră situată pe raza comunei P. în calitatea sa de moștenitor al defunctului Todici D. G..
În motivarea în fapt a plângerii, petenții au arătat că a depus la C. L. de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Comunei P. o cerere și actele necesare solicitând să i se constituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha vegetație forestier la care avea dreptul autorul lui, conform legii 187/1945, legii 18/1991, legii 1/2000 și legii 247/2005, cererea de constituire fiind respinsă în mod nejustificat.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar depus la dosar înscrisuri, în copie: hotărârea contestată, acte stare civilă, tabel nominal cu cei îndreptățiți la teren, scrisori de răspuns de la instituțiile statului (f.4-22) .
În drept, s-au invocat prevederile art. 53 din Legea 18/1991 și art.36 din Legea 1/2000, modificată prin Legea 212/2008; 193/2007..
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului a formulat întâmpinare (f.31-33), solicitând respingerea plângerii formulate, întrucât soluția pronunțată este temeinică și legală, față de decizia ÎCCJ nr. 2/17.02.2014. A arătat intimata că prin această hotărâre s-a invalidat propunerea C. L. de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Comunei P. privind admiterea cererii de constituire a dreptului de proprietate formulată de petent în calitate de moștenitor al defunctului Todici D. G. pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza comunei P., pe motiv că cererea de constituire a dreptului de proprietate a fost formulată tardiv. În acest sens CJ N. a menționat că termenul limită pentru care se putea formula cerere de constituire de către persoanele menționate la art. 36 din legea 1/2005 a fost 30.11.2005, termen stabilit prin legea nr. 247/2005. Însă, pentru ultima categorie de persoane prevăzută de art. 36 din legea nr. 212/2008 termenul pentru depunerea cererilor nu poate fi cel menționat, ci termenul de 60 de zile prevăzut de către art. 33 din legea nr. 1/2000, astfel încât cererea trebuia formulată până cel târziu data de 02.01.2009.
În apărare a depus la dosar copie după dosarul de constituire a dreptului de proprietate (f.34-41).
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar ca fiind utilă în soluționarea pricinii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1034/07.08.2015 a Comisiei județene N. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a invalidat Hotărârea nr. 59/19.11.2014 a Comisiei Comunale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor P. (prin care se propunea constituirea, în favoarea petentului, în calitate de moștenitor al autorului lui Todici D. G., a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră), cu motivarea că cererea de constituire a fost tardiv formulată.
Petentul și-a întemeiat cererea de constituire înregistrată sub nr. 1306 din data de 31.07.2013 pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 212/2008.
Față de motivele invocate de către petent privind nelegalitatea și netemeinicia Hotărârii nr._/2015 a CJ N., instanța observă că în cuprinsul Legii nr. 212/2008 nu s-a prevăzut, în mod expres, un termen de introducere a cererilor de constituire a dreptului de proprietate, însă acest fapt nu înseamnă că astfel de cereri pot fi formulate nelimitat în timp.
Astfel, dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000 prevăd posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pentru trei categorii de persoane care erau îndreptățite în anul 1945 să fie efectiv împroprietărite ca urmare a aplicării Legii nr. 187/1945.
În forma sa inițială articolul 36 din Legea nr. 1/2000 enumeră ca beneficiari ai dreptului la constituirea proprietății persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată. Aceste categorii de persoane au beneficiat, de la apariția Legii nr. 1/2000, de un termen de formulare a cererii, reglementat de art. 33 din lege, potrivit căruia persoanele fizice și persoanele juridice, care nu au depus în termenul prevăzut de Legea nr. 169/1997 cereri pentru constituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri și pot depune actele doveditoare în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii.
Ulterior, prin Legea nr. 193/2007 publicată în Monitorul Oficial din data de 25.06.2007, art. 36 din Legea nr. 1/2000 a fost completat cu o nouă categorie de persoane cărora să li se poată atribui în proprietate terenuri, respectiv persoanele îndreptățite la împroprietărire înscrise în tabelele nominale întocmite în baza Legii nr. 187/1945.
Termenul de formulare a cererilor pentru această nouă categorie de persoane a fost prevăzut (potrivit art. II) ca fiind 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii (Legea nr. 193/2007), expirând la 29 august 2007.
Prin Legea nr. 212/2008 publicată în Monitorul Oficial din data de 30.10.2008, art. 36 din Legea nr. 1/2000 a suferit o nouă modificare în sensul completării categoriilor de persoane cărora li se recunoaște dreptul la obținerea de terenuri cu categoria persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Astfel, întrucât legiuitorul nu a prevăzut în cuprinsul Legii nr. 212/2008 un termen de introducere a cererilor de constituire, cum prin acest act normativ se aduce doar o completare a textului art. 36 din Legea nr. 1/2000, iar completarea acestui text prin introducerea posibilității reconstituirii dreptului de proprietate și pentru cei îndreptățiți la împroprietărirea prevăzută de Legea nr. 187/1945, a fost adusă prin Legea nr.193/2007, care prevede, în mod expres, un termen de 60 de zile pentru formularea cererii (de la . legii) se deduce, interpretând prin analogie, că același termen (calculat însă, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008) este aplicabil și celor care au luptat pe front și care nu au fost împroprietăriți sau înscriși în tabelul de îndreptățiți, aceștia făcând parte din categoria „îndreptățiților la împroprietărire”.
Deoarece legea nr. 212/2008 a intrat în vigoare la 30.X.2008 termenul până la care trebuia formulată cererea expira la 3 ianuarie 2009.
Faptul că cererile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 212/2008 sunt supuse unui termen de formulare rezultă și din împrejurarea că titlul Legii nr. 1/2000 și art. 25 din lege arată că întreaga procedură de constituire sau constituire se face în condițiile stabilite de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 169/1997 care, la art. 11 alin. 4 stabilesc tot un termen de 60 de zile de depunere a cererilor.
Mai mult, termenul de 60 de zile este prevăzut și la art. 33 din Legea nr. 1/2000 așa cum a fost modificată și completată ulterior.
Cum autorul petentului făcea parte din ultima categorie de beneficiari ai legii (așa cum rezultă din tabelul existent la dosar) cererea de constituire trebuia depusă până la 3 ianuarie 2009.
Ori, cererea de constituire a dreptului de proprietate a fost depusă după aproximativ 4 ani de la expirarea termenului legal, astfel că hotărârea prin care i s-a respins cererea petentului ca tardiv formulată este temeinică și legală.
Pe de altă parte termenul de formulare a cererilor de constituire drept de proprietate este un termen imperativ a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii, iar pentru a evita sancțiunea decăderii, partea trebuie să formuleze o cerere de repunere în termenul de formulare a cererii și să dovedească existența unor împrejurări exterioare voinței sale care au împiedicat-o să acționeze în termenul legal.
Însă, pentru a beneficia de instituția repunerii în termen trebuie îndeplinite cumulativ o . condiții.
Astfel, pe lângă dovedirea unei împrejurări mai presus de voința părții este absolut necesar ca „împiedicarea” să fi intervenit înăuntrul termenului legal de formulare a cererii.
De asemenea, pentru acordarea beneficiului repunerii în termen mai este necesară și o dublă condiție: partea să indice motivele împiedicării în termen de 15 zile de la încetarea acestuia și actul de procedură să fie îndeplinit înăuntrul aceluiași termen.
Ori, trecând peste faptul că petentul nu a formulat vreo cerere de repunere în termen, acesta nu au indicat nicio „ împrejurare mai presus de voința sa” care l-a împiedicat să formuleze cererea de constituire drept proprietate.
Pe cale de consecință, instanța va respinge cererea formulată de către petent ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de către petentul B. D. A., dom. în sat Pîțîligeni, ., ., în contradictoriu cu intimatele C. L. de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Comunei P. și C. Județeană N., ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Tg. N..
Pronunțată în ședința publică, azi, 09.12.2015.
Președinte, Grefier,
M. L. C. P. A.
Red.Tehnored. M.L.C./23.12.2015
Tehnored. P.A./23.12.2015/ 5 ex.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2482/2015.... → |
|---|
