Succesiune. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria TIMIŞOARA

Judecătoria TIMIŞOARA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria TIMIŞOARA la data de 28-12-2015 în dosarul nr. 14088/2015

Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:JDTIM:2015:009._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA TIMIȘOARA

SECȚIA A II -A CIVILĂ

Dosar nr._ cod operator 2881

SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.12.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: I. B. M.

GREFIER: H. G.

Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamantul I. O. I. și pe pârât M. TIMISOARA prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUN. TIMIȘOARA, având ca obiect succesiune.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Mersul dezbaterilor și concluziile pe fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14.12.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 28.12.2015.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 29.06.2015, reclamanta I. O.-I., în calitate de reprezentant legal al minorului fără capacitate de exercițiu I. Oliver Z., în contradictoriu cu pârâtul M. TIMIȘOARA, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se constate vacanța moștenirii defunctului T. C., fiul lui M. loan și T. F., născut la 16 decembrie 1929, în ., CNP_, decedat fără moștenitori legali sau testamentari la 14 octombrie 2013 și să se stabilească calitatea de moștenitor a Municipiului Timișoara după acesta, cu titlul de moștenire vacantă; să se constate că prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 781/03.06.2005 de Biroul Notarilor Publici „VRAȘTI - A." din Timișoara defunctul T. C. (în calitate de promitent-vânzător) s-a obligat să vândă defunctului A. Oliver (în calitate de promitent-cumpărător) imobilul înscris în cartea funciară nr._-C1-U5 (număr vechi_), nr. top 261/1, constând în apartamentul nr. 1, situat în Timișoara, .. 8, parter, compus din o cameră, cu 3,98% părți comune și cu 6/145 mp teren în folosință, cu prețul de 50.000.000 lei vechi și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare, cu obligația sa corelativă de a achita pârâtului diferența de preț de 4.000.000 lei vechi (400 lei noi); să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului descris mai sus în favoarea defunctului A. Oliver, cu titlul de cumpărare, ca bun propriu; cu cheltuieli de judecată dacă pârâtul se opune admiterii acțiunii.

Susținerile reclamantei

Reclamanta I. O.-I. este mama minorului fără capacitate de exercițiu I. Oliver Z., născut la 21 februarie 2009.

Tatăl minorului I. Oliver Z. este A. Oliver, cu care reclamanta nu a fost căsătorită.

A. Oliver a decedat la 28 ianuarie 2012, iar minorul I. Oliver Z. este unicul său moștenitor, această calitate fiindu-i stabilită prin certificatul de moștenitor nr. 125/22.10.2012, eliberat de Biroul Notarilor Publici Asociați „S. C. & B. S." din Timișoara.

Apartamentul nr. 1 din imobilul situat în Timișoara, .. 8 este înscris în cartea funciară nr._-C1-U5 Timișoara, nr. top 261/1 în proprietatea numitului T. C..

T. C. a dobândit proprietatea apartamentului prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/30.03.2005 încheiat cu Primăria Municipiului Timișoara.

La 3 iunie 2005 A. Oliver a încheiat cu numitul T. C. promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 781/03.06.2005 de Biroul Notarilor Publici „VRAȘTI - A." din Timișoara, prin care acesta din urmă s-a obligat să îi vândă apartamentul în discuție, atunci când legea va permite. Promisiunea a fost notată în cartea funciară sub nr._/07.06.2005.

Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 50.000.000 lei vechi, din care la data încheierii promisiunii a fost achitat un avans de 46.000.000 lei vechi, diferența de 4.000.000 lei vechi urmând să fie plătită la data închierii contractului autentic de vânzare-cumpărare.

Întrucât T. C. a dobândit apartamentul în baza Legii nr. 112/1995 și opera interdicția de înstrăinare prevăzută de art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995, părțile au stabilit ca vânzarea să se facă atunci când legea va permite. Vânzarea locuințelor cumpărate în baza Legii nr. 112/1995 înainte de expirarea interdicției de înstrăinare timp de 10 ani a fost permisă începând cu 1 octombrie 2011, odată cu abrogarea art. 9 alin. 8 din acest act normativ prin art. 230 lit. ț din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Totuși, încheierea contractului autentic de vânzare nu a avut loc ulterior datei de 1 octombrie 2011, deoarece în anul 2009 T. C. s-a îmbolnăvit grav, suferind de ..

T. C. a decedat la 14 octombrie 2013 în .. Acesta nu a fost căsătorit, nu a avut copii, nu există alte persoane cu vocație succesorală.

De asemenea, astfel cum rezultă din încheierea eliberată de notarul public, prevăzută la art. 193 alin. 3 Cod procedură civilă, succesiunea sus-numitului nu a fost dezbătută.

Ținând seamă că defunctul T. C. nu are moștenitori, reclamanta a înțeles să formulez prezenta cerere în contradictoriu cu M. Timișoara, în calitatea sa de succesibil al defunctului, în temeiul dreptului propriu de moștenire legală reglementat de art. 1.135, art. 1.138 și art. 1.139 alin. 2 cod civil (aplicabile în raport de data deschiderii moștenirii), dispoziții care au următorul conținut:

-„Dacă nu sunt moștenitori legali sau testamentari, moștenirea este vacantă";

-„Moștenirile vacante revin comunei, orașului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii și intră în domeniul lor privat (...)";

-„. caz, municipiul suportă pasivul moștenirii vacante numai în limita valorii bunurilor din patrimoniul succesoral".

Cerințele textelor supra-citate sunt îndeplinite pentru a se declara vacanța moștenirii și a se stabili calitatea de moștenitor a Municipiului Timișoara în urma defunctului T. C..

M. Timișoara este reprezentat în cauză de P. Municipiului Timișoara, autoritatea executivă care reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție, potrivit art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001.

M. Timișoara este reprezentat și de Consiliul Local al Municipiului Timișoara, în virtutea atribuțiilor privind administrarea domeniului public și privat al municipiului, conferite acestei autorități deliberative prin art. 36 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001, precum și în considerarea prevederilor art. 101 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, republicată, potrivit cărora procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate, precum și a secretarului consiliului local al localității în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moștenirii.

În calitatea sa de reprezentant legal al minorului I. Oliver Z., unicul moștenitor al beneficiarului promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare A. Oliver și în numele căruia acționează, justifică interesul de a se constata vacanța moștenirii numitului T. C. prin pretenția de a fi pronunțată o hotărâre care să țină loc de contract autentic în ceea ce privește imobilul în litigiu, care a trecut din patrimoniul defunctului în patrimoniul pârâtului M. Timișoara.

Totodată, conform art. 969 Cod civil din 1864 (aplicabil în baza art. 3 și art. 102 din Legea nr. 71/2011, în acord cu principiul tempus regit actum) convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 din același cod (aplicabil în baza art. 3 și art. 102 din Legea nr. 71/2011, în acord cu principiul tempus regit actum), convențiile trebuie executate cu bună-credință. De asemenea, creditorul este îndreptățit la îndeplinirea exactă a obligației, așa cum dispune art. 1073 Cod civil din 1864 (aplicabil în baza art. 3 și art. 102 din Legea nr. 71/2011, în acord cu principiul tempus regit actum).

Îndeplinindu-se condiția suspensivă de care depindea perfectarea actului autentic, obligația promitentului-vânzător de a transfera promitentului-cumpărător proprietatea asupra bunului s-a consolidat retroactiv, din momentul încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare.

Or, câtă vreme M. Timișoara a dobândit moștenirea vacantă rămasă în urma defunctului T. C. de la data deschiderii ei, de la aceeași dată răspunde pentru pasivul succesiunii și are obligația de a transmite promitentului-cumpărător dreptul de proprietate asupra imobilului, corelativ cu încasarea diferenței de preț (4.000.000 lei vechi), referitor la care părțile au stabilit că se va achita la data încheierii contractului autentic.

Starea de pasivitate a Municipiului Timișoara, concretizată în omisiunea de a depune prin reprezentanții săi diligențe cu scopul constatării vacanței succesorale, duce în mod indubitabil la vătămarea interesului legitim al minorului I. Oliver Z. (pe care îl reprezint), moștenitorul defunctului A. Oliver și constituie refuz nejustificat de a executa obligația asumată de către defunctul T. C..

În același timp, dreptul promitentului-cumpărător A. Oliver de a cere executarea obligației de transmitere a proprietății a fost recunoscut de promitentul-vânzător T. C. prin predarea posesiei asupra apartamentului.

Posesia a fost exercitată de către A. Oliver și, ulterior decesului său (survenit la 28 ianuarie 2012), de către reclamantă (în numele minorului fără capacitate de exercițiu I. Oliver Z., unicul moștenitor al defunctului A. Oliver), în mod direct sau prin intermediul tatălui defunctului A. Oliver, bunicul fiului I. Oliver Z.. Posesia a fost și este exercitată neîntrerupt și sub nume de proprietar, efectuând lucrări de întreținere și îmbunătățire și suportând cheltuielile care cad în sarcina proprietarului.

De altfel, nici T. C., nici M. Timișoara după moartea acestuia și nici o altă persoană nu au negat vreodată - prin nici un fel de acte sau fapte - dreptul de a fi transferată proprietatea în patrimoniul defunctului A. Oliver și nici nu s-au emis pretenții în legătură cu imobilul.

Ca urmare a constatării vacanței moștenirii, a stabilirii calității de moștenitor a Municipiului Timișoara și a pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare, se impune înscrierea în cartea funciară nr._-C1-U5, nr. top 261/1 a dreptului de proprietate în favoarea defunctului A. Oliver.

În drept, reclamanta a invocat normele legale menționate în cuprinsul acțiunii, precum și art. 1004, art. 1005, art. 1011, art. 1014, art. 1015 și art. 1016 Cod civil din 1864 (aplicabile în baza art. 3 și art. 102 din Legea nr. 71/2011, în acord cu principiul tempus regit actum), art. 80 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 43 alin. 2, art. 501 și art. 502 coroborat cu art. 142 și art. 143, art. 885 alin. 4 și art. 888 Cod civil (Legea nr. 287/2009), precum și art. 22 alin. 3 și art. 29 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 7/1996 (în forma în vigoare la momentul încheierii promisiunii).

În probațiune, au fost depuse următoarele înscrisuri: extrasul de carte funciară nr._-C1-U5 Timișoara (nr. CF vechi_), nr. top 261/1; promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 781/03.06.2005 de Biroul Notarilor Publici „VRAȘTI - A." din Timișoara; contractul de vânzare-cumpărare nr._/30.03.2005 încheiat între Primăria Municipiului Timișoara și T. C.; certificatul de naștere, buletinul de identitate și certificatul de deces ale defunctului T. C.; încheierea nr. 2/06.02.2015 eliberată de notarul public B.-A. S. cu privire la verificarea evidențelor succesorale, care atestă că moștenirea defunctului T. C. nu a fost dezbătută; certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1439/02.03.2009, prin care T. C. a fost încadrat în grad de handicap grav, cod boală G30 și dovada că „G30" este codul bolii Alzheimer; cartea de identitate și certificatul de deces ale defunctului A. Oliver; certificatul de moștenitor nr. 125/22.10.2012, eliberat de Biroul Notarilor Publici Asociați „S. C. & B. S." din Timișoara, prin care s-a stabilit calitatea fiului meu I. Oliver Z. de unic moștenitor al defunctului A. Oliver; cartea de identitate a minorului I. Oliver Z. și cartea mea de identitate; chitanțele de plată a impozitului pe clădire datorat pentru apartamentul ce a făcut obiectul promisiunii bilaterale pentru perioada 2005 - 2015, achitat de A. Oliver până la data decesului său și apoi de subsemnata; polița de asigurare ASTRA PAD PLUS BONUS și polița de asigurare împotriva dezastrelor naturale PAD, încheiate pentru apartament în anii 2011 și 2014; cererea adresată Direcției Fiscale a Municipiului Timișoara pentru aflarea valorii impozabile a imobilului și răspunsul prin care mi se aduce la cunoștință că aceasta nu poate fi soluționată decât la solicitarea instanței; extras din grilele notariale cuprinzând valorile orientative ale proprietăților imobiliare în anul 2015; dovada cursului valutar leu/euro la data introducerii acțiunii.

De asemenea, s-a solicitat încuviințarea și administrarea probei testimoniale.

S-a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 223 alin. 3 și art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a Il-a Cod procedură civilă.

Cererea a fost legal timbrată cu 2.852 lei, taxă judiciară de timbru.

Pârâtul M. Timișoara prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara au formulat întâmpinare, solicitând admiterea în parte și respingerea în rest a acțiunii.

Susținerile pârâtului

Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul de mai sus pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamanta a solicitat instanței să constate, prin hotărârea pe care o va pronunța, vacanța moștenirii defunctului T. C., decedat fără moștenitori legali sau testamentari la data de 14.10.2013 și să se stabilească calitatea de moștenitor a Municipiului Timișoara după acesta cu titlu de moștenire vacantă; de asemenea, reclamanta a solicitat să se constate că prin promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare autentificată sub nr. 781/03.06.2005, defunctul T. C-tin s-a obligat să vândă defunctului A. Oliver imobilul înscris în CF nr._-C1-U5 (nr. vechi_) Timișoara, nr. top. 261/1, constând în . Timișoara, .. 8, parter, cu prețul de 50.000.000 ROL și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare cu obligația de a achita pârâtei diferența de preț de 4.000.000 ROL (400 RON) și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea defunctului A. Oliver cu titlu de cumpărare, ca bun propriu.

Avându-se în vedere data decesului numitului T. Contantin - 14.10.2013, în speță sunt aplicabile prevederile noului Cod civil, în vigoare din data de 01.10.2011. In art. 964 alin. 3 din noul C.civ. se arată următoarele: „în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite comunei, orașului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii”.

Potrivit art. 553 alin. 2 din N.C.civ., “Moștenirile vacante se constată prin certificat de vacanță succesorală și intră în domeniul privat al comunei, orașului sau municipiului, după caz, fără înscriere în cartea funciară. Imobilele cu privire la care s-a renunțat la dreptul de proprietate conform art. 562 alin. (2) se dobândesc, fără înscriere în cartea funciară, de comună, oraș sau municipiu, după caz, și intră în domeniul privat al acestora prin hotărârea consiliului local”.

În ceea ce privește prețul prevăzut în promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare reprezentând obiectul prestației cumpărătorului, acesta trebuie să corespundă valorii lucrului vândut. Pentru valabilitatea contractului de vânzare - cumpărare, prețul trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie fixat într-o sumă de bani; să fie determinat sau determinabil; să fie sincer și serios; să nu contravină dispozițiilor legale imperative referitoare la regimul prețurilor.

În speță, consideră că prețul stabilit de către promitentul vânzător și promitentul cumpărător nu era sincer și serios, ținându-se seama de faptul că obiectul vânzării îl reprezintă un apartament situat în centrul municipiului Timișoara (zona 0 - .>

Prețul este serios dacă nu este derizoriu (infim), disproporționat cu valoarea lucrului vândut. Întrucât prețul este derizoriu, contractul poate fi considerat nul ca promisiune de vânzare - cumpărare. Așadar prețul stabilit era un preț incorect la data încheierii antecontractului.

Art. 1303 C.civ. precizează că, prețul trebuie să fie serios, adică să nu fie derizoriu sau atât de disproporționat în raport de valoarea lucrului vândut încât să nu existe preț.

Prin promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare încheiată la data de 03.06.2005 între numitul T. C. și A. Oliver, părțile s-au obligat să încheie în viitor un contract de vânzare - cumpărare, fără a translata proprietatea. Încheierea unei promisiuni sinalagmatice de vânzare nu duce implicit la încheierea contractului dorit de către părți. Prin acest act preparatoriu s-a prefigurat doar un viitor contract de vânzare - cumpărare, pentru încheierea căruia ar fi fost necesar un nou consimțământ al părților.

Promisiunea de vânzare - cumpărare dă naștere în sarcina părților obligației de a face (de a încheia în viitor contractul promis), nefiind translativă de proprietate.

Astfel, la data încheierii, legea cerea existența unui consimțământ valabil exprimat, adică să provină de la o persoană cu discernământ. Potrivit certificatului nr. 1439/02.03.2009 de încadrare în grad de handicap, numitul T. C-tin suferea de . (senilitate gravă).

Pârâta susține că are îndoieli cu privire la discernământul avut la data încheierii contractului, acesta trebuind să fi avut puterea de a aprecia efectele juridice care se produc în baza manifestării sale de voință.

Un alt aspect se referă la excepția prescripției dreptului la acțiune al promitentului -cumpărător. Astfel, drepturile și obligațiile născute din promisiunea de vânzare - cumpărare având un conținut patrimonial fac ca acțiunea să fie supusă prescripției extinctive conform art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958. Prin urmare, consideră că, dreptul la acțiune al reclamantului s-a prescris în termenul general de prescripție de trei ani care începe să curgă de la data de 01.10.2011 - data abrogării art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995.

Promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare constituie un angajament care generează exclusiv un drept de creanță, corespunzător obligației de a face, respectiv de a încheia, în viitor, contractul de vânzare - cumpărare. Acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare - cumpărare, în materia obligațiilor de a face are caracter personal deoarece reclamantul își valorifică un drept de creanță, potrivit Deciziei ICCJ nr. 8/2013.

În speță, există o imposibilitate obiectivă de executare a promisiunii de vânzare - cumpărare, intervenind moartea părților contractante.

Solicită admiterea în parte a cererii de chemare în judecată în ceea ce privește constatarea vacanței moștenirii defunctului T. C-tin și respingerea în rest în ceea ce privește pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare.

In drept, invocă dispozițiile art. 553 alin. 2, 963 alin. 3, art. 1135 - 1139 din noul C.civ., art. 942 din vechiul C.civ..

Pârâtul a formulat și cerere reconvențională, în temeiul art. 209 din C.proc.civ. prin care solicită în contradictoriu cu I. O. I. să se constate nulitatea promisiunii bilaterale de vânzare - cumpărare nr. 781/03.06.2005 încheiată la BNP A. A. C., prin care numitul T. C-tin se obligă să vândă imobilul situat în Timișoara, .. 8, iar numitul A. Oliver să cumpere imobilul.

Solicită să fie invalidat acest contract și să se constate inopozabilitatea actului față de pârât în calitate de moștenitoare pentru moștenirea vacantă rămasă după defunctul T. C-tin, avându-se în vedere prețul derizoriu stabilit între promitentul vânzător și promitentul cumpărător.

Susținerile pârâtului reclamantului reconvențional

Prețul nu era sincer și serios, ținându-se seama de faptul că obiectul vânzării îl reprezintă un apartament situat în centrul municipiului Timișoara (zona 0 - pe .>

Prețul este serios dacă nu este derizoriu (infim), respectiv disproporționat cu valoarea lucrului promis a fi vândut, întrucât prețul este derizoriu, contractul poate fi considerat nul ca promisiune de vânzare - cumpărare. Așadar, prețul stabilit între numiții A. Oliver și T. C-tin de 5.000 lei noi era un preț incorect la data încheierii antecontractului.

Art. 1303 C.civ. precizează că, prețul trebuie să fie serios, adică să nu fie derizoriu sau atât de disproporționat în raport de valoarea lucrului vândut încât să nu existe preț.

Promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare s-a încheiat în condițiile dreptului comun cu aplicarea regulilor generale în materie de contracte (art. 942 și urm. C.civ.), trebuind să îndeplinească condițiile de valabilitate necesare oricărei convenții. De asemenea, la data încheierii convenției, legea cerea existența unui consimțământ valabil exprimat, adică să provină de la o persoană cu discernământ. Potrivit certificatului nr. 1439/02.03.2009 de încadrare in grad de handicap, numitul T. C-tin suferea de . (senilitate gravă).

Există îndoieli cu privire la discernământul susnumitului la data încheierii promisiunii de vânzare - cumpărare, acesta trebuind să fi avut puterea de a aprecia efectele juridice care se produc în baza manifestării sale de voință.

Potrivit art. 1205 C.civ., este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii acestuia, se afla, fie și numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale.

In drept, invocă dispozițiile art. 1179, 1205, 1279 din C.civ.

Solicită judecarea cauzei si în lipsă.

La data de 11.09.2015 reclamanta I. O.-I. a formulat precizare a cererii de chemare în judecată, petitele 2 și 3 ale cererii introductive, urmând să aibă următorul conținut: să se constate că prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 781/03.06.2005 de Biroul Notarilor Publici „VRAȘTI - A." din Timișoara defunctul T. C. (în calitate de promitent-vânzător) s-a obligat să vândă defunctului A. Oliver (în calitate de promitent-cumpărător) imobilul înscris în cartea funciară nr._-C1-U5 (număr vechi_), nr. top 261/1, constând în apartamentul nr. 1, situat în Timișoara, .. 8, parter, compus din o cameră, cu 5,22% părți comune și cu 8/145 mp teren în folosință, cu prețul de 50.000.000 lei vechi și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare având ca obiect imobilul înscris în cartea funciară nr._-C1-U5 (număr vechi_), nr. top 261/1, constând în apartamentul nr. 1, situat în Timișoara, .. 8, parter, compus din o cameră, cu 3,98% părți comune și cu 6/145 mp teren în folosință și cota de 144/2.668 părți din imobilul înscris în cartea funciară nr._-C1-U3 (număr vechi_), nr. top 261/VI, constând în pod, situat în Timișoara, .. 8, cu 28,68% părți comune și cu 38/145 mp teren în folosință, cu obligația sa corelativă de a achita pârâtului diferența de preț de 4.000.000 lei vechi (400 lei noi); să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al defunctului A. Oliver asupra imobilului înscris în cartea funciară nr._-C1-U5, nr. top 261/1 și asupra cotei de 144/2.668 părți din imobilul înscris în cartea funciară nr._-C1-U3, nr. top 261/VI, cu titlul de cumpărare, ca bun propriu.

Susținerile reclamantei

În prealabil arată că precizarea de acțiune este consecința unei împrejurări pe care nu am cunoscut-o anterior, și anume existența actului de rectificare și reapartamentare autentificat sub nr. 1061/10.07.2008 de Biroul Notarilor Publici "VRAȘTI - A." din Timișoara.

Astfel, la data încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 781/03.06.2005 de Biroul Notarilor Publici „VRAȘTI - A." din Timișoara, apartamentul nr. 1 din imobilul situat în Timișoara, .. 8, imobilul înscris în cartea funciară nr._ (număr nou_-C1-U5), nr. top 261/1, avea 5,22% părți comune.

Prin actul de rectificare și reapartamentare autentificat sub nr. 1061/10.07.2008, de Biroul Notarilor Publici "VRAȘTI - A." din Timișoara, proprietarii celor 5 apartamente din imobilul situat în Timișoara, .. 8 au rectificat părțile comune indivize ale acestuia și l-au reapartamentat, conform Documentației de reapartamentare avizată tehnic de O.C.P.I. T. sub nr._/03.06.2008, în sensul că părțile comune indivize au fost micșorate (diminuându-se corelativ părțile comune indivize ce revin fiecărui apartament) și a fost creată o nouă unitate individuală, respectiv podul, care a fost înscris în cartea funciară nr._-C1-U3 (număr vechi_), nr. top 261/VI, în coproprietatea proprietarilor celor 5 apartamente.

În urma celor două operațiuni apartamentul nr. 1 a rămas cu 3,98% părți comune și defunctul T. C. a devenit coproprietar asupra cotei de 144/2.668 părți din pod.

Prin actul autentic de rectificare și reapartamentare T. C. și A. Oliver au convenit expres că se menține notată promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 781/03.06.2005 de Biroul Notarilor Publici „VRAȘTI - A." din Timișoara în favoarea lui A. Oliver asupra apartamentului nr. 1 și asupra cotei de 144/2668 părți din pod.

Este evident că părțile contractante au recunoscut și confirmat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare încheiată în anul 2005 ținând seamă că obiectul material al promisiunii a rămas același în urma rectificării și reapartamentării.

Dreptul de proprietate al defunctului T. C. privește același bun (inițial identificat ca apartamentul nr. 1, cu 5,22% părți comune, iar actualmente ca apartamentul nr. 1, cu 3,98% părți comune și cota de 144/2.668 părți din pod, unitate individuală creată prin rectificare și reapartamentare), chiar dacă din punct de vedere juridic astăzi este vorba despre două imobile.

Posesia a fost exercitată în condițiile relatate în cuprinsul cererii de chemare în judecată atât asupra apartamentului, cât și asupra cotei de 144/2.668 părți din pod.

De asemenea, predarea posesiei de către promitentul-vânzător T. C. constituie un act de recunoaștere a dreptului, care a întrerupt prescripția extinctivă, așa cum dispune art. 16 lit. a din Decretul-lege nr. 167/1958.

Nici T. C., nici moștenitorul său M. Timișoara și nici o altă persoană nu au negat vreodată dreptul de a fi transferată în patrimoniul defunctului A. Oliver proprietatea asupra apartamentului și asupra cotei de 144/2.668 părți din pod și nici nu s-au emis nici un fel de pretenții în legătură cu acestea. Așadar, dreptul de a cere executarea obligației de transmitere a proprietății subzistă.

Ca urmare a constatării vacanței moștenirii defunctului T. C., a stabilirii calității de moștenitor a Municipiului Timișoara după sus-numitul defunct și a pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare cu privire la apartamentul nr. 1 și la cota de 144/2.668 părți din pod, se impune înscrierea dreptului de proprietate în favoarea defunctului A. Oliver în cartea funciară nr._-C1-U5, nr. top 261/1 și în cartea funciară nr._-C1-U3, nr. top 261/VI, cu titlul de cumpărare, ca bun propriu.

În drept, reclamanta invocă normele legale invocate în cererea inițială, care sunt pe deplin aplicabile.

În probațiune a depus următoarele înscrisuri: extrasul de carte funciară nr._-C1-U3 Timișoara (număr vechi_), nr. top 261/VI; actul de rectificare și reapartamentare autentificat sub nr. 1061/10.07.2008 de Biroul Notarilor Publici "VRAȘTI - A." din Timișoara; extrase din Documentația de reapartamentare avizată tehnic de O.C.P.I. T. sub nr._/03.06.2008, ce a stat la baza rectificării și reapartamentării: foaie de capăt; borderou; determinarea cotelor părți după edificare pentru pod, extras de carte funciară colectivă nr. 70 Timișoara, nr. top. 261; extras de carte funciară nr._ (număr nou_-C1-U5); releveu parter; releveu terasă; anexa nr. 9 (situația juridică după rectificare și reapartamentare); dovada cursului valutar leu/euro.

La data de 25.11.2015 pârâții M. Timișoara prin Primar și Consilul Local al Municipiului Timișoara au formulat precizare a cererii reconventionale ca urmare a precizării cererii de chemare în judecată depusă de reclamantă, prin care solicită înscrierea în cartea funciară nr._-C1-U5 Timișoara, nr. top. 261/1 a dreptului de proprietate al Municipiului Timișoara dobândit prin succesiune vacantă și a cotei de 144/2.668 părți din imobilul înscris în cartea funciară nr._-C1-U3 (nr. vechi_), nr. top. 261/VI, constând în pod, situat în Timișoara, .. 8, cu 28,68% părți comune și cu 38/1745 mp teren în folosință; să se constate nulitatea promisiunii bilaterale de vânzare - cumpărare nr. 781/03.06.2005 încheiată la BNP A. A. C., prin care numitul T. C-tin se obligă să vândă imobilul situat în Timișoara, .. 8, iar numitul A. Oliver să cumpere imobilul.

Raportat la cele arătate de reclamantă prin înscrisurile depuse, au înțeles să precizeze cererea reconvențională în sensul în care întreg patrimoniul defunctului se transmite Municipiului Timișoara, urmare a reapartamentării imobilului arătat supra.

Totodată, pârâta învederează că își menține punctul de vedere exprimat atât prin întâmpinarea depusă, cât și prin cererea reconvețională.

In drept, invocă pentru cererea reconvențională dispozițiile art. 1179, 1205, 1279 din C.civ.

Reclamanta pârâtă reconvențional a formulat la data de 25.09.2015, răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca nefondată.

Susținerile reclamantei

Prețul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 781/03.06.2005 de Biroul Notarilor Publici „VRAȘTI - A." din Timișoara este neserios.

Doctrina juridică și practica judiciară (spre exemplu, decizia nr. 3493 din 18 mai 2012 pronunțată în recurs de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia nr. 1667/R din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj,) admit în unanimitate că: prin noțiunea de preț serios, în sensul dispozițiilor art. 1303 Cod civil din 1864, se înțelege prețul care constituie o cauză suficientă a obligației luate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării (firește raționamentul este aplicabil și în cazul antecontractelor de vânzare-cumpărare); echivalența valorică relativă a prețului față de valoarea lucrului vândut trece prin filtrul subiectivismului părților contractante, care prin efectul voinței lor sunt libere să aprecieze întotdeauna întinderea valorii ce se plătește drept preț; prețul serios nu reclamă o echivalență între preț și valoarea lucrului, fiind exclusă doar existența unei disproporții care nu este susceptibilă de justificare firească; prețul este neserios atunci când este atât de disproporționat încât în realitate nu există, este infim și tinde spre zero; nulitatea vânzării poate fi dispusă pentru preț neserios numai atunci când prețul este atât de mic încât lipsește vânzarea de cauză nu și când acesta ar fi lezionar; valabilitatea prețului (un preț mai mic care nu reprezintă echivalentul valoric al lucrului vândut) nu afectează validitatea convenției, un astfel de preț neputând fi considerat neserios; în situația în care un contract de vânzare-cumpărare s-a încheiat pentru un preț mult inferior valorii reale a lucrului vândut acesta rămâne valabil, deoarece părțile sunt libere să determine prețul sub sau peste valoarea bunului; dacă prețul stabilit este inferior valorii propriu-zise a obiectului vândut nu înseamnă că prețul este neserios, la stabilirea lui putând fi avute în vedere și alte criterii.

În procesul pendinte trebuie observat în primul rând că T. C. a dobândit proprietatea apartamentului prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/30.03.2005, încheiat cu Primăria Municipiului Timișoara, cu prețul de 46.645.538 lei vechi, deci mai mic decât cel stabilit prin promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată cu A. Oliver.

Or, câtă vreme promitentul-vânzător a obținut un preț mai mare decât cel cu care el însuși a cumpărat apartamentul, evident că nu poate fi vorba despre neseriozitatea prețului.

Apoi, și dacă s-ar aprecia că prețul de 50.000.000 lei vechi este mai mic decât valoarea bunului la momentul încheierii promisiunii, el este justificat atât de criteriul subiectiv al libertății de apreciere a părților contractante în stabilirea prețului, care nu poate fi cenzurată de către succesorii lor în drepturi, cât și de criterii obiective: transmiterea proprietății a fost amânată pe o perioadă de 1(3 ani, nefiind așadar certă; promitentul-vânzător a mai locuit un timp în imobil; apartamentul are doar suprafață de 18 mp, era în stare de degradare și necesita lucrări serioase de igienizare și îmbunătățire a confortului; în anul 2005 nu se tranzacționau imobile de genul celui în discuție, toate fiind supuse interdicției de înstrăinare instituite prin art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995.

Argumentul pârâtului că prețul este neserios ținând seamă că obiectul vânzării îl reprezintă un imobil situat în zona 0 a Municipiului Timișoara nu poate fi primit.

Seriozitatea prețului se determină prin raportare la epoca încheierii actului juridic și nu la data atacării lui. Totodată, este fără relevanță juridică evoluția prețurilor pe piața imobiliară și a puterii de cumpărare a banilor în intervalul de 10 ani scurs de la încheierea promisiunii și până la data la care promitentul-cumpărător cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare.

Sub aspect procedural trebuie reținut că pârâtul nu și-a dovedit în niciun fel susținerea privind neseriozitatea prețului promisiunii de vânzare-cumpărare, așa cum îl obligă art. 249 Cod procedură civilă, limitându-se doar la a o invoca prin întâmpinare și prin cererea reconvențională.

Prin urmare, în temeiul art. 254 alin. 1 Cod procedură civilă, solicită să se constate că pârâtul este decăzut din dreptul de a propune probe asupra acestei chestiuni.

Neîntemeiat pretinde pârâtul că defunctul T. C. nu avea discernământ la data încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare.

Se impune precizarea, la fel ca în cazul prețului, că nici această afirmație nu este dovedită în vreun fel de pârât. Ca atare, solicită să se constate că este decăzut din dreptul de a propune probe și asupra problemei referitoare la lipsa consimțământului, conform art. 254 alin. 1 Cod procedură civilă.

În același timp, potrivit art. 949 Cod civil din 1964 (aplicabil în speță în baza art. 3 și art. 102 din Legea nr. 71/2011), poate contracta orice persoană care nu este declarată incapabilă de către lege, iar art. 950 din același act normativ prevede că necapabili de a contracta sunt minorii, interzișii și toți cei cărora legea le-a prohibit oarece contracte.

În lipsa situațiilor reglementate expres de lege în privința capacității și a unor probe concludente în sensul lipsei discernământului, simpla îndoială a moștenitorului cu privire la discernământul autorului său nu poate produce efectul scontat, chiar dacă la patru ani după încheierea actului T. C. s-a îmbolnăvit de ..

Pe de altă parte, depune adeverința medicală eliberată la 1 iunie 2005 de doctorul M. I., cu două zile înainte de încheierea antecontractului, care atestă că T. C. era clinic sănătos și nu suferea de boli cronice sau infectocontagioase.

Art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă dispune că prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.

În legătură cu actele ce pot fi considerate drept acte de recunoaștere a dreptului care întrerup prescripția extinctivă, în unanimitate doctrina juridică și practica judecătorească au stabilit că: predarea bunului ce formează obiectul antecontractului de vânzare cumpărare în posesia celui ce urmează să îl cumpere echivalează cu o recunoaștere a dreptului acestuia de a cere încheierea contractului de vânzare-cumpărare, recunoaștere care întrerupe prescripția, iar o nouă prescripție nu va începe să curgă atâta timp cât bunul se află în posesia promitentului-cumpărător (spre exemplu, a se vedea decizia nr. 188/1981 a Tribunalului Suprem, Secția civilă, în C.D. 1981, p. 65; decizia nr. 1887/1994 a Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, în C.P.J. 1993-1997, p. 149); deținerea imobilului de către promitentul-cumpărător cu acordul promitentului-vânzător echivalează cu recunoașterea dreptului acestuia, în sensul art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958; în asemenea situații, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă în momentul în care promitentul-vânzător se manifestă expres, în sensul negării dreptului promitentului-cumpărător (decizia nr. 1212/17.02.2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

În prezenta cauză predarea de către promitentul-vânzător T. C. a posesiei asupra imobilului obiect al promisiunii constituie act de recunoaștere a dreptului, care a întrerupt prescripția extinctivă, cu respectarea dispozițiilor art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958.

Posesia a fost exercitată de către A. Oliver, iar ulterior decesului său de către reclamantă (în numele minorului fără capacitate de exercițiu I. Oliver Z., unicul moștenitor al defunctului A. Oliver), direct sau prin intermediul tatălui defunctului A. Oliver, bunicul fiului reclamantei, I. Oliver Z.. Posesia a fost și este exercitată neîntrerupt și sub nume de proprietar, efectuând lucrări de întreținere și îmbunătățire și suportând cheltuielile care cad în sarcina proprietarului.

Mai mult, prin actul autentic de rectificare și reapartamentare T. C. și A. Oliver au convenit expres că se menține notată promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare asupra apartamentului nr. 1.

Posesia a fost exercitată de către A. Oliver, iar ulterior decesului său de către reclamantă (în numele minorului fără capacitate de exercițiu I. Oliver Z., unicul moștenitor al defunctului A. Oliver), direct sau prin intermediul tatălui defunctului A. Oliver, bunicul fiului I. Oliver Z.. Posesia a fost și este exercitată neîntrerupt și sub nume de proprietar, efectuând lucrări de întreținere și îmbunătățire și suportând cheltuielile care cad în sarcina proprietarului.

Mai mult, prin actul autentic de rectificare și reaparlamentare T. C. și A. Oliver au convenit expres că se menține notată promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare asupra apartamentului nr. 1.

Pe cale de consecință, întrucât M. Timișoara a dobândit moștenirea vacantă rămasă în urma defunctului T. C. de la data deschiderii ei, de atunci răspunde pentru pasivul succesiunii și are obligația de a transmite moștenitorului promitentului-cumpărător dreptul de proprietate asupra imobilului, corelativ cu încasarea diferenței de preț (4.000.000 lei vechi), referitor la care s-a stabilit că se va achita la data încheierii contractului autentic.

Analizand cererea si intreg materialul probator administrat in cauza, instanta constata urmatoarele:

Conform contractului de vânzare –cumpărare nr._ (f. 11) încheiat cu Primăria Municipiului Timișoara în baza Legii nr. 112/1995, la data de 30.03.2005, numitul T. C. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului –cameră de locuit cu o suprafață utilă de 18,13 mp. situat în Timișoara, .. 8, parter, ., în schimbul achitării prețului în cuantum de 46.645.538 lei.

La data de 03.06.2005, între numiții A. Oliver și T. C. a intervenit Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 781 de BNP A. A. C. ( f.10 ), prin care cel din urmă s-a obligat să vândă numitului A. Oliver, apartamentul mai sus menționat înscris în CF nr._ Timișoara cu nr. top.261/I, iar acesta din urmă s-a obligat să cumpere atunci când legea va permite, acest imobil pentru prețul total de 50.000.000 ROL ( 5.000 RON), preț din care s-a achitat cu titlu de arvună suma de 46.000.000 ROL ( 4.600 RON), iar diferența de 4.000.000 ROL ( 400 ROL) părțile au convenit să fie achitată la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Potrivit Actului de rectificare și reapartamentare autentificat sub nr. 1061/10.07.2008, de BNP "VRAȘTI - A."( f.65-67), proprietarii celor 5 apartamente din imobilul situat în Timișoara, .. 8, au convenit rectificarea părțile comune indivize ale acestui imobil și reapartamentarea acestuia, conform Documentației de reapartamentare avizată tehnic de O.C.P.I. T. sub nr._/03.06.2008, în sensul că părțile comune indivize au fost micșorate (diminuându-se corelativ părțile comune indivize ce revin fiecărui apartament) și a fost creată o nouă unitate individuală, respectiv podul, care a fost înscris în cartea funciară nr._-C1-U3 (număr vechi_), nr. top 261/VI, în coproprietatea proprietarilor celor 5 apartamente.

În urma celor două operațiuni, T. C., în calitate de proprietar al apartamentului nr. 1 a rămas cu 3,98% părți comune și a devenit coproprietar asupra cotei de 144/2.668 părți din pod.

Prin Actul de rectificare și reapartamentare mai sus meționat, numiții T. C. și A. Oliver au convenit expres că se menține notată asupra imobilului înscris în_-C1-U3 (număr vechi_), nr. top 261/VI, Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 781/03.06.2005 de BNP A. A. C., în favoarea numitului A. Oliver.

La data de 28.01.2012 a intervenit decesului promitentului-cumpărător A. Oliver.

Potrivit certificatului de moștenitor nr. 125 / 22.10.2012 eliberat în cadrul dosarului succesoral nr. 142/2012, de pe urma defunctului A. Oliver a rămas ca unic moștenitor, I. Oliver Z., în calitate de fiu minor (f.21)

Așa cum rezultă din certificatul de deces depus la fila 14 din dosar, la data 14.10.2013, numitul T. C., fost cu ultimul domiciliu în Timișoara, .. 8, ., a decedat.

Conform Încheierii privind verificările efectuate în evidențelele succesorale ale Camerei Notarilor Publici și ale Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România nr. 2/06.02.2015 eliberată de notarul public B.-A. S., nu a fost dezbătută succesiunea după acest defunct, nefiind efectuată nicio înregistrare în Registrele de evidență a opțiunilor succesorale sau a liberalităților.

Din proba testimonială administrată în cauză, instanța reține că martorii B. E. –M. și S. D. au declarat că cunosc imobilul ce face obiectul prezentei acțiuni, numitul T. C. plecând din acest apartament la aproximativ doi ani după ce a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare cu A. Oliver. Numitul A. Oliver a igienizat acest apartament după ce a plecat T. Constanzin din el, respectiv prin anul 2007. De altfel, de acest apartament, Oliver și tatăl lui au avut grijă, încă dinainte de a se încheia promisiunea de vânzare-cumpărare. În acest apartament a locuit Oliver, el deținea cheile de la acest apartament. De asemenea, l-a mai folosit și tatăl lui Oliver.

A. Oliver și tatăl său au avut grijă de T. C., respectiv îi duceau mâncare și îi igienizau apartamentul.

Aceeași martori au mai declarat că nu știu ca T. să fi avut pe cineva pe lumea aceasta, nevizitându-l nimeni în afară de A. Oliver.

Prin prezenta cerere de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, reclamanta I. O.-I., în calitate de reprezentant legal al minorului fără capacitate de exercițiu I. Oliver Z., în contradictoriu cu pârâtul M. TIMIȘOARA, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se constate vacanța moștenirii defunctului T. C., fiul lui M. loan și T. F., născut la 16 decembrie 1929, în ., CNP_, decedat fără moștenitori legali sau testamentari la 14 octombrie 2013 și să se stabilească calitatea de moștenitor a Municipiului Timișoara după acesta, cu titlul de moștenire vacantă; să se constate că prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 781/03.06.2005 de Biroul Notarilor Publici „VRAȘTI - A." din Timișoara defunctul T. C. (în calitate de promitent-vânzător) s-a obligat să vândă defunctului A. Oliver (în calitate de promitent-cumpărător) imobilul înscris în cartea funciară nr._-C1-U5 (număr vechi_), nr. top 261/1, constând în apartamentul nr. 1, situat în Timișoara, .. 8, parter, compus din o cameră, cu 5,22% părți comune și cu 8/145 mp teren în folosință, cu prețul de 50.000.000 lei vechi și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare având ca obiect imobilul înscris în cartea funciară nr._-C1-U5 (număr vechi_), nr. top 261/1, constând în apartamentul nr. 1, situat în Timișoara, .. 8, parter, compus din o cameră, cu 3,98% părți comune și cu 6/145 mp teren în folosință și cota de 144/2.668 părți din imobilul înscris în cartea funciară nr._-C1-U3 (număr vechi_), nr. top 261/VI, constând în pod, situat în Timișoara, .. 8, cu 28,68% părți comune și cu 38/145 mp teren în folosință, cu obligația sa corelativă de a achita pârâtului diferența de preț de 4.000.000 lei vechi (400 lei noi); să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al defunctului A. Oliver asupra imobilului înscris în cartea funciară nr._-C1-U5, nr. top 261/1 și asupra cotei de 144/2.668 părți din imobilul înscris în cartea funciară nr._-C1-U3, nr. top 261/VI, cu titlul de cumpărare, ca bun propriu.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al promitentului-cumpărător, iar prin cererea reconvențională a solicitat să se constate nulitatea promisiunii bilaterale de vânzare - cumpărare nr. 781/03.06.2005 încheiată la BNP A. A. C., prin care numitul T. C-tin se obligă să vândă imobilul situat în Timișoara, .. 8, iar numitul A. Oliver să cumpere imobilul.

În temeiul art. 248 C. pr. civ., instanța va proceda la soluționarea cu prioritate a excepției prescripției dreptului material la acțiune al promitentului-cumpărător, și având în vedere dispozițiile art.1073 și art. 1077 vechiul C. civ., aplicabile în cauză în conformitate cu art.102 din Legea nr.71/2011, instanța reține că termenul de prescripție a dreptului la acțiune având ca obiect valorificarea dreptului de creanță izvorât din neperfectarea contractului autentic de vânzare-cumpărare începe să curgă din momentul încheierii contractului, însă atunci când promitentul –cumpărător a preluat imobilul, deținerea lui, cu acordul promitentului-vâmzător echivalează cu recunoașterea dreptului acestuia, recunoaștere care întrerupe precripția, iar o nouă prescripție extinctivă nu va începe să curgă atât timp cât bunul se află în posesia promitentul –cumpărător, așa cum de altfel a statuat atât doctrina cât și practica judiciară în materie.

În speță, având în vedere că, din materialul probator administrat în cauză a rezultat că promitentul-cumpărător a intrat în posesia imobilului ce face obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare încă din anul 2007, exercitând neîntrerupt această posesie, instanța urmează să respingă excepția prescripției dreptului material la acțiune al promitentului-cumpărător invocată de pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune al pârâtului-reclamant reconvențional M. TIMIȘOARA de a solicita anularea promisiunii bilaterale de vânzare autentificată sub nr. 781/03.06.2005 de către BNP A. A. C., instanța reține că lipsa discernământului la data încheierii actului juridic civil se constituie în cauză de nulitate relativă a actului juridic și nu de nulitate absolută, aspect deja reputat în literatura de specialitate, lipsa discernământului neechivalând sub nicio formă cu lipsa consimțământului, cum tinde a acredita pârâta, când invocă nulitatea absolută a contractului pentru lipsa discernământului.

De asemenea, în ceea ce privește susținerea pârâtului-reclamant reconvențional M. TIMIȘOARA potrivit căreia prețul stabilit în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 781/03.06.2005 ar fi derizoriu, aspect care ar conduce la nulitatea acestei promisiuni, instanța reține că și acest aspect se constituie în cauză de nulitate relativă a actului juridic.

Față de aceste considerente, instanța apreciază că din perspectiva sancțiunii nulității relative și nu a celei absolute trebuie analizate motivele de nulitate invocate în cererea reconvențională formulată de pârâtul M. TIMIȘOARA.

Astfel că, admițând că sancțiunea este aceea a nulității relative, devine incidentă, în speță, potrivit art. 248 alin. 1 C.pr.civ. excepția prescripției dreptului la acțiune, în temeiul prevederilor art. 3 alin. 1 corelate cu art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.

Astfel, art. 3 alin. 1 menționat stabilește termenul comun de prescripție, de trei ani, operant în toate situațiile în care legea nu prevede un alt termen, iar art. 9 alin. 2 spune că „în caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripția începe să curgă de la data când cel îndreptățit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviințeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”.

Legiuitorul a fixat două momente de la care începe să curgă prescripția în celelalte cazuri de anulare ( nulitate relativă), deci și în cazul lipsei de discernământ sau al existenței unui preț derizoriu, unul subiectiv, al cunoașterii cauzei de anulare, și unul obiectiv, al expirării celor 18 luni de la încheierea actului juridic.

În speță intră în discuție cea de-a doua ipoteză, antrenând momentul obiectiv, căci această ipoteză marchează momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție de trei ani, când cauza de nulitate relativă nu a fost cunoscută în intervalul celor 18 luni.

Or, promisiunea bilaterală de vânzare autentificată sub nr. 781 a fost perfectată în anul 2005, astfel că însumând 18 luni de la data încheierii actului cu cei trei ani scurși ulterior expirării celor 18 luni, rezultă cu forța evidenței că termenul de prescripție pentru motivul de nulitate relativă invocat s-a împlinit, situație în care față de acest motiv de nulitate, instanța urmează să admită excepția prescripției dreptului material la acțiune al pârâtului-reclamant reconvențional M. TIMIȘOARA de a solicita anularea promisiunii bilaterale de vânzare autentificată sub nr. 781/03.06.2005 de către BNP A. A. C. și să respingă cererea reconvențională formulată de pârâtul M. TIMIȘOARA în contradictoriu cu reclamanta I. O.-I., în calitate de reprezentant legal al minorului fără capacitate de exercițiu I. Oliver Z., ca fiind prescrisă.

Pe fondul cauzei, instanța reține că potrivit art. 953 C. civ., moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia, iar, în conformitate cu art. 1.135 alin.1 C. civ., dacă nu sunt moștenitori legali sau testamentari, moștenirea este vacantă.

Față de starea de fapt mai sus reținută, și având în vedere dispozițiile art. 1.138 C. civ. potrivit cărora moștenirile vacante revin comunei, orașului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii și intră în domeniul lor privat (...), instanța va constata deschisă succesiunea după defunctul T. C., CNP_, cu ultimul domiciliul în Timișoara, ..8, ., va constată că masa succesorală după defunctul T. C. se compune din cota de 1/1 din imobilul înscris în CF nr._-C1-U5 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), nr. top.261/I constând în apartamentul nr.1, situat administrativ în Timișoara, ..8, parter, jud. T. compus din o cameră, cu 3,98% părți comune și cu 6/145 mp teren în folosință și cota de 144/2.668 părți din imobilul înscris în cartea funciară nr._-C1-U3 (număr vechi_), nr. top 261/VI, constând în pod, situat în Timișoara, .. 8, cu 28,68% părți comune și cu 38/145 mp teren în folosință și va constata că moștenirea după defunctul T. C. este vacantă, în favoarea Unitătii Administrativ Teritoriale M. Timișoara.

Față de obiectul cauzei, instanta constata că în speță sunt aplicabile dispozitiile art. 1073 si ale art. 1077 din codul civil, care consacra principiul executarii în natura a obligatiilor ( inclusiv a celor de a face ) si în temeiul carora este admisibila pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare.

Instanța, pentru a pronunța o hotărâre ca să țină loc de act autentic, trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite mai multe condiții, respectiv, încheierea unui antecontract de vânzare-cumparare cu respectarea cerintelor generale de valabilitate ale actelor juridice prevazute de art. 948 C. civ. si existenta în patrimoniul promitentului-vânzator a bunului a carui vânzare a fost promisă.

Din probele administrate în cauză, se constată că sunt îndeplinite ambele condiții, și anume atât existența unui antecontract de vanzare cumpărare, cât si existenta în patrimoniul promitentului-vânzator, în speță, în patrimoniul numitului T. C., a bunului a carui vânzare a fost promisă.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 969, 942, 1073, 1176, 1077 Cod civil, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantă și va constata că între defunctul T. C. și numitul A. OLIVER, a intervenit vânzarea-cumpărarea imobilului înscris în CF nr._-C1-U5 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), nr. top.261/I constând în apartamentul nr.1, situat administrativ în Timișoara, ..8, parter, jud. T. compus din o cameră, cu 3,98% părți comune și cu 6/145 mp teren în folosință și cota de 144/2.668 părți din imobilul înscris în cartea funciară nr._-C1-U3 (număr vechi_), nr. top 261/VI, constând în pod, situat în Timișoara, .. 8, cu 28,68% părți comune și cu 38/145 mp teren în folosință, pentru prețul de 50.000.000 ROL (5.000 RON), din care s-a achitat suma de 46.000.000 ROL (4.600 RON), urmând ca reclamanta I. O.-I., în calitate de reprezentant legal al minorului fără capacitate de exercițiu I. Oliver Z. să achite Unitătii Administrativ Teritoriale M. Timișoara diferența de 4.000.000 ROL (400 RON), prezenta hotarâre ținând loc de act autentic.

De asemenea, va dispune înscrierea dreptului de proprietate al lui A. OLIVER asupra imobilului mai sus menționat, cu titlu de cumpărare.

În temeiul art. 35 alin. 5 dinLegea nr. 7/1996, în termen de 3 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, instanța dispune comunicarea acesteia din oficiu Oficiului de cadastru și Publicitate Imobilarã T., în vederea efectuării modificãrilor în cartea funciară.

În temeiul dispozițiilor art. 451-453 C. pr. civ., apreciind că în prezenta cauză, față de obiectul acesteia, nu se poate reține că pârâtul a căzut în pretenții, instanța va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune al promitentului-cumpărător invocată de pârât prin întâmpinare.

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al pârâtului M. TIMIȘOARA de a solicita anularea promisiunii bilaterale de vânzare autentificată sub nr. 781/03.06.2005 de către BNP A. A. C..

Respinge cererea recovențională formulată de pârâtul M. TIMIȘOARA cu sediul în Timișoara, ., nr. 1, județul T. în contradictoriu cu reclamanta I. O.-I., în calitate de reprezentant legal al minorului fără capacitate de exercițiu I. Oliver Z..

Admite acțiunea formulată de reclamanta I. O.-I., cetățean german, domiciliată în Germania, Schollnach, Bergstr. 12, cu domiciliul ales în Timișoara, .. 56, ., la "O. I., C. I. " - Cabinete de avocat asociate, în calitate de reprezentant legal (mamă) al minorului fără capacitate de exercițiu I. Oliver Z., cetățean german, născut la 21 februarie 2009, domiciliat în Germania, Schollnach, Bergstr. 12, în contradictoriu cu pârâtul M. TIMIȘOARA, și, în consecință:

Constată deschisă succesiunea după defunctul T. C., CNP_, cu ultimul domiciliul în Timișoara, ..8, ..

Constată că masa succesorală după defunctul T. C. se compune din cota de 1/1 din imobilul înscris în CF nr._-C1-U5 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), nr. top.261/I constând în apartamentul nr.1, situat administrativ în Timișoara, ..8, parter, jud. T..

Constată că moștenirea după defunctul T. C. este vacantă, în favoarea Unitătii Administrativ Teritoriale M. Timișoara.

Constată că între defunctul T. C. și numitul A. OLIVER, a intervenit vânzarea-cumpărarea imobilului înscris în CF nr._-C1-U5 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), nr. top.261/I constând în apartamentul nr.1, situat administrativ în Timișoara, ..8, parter, jud. T., pentru prețul de 50.000.000 ROL (5.000 RON), din care s-a achitat suma de 46.000.000 ROL (4.600 RON), urmând ca reclamanta I. O.-I., în calitate de reprezentant legal al minorului fără capacitate de exercițiu I. Oliver Z. să achite Unitătii Administrativ Teritoriale M. Timișoara diferența de 4.000.000 ROL (40 RON).

Prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Dispune înscrierea dreptului de proprietate al lui A. OLIVER asupra imobilului mai sus menționat, cu titlu de cumpărare.

Dispune comunicarea unui exemplar din prezenta hotãrâre Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobilarã T., în termen de 3 zile de la rămânerea definitivă, în vederea efectuării modificãrilor în cartea funciară.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Timișoara.

Pronunțată în ședința publică azi, 28.12.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

I. B. M. G. H., aflat în CO semnează Grefierul-Șef al Secției,

M. D.

Red.IBM/dact.GH/ 4ex/22.02.2016

← Pretenţii. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria TIMIŞOARA		Reziliere contract. Sentința nr. 06/2015. Judecătoria TIMIŞOARA →

Succesiune. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Succesiune. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria TIMIŞOARA