Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 610/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 610/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 610/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 610
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. N.
Grefier: A. D.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial, acțiune formulată de reclamantul B. D., domiciliat în București, .. 4, ., . (Tulcea, .. 13, ., .) în contradictoriu cu pârâta L. (fostă B.) N., domiciliată în Tulcea, ., ., ..
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 7.08.2013 sub nr._ /2014 reclamantul B. D. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâta L. N., solicitând partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, constatarea existenței unui împrumut bancar contractat de părți și partajarea acestuia, precum și constatarea unei creanțe constând în cota de jumătate din contravaloarea ratelor bancare suportate în perioada 1.12.2012 – 25.05.2013 și a unor cheltuieli aferente locuinței comune efectuate în perioada noiembrie – decembrie 2012.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că la data de 1.12.2012 s-a separat în fapt de pârâtă, iar după plecarea acesteia de la domiciliul comun a continuat să suporte singur ratele creditului bancar și cheltuielile aferente imobilului. A precizat reclamantul că în privința bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei părțile au cote de contribuție egale.
În drept au fost invocate prevederile art. 357 și art. 670 din Codul civil și art. 979 și următoarele din Codul de procedură civilă, iar în susținerea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri (filele nr. 6 - 68).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1.938 lei.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare. A depus la data de 25.11.2013 precizări scrise prin care a arătat că achiesează la cererea reclamantului privind constatarea cotelor egale de contribuție la dobândirea bunurilor comune, iar în privința ratelor creditului a afirmat că nu este de acord să le suporte în mod egal cu acesta, întrucât banii au fost folosiți pentru achiziționarea bunurilor rămase în posesia reclamantului.
A mai susținut pârâta că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor imobilului pentru luna decembrie 2012 întrucât din data de 1.12.2012 nu a mai locuit împreună cu reclamantul.
Prin cererea depusă la data de 23.02.2015 reclamantul a precizat că renunță la capătul de cerere privind partajul bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei.
În probațiune instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și expertiză evaluare bunuri mobile.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, părțile au fost căsătorite din anul 2006, iar prin sentința civilă nr. 977/14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea s-a dispus desfacerea căsătoriei, revenirea pârâtei la numele avut anterior și stabilirea locuinței minorei B. D. M. la domiciliul acesteia.
Din susținerile reclamantului, confirmate și de pârâtă prin precizările scrise depuse la dosar, cei doi s-a separat în fapt la data de 1.12.2012, când pârâta a părăsit domiciliul comun situat în Tulcea, .. 13, ., apt. 17, unde cei doi soți locuiau cu chirie.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în timpul căsătoriei părțile contractat un împrumut pentru nevoi personale în sumă de 41.000 lei de la BRD Groupe Societe Generale - Sucursala Tulcea, în baza contractului de credit nr._/23.11.2010.
În drept, sunt aplicabile dispozițiile art. 339 din Codul civil potrivit cărora „bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților”, iar în conformitate cu prevederile art. 357 alin. 2 teza întâi, la lichidarea comunității de bunuri „se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune”.
Față de împrejurarea că reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind partajul bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei, instanța va analiza cererea acestuia numai în privința datoriei comune reprezentate de împrumutul bancar și a constatării existenței unui drept de creanță constând în cota de jumătate din ratele creditului și în cheltuielile aferente locuinței comune efectuate în perioada noiembrie – decembrie 2012.
Sub acest aspect, prin raportare la prevederile art. 339 și art. 351 lit. b din Codul civil, creditul obținut în baza contractului nr._/23.11.2010 constituie o datorie comună a părților, banii fiind utilizați, în lipsa unor dovezi contrare, pentru nevoile personale ale acestora.
Referitor la contribuția părților, instanța are în vedere dispozițiile art. 357 alin. 2 teza a doua din Codul civil, potrivit cărora, până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, regulă aplicabilă și în cazul datoriilor comune contractate în timpul conviețuirii.
Reclamantul B. D. a solicitat constatarea unor cote de contribuție egale, iar pârâta nu a adus dovezi contrare în acest sens. Afirmațiile sale făcute prin precizările scrise depuse la data de 25.11.2013, în sensul că banii au fost folosiți pentru achiziționarea bunurilor rămase în posesia reclamantului și nu ar trebui să suporte în mod egal ratele împrumutului, nu pot fi primite de instanță, aceasta având posibilitatea să ceară la rândul său partajarea bunurilor și dobândirea cotei părți care i se cuvine.
Prin urmare, instanța va constata că în timpul căsătoriei părțile au contractat un credit de la BRD Groupe Societe Generale - Sucursala Tulcea la data de 23.11.2010, conform contractului nr._/23.11.2010, în valoare de 41.000 lei, credit ce reprezintă o datorie comună la care au o contribuție egală.
Potrivit înscrisurilor depuse de reclamant reprezentând extrasele lunare de cont, acesta a achitat în perioada 1.12._15 un număr de 27 de rate lunare ale creditului a câte 659,65 lei, totalizând 17.810,55 lei, sumă care, reprezentând datoria comună a foștilor soți, trebuie suportată în mod egal de către aceștia.
Ca atare, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 8.905,27 lei către reclamant, reprezentând cota parte din ratele contractului de credit achitate de acesta în perioada 1.12._15.
În privința datoriei comune rămase la momentul pronunțării prezentei sentințe, din graficul reprezentând costurile totale ale creditului anexat contractului de împrumut nr._/23.11.2010, rezultă că la data de 1.03.2015 părțile mai au de achitat din datoria comună suma de 18.704,97 lei, reprezentând ratele creditului pentru perioada martie 2015 – noiembrie 2017.
În aceste condiții, se va dispune ieșirea părților din indiviziune cu privire la datoria comună către B.R.D. Group Societe Generale în sumă de 18.704,97 lei, reprezentând ratele pentru perioada martie 2015 – noiembrie 2017, prin partajarea acesteia în cote egale.
Cu privire la cheltuieli aferente locuinței comune efectuate în perioada noiembrie – decembrie 2012, din înscrisurile depuse la dosar de reclamant rezultă că acestea au constat în 400 euro (echivalentul a 1.800 lei) reprezentând contravaloare chirie, 269,17 lei factura Enel și 388 lei cheltuieli de întreținere.
În condițiile în care chiar reclamantul a afirmat că pârâta a părăsit domiciliul comun începând cu data de 1.12.2012, aceasta nu mai poate fi obligată la suportarea cheltuielilor reprezentând chiria locuinței și energie electrică pentru luna decembrie 2012, urmând ca dreptul de creanță să se rezume la cheltuielile efectuate cu plata chiriei și a facturii Enel pe luna noiembrie 2012 și a cheltuielilor de întreținere, care conform chitanței sunt aferente lunii octombrie 2012.
Totodată, nu poate fi obligată pârâta la plata sumelor reprezentând impozit datorat bugetului local pentru imobil și taxă habitat, întrucât aceste cheltuieli cad în sarcina proprietarului imobilului, neexistând dovezi din care să rezulte că foștii soți au convenit să suporte contravaloarea acestora pe perioada ocupării locuinței în calitate de chiriași.
Ca atare, pârâta va fi obligată la plata sumei de 712 lei către reclamant, reprezentând contravaloarea cheltuielilor curente ale imobilului locuit de părți până la data de 1.12.2012.
Referitor la cheltuielile de judecată, se constată că reclamantul a achitat o taxă judiciară de timbru de 1.938 lei și onorariu expert în cuantum de 450, conform chitanțelor aflate la filele nr. 7, 76 și 103 din dosar.
D. fiind că reclamantul a renunțat la cererea privind partajul bunurilor comune, pârâta nu mai poate fi obligată să suporte cheltuielile efectuate cu plata onorariului de expert, iar față de împrejurarea că iar hotărârea judecătorească le profită părților în aceeași măsură prin partajarea încote egale a datoriei comune, taxa judiciară de timbru va fi suportată în mod egal de acestea.
Pe cale de consecință, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 969 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial, formulată de reclamantul B. D., domiciliat în București, .. 4, . (Tulcea, .. 13, ., .) în contradictoriu cu pârâta L. (fostă B.) N., domiciliată în Tulcea, ., ., ..
Constată că în timpul căsătoriei părțile au contractat un credit de la BRD Groupe Societe Generale - Sucursala Tulcea la data de 23.11.2010, conform contractului nr._/23.11.2010, în valoare de 41.000 lei, ce reprezintă o datorie comună, la care au o contribuție egală.
Constată că reclamantul a achitat ratele contractului de credit în perioada 1.12._15, în cuantum de 17.810,55 lei.
Obligă pârâta la plata sumei de 8.905,27 lei către reclamant, reprezentând cota parte din ratele contractului de credit achitate de acesta în perioada 1.12._15.
Constată că la data de 1.03.2015 părțile mai au de achitat din datoria comună suma de 18.704,97 lei, reprezentând ratele contractului de credit pentru perioada martie 2015 – noiembrie 2017.
Dispune ieșirea părților din indiviziune cu privire la datoria comună către B.R.D. Group Societe Generale în sumă de 18.704,97 lei, reprezentând ratele pentru perioada martie 2015 – noiembrie 2017, prin partajarea acesteia în cote egale.
Obligă pârâta la plata sumei de 712 lei către reclamant, reprezentând contravaloarea cheltuielilor curente ale imobilului locuit de părți până la data de 1.12.2012.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 969 lei.
Ia act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind partajul bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată astăzi 4.03.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte,Grefier,
G. N. A. D.
Red.jud.GN/2ex/02.06.2015
Primit dosar-03.06.2015
. recl, 1 ex pârât) -04.06.2015
Pt. conformitate, grefier
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 1240/2015. Judecătoria TULCEA | Pensie întreţinere. Sentința nr. 619/2015. Judecătoria TULCEA → |
|---|
