Ordin de protecţie. Sentința nr. 1297/2015. Judecătoria TULCEA

Judecătoria TULCEA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 1297/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 1297/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA TULCEA

SECTIA CIVILA SI PENALA

SENTINȚA CIVILĂ NR.1297

Ședința Camerei de consiliu de la 27 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: G. N.

GREFIER: E. P.

Ministerul Public Reprezentat prin

PROCUROR: N. G. A.

S-a luat în examinare cauza civilă, având ca obiect ordin de protecție, formulată de reclamanta I. A., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul I. D., cu domiciliul în mun. Tulcea, .. 32, jud. Tulcea.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reclamanta personal și asistată de av.L. C. și pârâtul personal și asistat de apărător din oficiu av.G. O..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de catre grefier, care referă oral modul de îndeplinire a procedurii de citare, obiectul cauzei si stadiul judecătii, după care:

Pârâtul, având cuvântul, arată că a încheiat un angajament de reprezentare cu av. M. S. și care în acest moement pledează într-o altă cauză.

Se prezintă av. M. S., care depune la dosarul cauzei delegația de reprezentare și care solicită apelarea cauzei puțin mai târziu, respectiv într-o jumătate de oră întrucât în acest moement reprezintă o parte într-un dosar penal, având ca obiect verificarea măsurii arestării preventive.

Avocat G. O., având cuvântul, solicită a se constata încetată delegarea din oficiu, dat fiind angajamentul pârâtului.

Având în vedere cererea apărătorului ales al pârâtului, instanța lasă cauza la a doua strigare, respectiv la ora 13,00.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reclamanta personal și asistată de av.L. C. și pârâtul personal și asistat de av.M. S. și martorii C. F. și S. I..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de catre grefier, care referă oral modul de îndeplinire a procedurii de citare, obiectul cauzei si stadiul judecătii, după care:

S-a procedat la verificarea identității reclamantei C. A.-M., care se identifică cu CI . nr._ și a pârâtului I. D., care se identifică cu CI . nr._.

Avocat L. C., având cuvântul pentru reclamantă, arată că reclamanta înțelege să renunțe la capetele de cerere privind evacuarea temporară a pârâtului din locuință și dreptul de folosință a locuinței în mod provizoriu, întrucât părțile s-au înțeles la notar cu privire la partajul bunurilor comune, apartamentul fiindu-i atribuit reclamantei, iar pârâtul locuiește într-o locuință proprietate personal separat, astfel aceste capete de cerere au rămas fără obiect. Însă solicită emiterea unui ordin de protecție cu privire la păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă și minoră și interzicerea oricărui contact, telefonic, prin email, corespondență sau în orice alt mod.

Pârâtul, având cuvântul, arată că din punctul său de vedere nu există nici o situație tensionată între părți, chiar în prima zi de Paști a fost cu minora la nași.

Avocat M. S., având cuvântul pentru pârât, arată că pârâtul are de propus un martor care se află la ușa instanței, astfel solicită audierea lui. Separat înțelege să depună la dosar și totodată comunică un exemplar apărătorului reclamantei un înscris – copie de pe un SMS, după evenimentul produs în luna noiembrie, referitor la cutremurul produs în timpul căruia minora se afla la locuința pârâtului, iar între părți existau relații normale cu privire la creșterea copilului, astfel reclamanta înțelege să-i mulțumească pârâtului că minora se afla cu tatăl ei în locuința acestuia și nu se afla la . solicită și încuviințarea probei cu interogatoriu reclamantei.

Instanța arată că potrivit cererii pârâtului privind suplimentarea probatoriului constând în luarea unui interogatoriu reclamantei și proba privind audierea unui martor, se constată că la dosar pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut de legea specială, prin raportare la art.254 C.pr.civ., pune în discuție adminisbilitatea acestor probe.

Avocat M. S., având cuvântul pentru pârât, arată că potrivit art.254 C.pr.civ. în măsura în care administrarea probei nu necesită acordarea unui alt termen, ea poate fi admisă pentru rezolvarea corectă a cauzei, mai ales că nu ne aflăm într-o cauză care să presupună procedura de regularizare și obligația de depunere de întâmpinare, aflându-ne într-o cauză specifică reglementată distinct, respectiv o cauză specială.

Avocat L. C., având cuvântul pentru reclamantă, arată că se opune administrării probatoriului, singura posibilitate pe care o avea pârâtul cu privire la adminsitrarea probatoriului, mai ales că a fost legal citat, avea posibilitatea de a depune în cauză întâmpinare și de a formula apărării.

Avocat M. S., având cuvântul pentru pârât, arată că la dosar se află două întâmpinari, intitulate precizări.

Instanța arată că la dosar sunt niște note scrise prin care se formulează oi opoziție la cererea introdusă și prin care se solicită luarea unui interogatoriu, astfel cumunică un exemplar de pe acestea apărătorului reclamantei.

Asupra cererilor formulate instanța o va încuviința în parte, va admite proba testimonială cu martorul propus, despre care se afirmă că este prezent la acest termen de judecată, cu privire la proba cu interogatoriu, instanța respinge administrarea acestei probe raportat la împrejurarea că nu este utilă soluționării cauzei.

Avocat M. S., având cuvântul pentru pârât, arată că legea interzice asculatrea martorului în grad prohibit, martora fiind mama reclamantei, iar celălalt martor este partea civilă din dosarul penal, iar pârâtul se află în relații de dușmănie cu aceștia.

Avocat L. C., având cuvântul pentru reclamantă, arată că la termenul când s-a discutat probatoriul a fost la un termen anterior, pârâtul avea posibilitatea să formuleze opoziție în scris și chiar dacă se află așa cum afirmă apărătorul pârâtului ca fiind în grad prohibit de lege, instanța poate aprecia în ce măsură gradul de rudenie ar afecta ceea ce se dorește a se dovedi cu martori, respectiv existența unui incident violent, precum și dovada primirii acelui telefon prin care pârâtul a amenințat că se sinucide și totodată omoară și minora.

Cu privire la celălalt martor, acesta este una din părțile civile din dosarul penal în care pârâtul are calitatea de inculpat, faptul că ar atrage o declarație subiectivă numai instanța poate să aprecieze acest lucru, întrucât acesta nu va relata ceea ce i s-a întâmplat martorului, ci ceea ce i s-a întâmplat reclamantei.

Avocat M. S., având cuvântul pentru pârât, solicită a se observa că în mod temeinic și legal este inadmisibil să fie ascultați acești martori în prezenta cauză.

Instanța constată că proba testimonială cu cei doi martori a fost încvuiințată la termen anterior astfel cum rezultă din conținutul încheierii de ședință și raportat la prevederile codului de procedură civilă și la împrejurarea că procedura specială a ordinului de protecție vizează o cauză legată de relațiile de familie, instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile de inadmisibilitate cu privire la audierea martorilor la care s-a făcut referire.

În temeiul art. 318-321 N.CP.C. instanța a procedat la audierea martorilor C. F., S. I. și G. I. O. cele declarate de aceștia fiind consemnate în procese verbale distincte atașate la dosar.

Instanța respinge întrebarea pârâtului, în sensul dacă martora C. F. i-a trimis un mesaj pârâtului întrebând dacă s-a spânzurat.

Instanța respinge întrebarea formulată de apărătorul reclamantei “dacă reclamanta îi dădea copilul pârâtului cu dragă inimă”.

Avocat M. S., având cuvântul pentru pârât, solicită a se em ite o adresă la poliție pentru a ne comunica procesul verbal de constatare întocmit ca urmare a rezultatului acțiunii de la 112, respectiv ce au constatat și ce au văzut aceștia când s-au deplasat la fața locului.

Avocat L. C., având cuvântul pentru reclamantă, arată că se opune acestei cererii.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că înscrisurile existente la dosar sunt suficiente în soluționarea cererii.

Instanța arată că materialul probator depus la dosar și precizările făcute de organele de poliție sunt suficiente, ca atare nu se impune a se solicita relații suplimentare în acest sens și față de declarațiile părților ca nu mai sunt cereri de formulat excepții de invocat, probe de administrat sau explicații de dat in completarea cercetării judecătorești, constată dosarul în stare de judecată si acordă cuvântul în fond.

Avocat L. C., având cuvântul pe fond pentru reclamantă, arată că așa cum a precizat anterior reclamanta renunță la capetele de cerere privind evacuarea temporară a pârâtului din locuință și dreptul de folosință a locuinței în mod provizoriu și solicită emiterea unui ordin de protecție cu privire la păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă și minoră și interzicerea oricărui contact, telefonic, prin email, corespondență sau în orice alt mod. Cu privire la ce distanța anume instanța urmează a o stabili.

De asemenea arată că s-a afirmat de către pârât că nu ar fi posibilă, întemeiată o astfel de cerere de a se stabili de către instanță o distanță minimă, ca în felul acesta reclamanta să fie protejată, de vreme ce afirmă că există două spații comerciale în interior malului care face imposibilă păstrarea acelei distanțe, însă și o distanță de 5 metri corelativă cu obligațiile dispuse de instanță prin interzicerea oricărui contact cu reclamanta prin viu grai este suficientă, dacă vor fi respectate de către pârât aceste decizii.

Totodată solicită a se observa că între părți în deosebi în ultimele luni de după divorț au existat o . incidente foarte grave, fiecare dintre ele au convins-o pe reclamantă că este cazul să se adreseze instanței de judecată, pentru a-l putea ține la distanță pe pârât de dumneaei și copilul acestora.

Mai arată că prin înregistrarea unei plângerii penale la poliție pentru orice incident, mai grav sau mai puțin grav nu se impune vreo obligație pentru făptuitor.

Înregistrarea nenumăratelor astfel de plângeri penale nu l-a împedicat pe pârât să acționeze într-o astfel de manieră foarte violentă, incidentul petrecându-se într-un local public, la ora 12,00, în momentul în care reclamanta consuma un suc cu minora, să fie bătută, lovită cu pumnii și picioarele peste față în timp ce mama ține în brațe copilul. Din înregistrarea video ce aparține camerei de luat vederi din localul respectiv la un moment dat copilul este smucit de către pârât.

Totodată arată că s-a mai întâmplat încă un astfel de incident de aceeași manieră atunci când mama reclamantei declară că pârâtul a mers la domiciliul reclamantei și încercând să intre în locuință a spart ușa și având asupra lui o sabie a început să caute prin casă, afirmând că dacă găsea vreo persoană de sex masculin ar fi omorât-o.

După acest incident, a venit incidentul, când reclamanta chiar și pentru o perioadă scurtă i-a dat copilul, acesta a afirmat că urmează să-și i-a viața, prezentând chiar și o fotografie în acest sens, cu un cui unde urma să se agațe dumnealui împreună cu fetița.

Însă acum se încearcă a se da o conotație de situație cu titlu de răspuns la o comunicare făcută prin SMS-ul primit de la soacra lui, cum că l-ar fi blestemat.

Solicită a se observa că sunt lucruri atât de grave încât nu se poate susține aceste afirmații, dacă n-ar fi fost nimic serios la momentul când au venit cele trei mașini ale: salvării, pompierilor și poliției, precum și negociatorul care vorbea de la ușa imobilului, încercând să le permită . reacție pe care ar fi făcut-o un om ar fi deschis ușa permițându-le să intre și nu aștepta să se spargă poarta de acces și numai împrejurarea că urma să se spargă o ușă foarte scumpă de la . numai atunci a permis .>

Ultimul dintre incidentele descrise are loc într-un local public, din parcarea malului, unde a fost efectiv distrus autoturismul martorului, cu intenția de a se intra în mașină pentru a o violenta pe reclamantă. Însă salvarea a fost aceea că mașina a rezistat acțiunii violente venite din partea pârâtului.

Aceste aspecte rezultă din înregistrarea video, convorbirile purtate cu angajații statului, respectiv la 112, plângerile penale, una dintre acestea aflându-se chiar pe rolul instanței de judecată, toate aceste elemente care nu pot fi trecute cu vederea în raport cu comportamentul pe care pârâtul îl are cu copilul.

Nu este suficient de a se afirma că de ceva vreme relația cu copilul este una foarte reușită, nici nu s-a negat acest lucru, dar ar trebui să înțeleagă că ar trebui să-l iubească într-o asemenea manieră cât să nu provoace astfel de scandaluri, violențe fizice și verbale la adresa mamei care ține copilul în brațe în momentele respective.

Totodată arată că singura posibilitate pentru reclamantă să pună capăt acestor incidente foarte grave până se vor rezolva problemele pe plan penal este aceea de a se pronunța o soluție în raport de probatoriile aflate la dosar și care dovedesc susținerile din cuprinsul cererii introductive și pe cale de consecință să se dispună admiterea cererii în raport de cele două solicitări privind interdicția de a se apropia și de a mai lua legătura prin orice modalitate cu reclamanta și copilul, într-un termen și la o distanță pe care instanța urmează să le stabilească.

Avocat M. S., având cuvântul pe fond pentru pârât, arată că această cerere vizează decăderea din drepturile părintești pe un criteriu de răzbunare pe care reclamanta o are față de pârât.

Solicită a se avea în vedere declarațiile date de soacră și de bărbatul cu care reclamanta are o relație și care vorbesc despre natrua relațiilor dintre reclamantă și pârât, după data de 02.11.2014.

La această dată a avut loc un incident cu valoare penală, însă după această dată nu mai există nici o probă care să ducă la concluzia că pârâtul a săvârșit acte de violență asupra fostei sale soții.

Conflictul din luna noiembrie nu a avut nici o valoare, reclamanta a obținut o plângere penală, întocmindu-se un dosar penal reclamanta e multumită, numai că a realizat că nu e deajuns și în această perioadă se mai pretinde că s-a mai întâmplat câte ceva, pentru că altfel judecătorul respinge acțiunea ca neactuală. Pentru că reclamanta a fost victimă în data de 02 noiembrie 2014 și introduce acțiunea pe data de 02.02.2015, atunci pentru a păstra echilibru tensionat, a mai existat un telefon la 112, care e relatat de soacră după spusele fiicei, dar care nu este confirmat de nimic. Neavându-se această confrimare copilul rămâne în continuare în acele zile la tată cu acordul implicit al reclamantei.

Dacă se analizează ce s-a întâmplat atunci, se poate observa că acesta nu este un fapt dintre acelea de natură să tragă după sine admiterea unei astfel de cereri și singurul moment când există probe a fost în noiembrie 2014.

Se evidențiază faptul că după acea întâmplare a venit Crăciunul, iar la C. copilul se afla tot la tată, fiind plimbat de către acesta la foști nași, ziua de naștere a copilului s-a făcut acasă la pârât, mai mult decât atât se susține că în mod permanent, copilul două zile se afla la tată și două zile la mamă.

Pe fondul inexplicabil reclamanta nu mai are din noiembrie nici un fapt de a fi pus în cererea dedusă judecății, decât cele pretinse cu alerta la 112.

Totodată arată că există două întâmplări, una care vizează cauza penală și cea din alerta cu sinuciderea și respectiv uciderea copilului.

Din nici un alt element din probatoriu nu rezultă alte dovezi care să creeze convingerea că așa stau lucrurile, nici soacra nu a relatat acest lucru, ci a spus că aceste lucruri au fost relatate de reclamantă. Însă pârâtul are o explicație la această situație, în urma unui SMS care i se plângea fostei sale soții, cum că mama acesteia i-ar fi trimis un SMS prin care l-a blestemeat, cum să se spânzure.

De asemenea arată că instanța are de judecat o realitate îndreptată pe baza declarațiilor soacrei și a bărbatului cu care reclamanta întreține relații, ar trebui luată o măsură în sensul că fosta soție nu dorește a se lua legătura cu acesta, nu vrea să primească SMS-uri, cu siguranță pârâtul se va supune și nu se vor mai întâmpla aceste lucruri.

Problema care trebuie discutată este copilul, chiar soacra afirmă, nu există, nu am văzut niciodată ca pârâtul să o fi violentat-o pe fetiță.

Martorul propus de pârât a relatat că pârâtul își iubește copilul, iar povestea cu sinuciderea și uciderea este una extravagantă.

Având în vedere situația dintre soți, solicită a se observa că așa cum sunt desfășurate lucrurile în afară de incidentul din cauza penală, celelalte nu sunt dovedite în proces, sunt invocate de reclamantă prin intermediul mamei sale.

În principal solicită respingerea cererii, dar cu temeinicie solicită respingerea cererii față de minoră, nu există nici un element probatoriu care să ducă la concluzia că minora este pusă în pericol de tată, dimpotrivă în toate reacțiile avute de pârât, mama se afișa în locuri publice în mod repetat împreună cu un alt bărbat.

În ceea ce privește copilul cererea nu poate fi primită.

Avocat L. C., având cuvântul în replică, arată că se tot afirmă că cererea de chemare în judecată nu este probată, doar împrejurarea acelor CD-uri care fac dovada comportamentului pârâtului în prezența copilului, nu înseamnă că ele nu au valoarea unei probe.

Pârâtul putea să-și asume bărbătește ceea ce a făcut și să răspundă printr-o prezență în fața reclamantei și totodată să-și ceară scuze și poate din discuții civilizate se ajungea la o retragere a cererii.

Totodată arată că pârâtul se urcă pe mașina reclamantei și încearcă să pătrundă în interior, tot pârâtul vine și aduce un martor care afirmă că cel aflat la volan a dat 2 metri în față și l-a luat pe pârât pe capotă, însă nu ca pe un accident.

În tot acest timp pârâtul putea să-și asume resposabilitatea pentru faptele comise și putea încerca măcar să îndrepte lucrurile.

Avocat M. S., având cuvântul în replică, arată că martorul propus de reclamantă este victimă în dosarul penal și totodată persoana cu care reclamanta întreține relații intime.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, solicită admiterea acțiunii formulată și în scopul înlăturării unei stări de pericol să fie emis un ordin de protecție în condițiile solicitate de reclamantă.

INSTANȚA:

Deliberând asupra cauzei deduse judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 13.02.2015 sub nr._ reclamanta I. A. a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună interdicții și obligații în sarcina pârâtului I. D., în conformitate cu prevederile Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că pârâtul este fostul său soț și are un comportament agresiv, manifestat încă din perioada căsniciei printr-un limbaj violent și acte de agresiune care s-au petrecut inclusiv în prezența copilului minor.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003.

Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare. La data de 23.04.2015 a depus note scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, arătând că susținerile acesteia sunt nefondate și nu există motive pentru emiterea ordinului de protecție.

În probațiune, instanța a încuviințat potrivit art. 258 din codul de procedură civilă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, audierea martorilor C. F., S. I. și G. I. O. și solicitarea de relații de la P. de pe lângă Judecătoria Tulcea și Direcția pentru Apel Unic de Urgență din cadrul STS.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, reclamanta I. A. și pârâtul I. D. au fost căsătoriți până la sfârșitul anului 2014, când prin sentința civilă nr. 3446/12.12.2014 a Judecătoriei Tulcea s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a soțului și stabilirea domiciliului minorei I. Evelin M., născută la data de 27.12.2013 la reclamantă.

Din declarația martorei C. F., mama reclamantei, rezultă că între părți a existat in mod constant o stare tensionată atât pe parcursul căsătoriei cât și ulterior, iar fiica sa i-a relatat mai multe incidente provocate de pârât, constând în acte de violență verbală și fizică și amenințări, care i-au provocat în mod constant o stare de frică de a mai ieși în oraș de teama acțiunii pârâtului.

Martora a indicat ca și evenimente relatate de fiica sa, cel petrecut la sfârșitul anului 2014, când pârâtul ar fi intrat peste ea in casă având asupra sa o sabie, a spart ușa și a pătruns în locuință împreună cu o altă persoană, un alt incident în care reclamanta a fost lovită într-un local public în luna noiembrie 2014, precum și un eveniment produs în a treia zi a sărbătorilor de Paști, când pârâtul ar fi încercat să o agreseze în sensul că a sărit pe mașină și a provocat scandal, fapt ce a determinat și sesizarea organelor de poliție.

A mai relatat martora un incident în care pârâtul ar fi amenințat că se spânzură și că va omorî și copilul, fapt ce a determinat alertarea autorităților prin serviciul 112 și prezența la domiciliul pârâtului a mai multor echipaje de poliție, pompieri și ambulanțe, minora aflându-se la acel moment în locuința acestuia.

Martorul S. I., propus de reclamantă, a declarat că în luna noiembrie 2014 se afla împreună cu aceasta într-un restaurant situat pe ., iar la un moment dat a intrat în local pârâtul care i-a lovit pe amândoi, reclamanta având copilul în brațe.

A mai precizat martorul că în urmă cu aproximativ o săptămână - două, aflându-se în parcarea complexului comercial „Coral” împreună cu reclamanta, a perceput o nouă acțiune agresivă a pârâtului, în sensul că acesta avea asupra sa un cuțit, s-a urcat pe capota mașinii, a îndoit capota și a spart parbrizul, a rupt mânerul de la portiera dreaptă față, cu intenția evidentă de a o agresa pe reclamantă, aceasta fiind cu copilul în brațe.

Precizează martorul că urma acestor două incidente s-au formulat plângeri penală ce fac obiectul unor dosare instrumentate de organele judiciare.

Martorul G. I. O., propus de pârât, a declarat că acesta a fost extrem de afectat de despărțirea de reclamantă, și fiind vecin cu aceasta, nu a văzut niciodată ca pârâtul să o lovească sau să provoace scandal și nici să vină la domiciliul acesteia și să aibă astfel de manifestări, nu a văzut niciodată o intervenție a organelor de ordine în legătură cu incidente între cei doi foști soți și nu cunoaște dacă există pe rolul instituțiilor dosare penale înregistrate în legătură cu conflictele dintre aceștia.

A precizat martorul că și după despărțirea în fapt cei doi au continuat să comunice, iar copilul părților s-a aflat în repetate rânduri la domiciliul pârâtului, inclusiv în ziua sa de naștere, sau cu ocazia sărbătorilor de C. sau de Paști, această situație existând în toată perioada din luna noiembrie 2014 până în prejma sărbătorilor pascale.

Martorul a mai evidențiat atenția pe care pârâtul o acordă copilului, precizând că în mai multe situații l-a transportat cu autovehiculul său în diverse locuri împreună cu minorul.

În legătură cu incidentul produs după sărbătorile de Paști la centrul comercial „Coral”, matorul a declarat că se afla în autovehiculul său împreună cu pârâtul și au ajuns în locul respectiv, intrând în parcarea subterană. A văzut că pârâtul s-a îndreptat către un alt autoturism în care pe locul din dreapta față se afla reclamanta cu copilul în brațe iar la volan un bărbat și a încercat să vorbească cu aceasta reproșându-i că de ce se întâlnește cu persoana respectivă în prezenta copilului. A susținut martorul că pârâtul a încercat să deschidă portiera din dreapta față a autoturismului dar fără a reuși, iar ulterior i-a relatat că a rămas cu mânerul de la ușă în mână.

Martorul a mai precizat că la respectivul incident pârâtul nu avea cuțit asupra sa, nu a văzut ca acesta să spargă geamul mașinii, arătând însă că nu a auzit în concret toată discuția purtată între părți, ci doar anumite fragmente în care a perceput că acesta îi cerea copilul reclamantei.

Din adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea nr. 912/II/2/2015 din data de 24.04.2015 rezultă că au fost înregistrate un număr de 6 plângeri penale cu privire la fapte săvârșite de pârâtul I. D. (fila nr. 70).

Totodată, prin adresa nr._/23.04.2015 Direcția pentru Apel Unic de Urgență din cadrul STS a înaintat în copie fișa evenimentului sesizat la data de 5.02.2015, când pârâtul a amenințat că intenționează să se sinucidă (fila nr. 79).

La dosar a fost depus suportul CD conținând înregistrări de la evenimentul din data de 2.11.2014 când pârâtul a agresat-o pe reclamantă într-un local public. Pe imaginile video se observă actele de violență ale pârâtului, care o lovește în mod repetat pe reclamantă, fără a ține cont că aceasta avea copilul în brațe.

În drept, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe obligații sau interdicții agresorului.

Violența în familie este definită, în accepțiunea prevederilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, ca fiind „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 4 din lege rezultă că violența în familie se poate manifesta atât sub forma unei violențe fizice, constând în vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire sau alte acțiuni cu efect similar, cât și prin violența verbală, manifestată prin adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine exercitarea unor acte de violență fizică de către pârât asupra reclamantei, dovedite atât prin depozițiile martorilor C. F. și S. I., dar și prin înregistrarea video depusă la dosar. Totodată, acțiunile violente ale pârâtului sunt confirmate și de existența dosarelor penale înregistrate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, într-unul dintre acestea fiind dispusă soluția de trimitere în judecată a celui în cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 199 și art. 193 din Codul penal, respectiv lovirea sau alte violențe sub forma violenței în familie.

Chiar dacă martorul propus de pârât a evidențiat existența unor relații corespunzătoare între părți și faptul că nu a perceput un comportament agresiv al pârâtului, depoziția acestuia nu înlătură forța probantă a martorilor propuși de reclamantă, dar mai cu seamă a înregistrărilor video care sunt relevante în cauză.

Instanța reține că toate aceste manifestări ale pârâtului au constituit acțiuni de natură a-i cauza victimei o stare de temere justificată față de reacțiile fostului soț, faptele acestuia având un caracter de continuitate în timp și fiind de natură să pună în pericol integritatea fizică și psihică a reclamantei, ceea ce reprezintă o condiție esențială pentru îndeplinirea cerințelor de admisibilitate în vederea emiterii ordinului de protecție.

Ca atare, instanța va admite acțiunea formulată și va dispune emiterea unui ordin de protecție a reclamantei față de pârât, pe o durată de 4 luni.

Pe durata ordinului de protecție, se va stabili în sarcina pârâtului obligația de a păstra o distanță minimă de 5 m față de reclamantă și față de minora I. Evelin M., născută la data de 27.12.2013, interzicerea de a se deplasa la locuința reclamantei situată în Tulcea, ., ., județul Tulcea, precum și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu aceasta.

În privința interdicției de a păstra o distanță minimă și față de copil, această măsură este justificată prin prisma faptului că actele de violență ale pârâtului au avut loc și în prezența acestuia, astfel cum rezultă în mod clar din înregistrarea video aflată la dosar și din depozițiile celor doi martori propuși de reclamantă.

Prin fixarea unui termen de 4 luni pe durata căruia sunt instituite obligațiile în sarcina pârâtului, instanța ia în considerare și faptul că acest interval de timp este unul suficient ca cel în cauză să conștientizeze gravitatea faptelor săvârșite și să își îndrepte comportamentul față de reclamantă, mai cu seamă în momentele în care de față este și copilul.

Instanța va lua act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind evacuarea temporară a pârâtului din locuință și dreptul de folosință a locuinței în mod provizoriu.

Va fi obligat pârâtul la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu și se va dispune virarea onorariului din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta I. A., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul I. D., cu domiciliul în mun. Tulcea, .. 32, jud. Tulcea.

Dispune emiterea unui ordin de protecție a reclamantei față de pârât, pe o durată de 4 luni.

Pe durata ordinului de protecție, stabilește următoarele măsuri, în sarcina pârâtului:

- obligația de a păstra o distanță minimă de 5 m față de reclamantă și față de minora I. Evelin M., născută la data de 27.12.2013;

- interzicerea de a se deplasa la locuința reclamantei, situată în Tulcea, ., ., apt. 20, județul Tulcea;

- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.

Ia act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind evacuarea temporară a pârâtului din locuință și dreptul de folosință a locuinței în mod provizoriu.

Obligă pârâtul la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.

Dispune virarea onorariului pentru apărătorul din oficiu din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Tulcea.

Executorie.

Cu apel în 3 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.04.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

G. NeacșuElena P.

Red. jud.GN/.

Tehnored și ./2ex/.

ROMANIA

JUDECĂTORIA TULCEA - JUDEȚUL TULCEA

NR._ din 28.04.2015

C Ă T R E,

BAROUL TULCEA

Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu G. O., în sumă de 200 lei, pentru pârâtul I. D. (ordin de protecție), se va plăti din fondul Ministerul Justiției .

PREȘEDINTE, GREFIER,

G. N. E. P.

ROMANIA

JUDECĂTORIA TULCEA - JUDEȚUL TULCEA

NR._ din 28.04.2015

C Ă T R E,

BAROUL TULCEA

Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu G. O., în sumă de 200 lei, pentru pârâtul I. D. (ordin de protecție), se va plăti din fondul Ministerul Justiției .

PREȘEDINTE, GREFIER,

G. N. E. P.

ROMANIA

JUDECATORIA TULCEA JUDETUL TULCEA

NR._ din 27.04.2015

Către,

INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE TULCEA

- POLITIA MUNICIPIULUI TULCEA-

Prin prezenta vă aducem la cunoștință că in cauza civila având ca obiect ordin de protecție, formulată de reclamanta I. A., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul I. D., cu domiciliul în mun. Tulcea, .. 32, jud. Tulcea, prin Sentința Civila nr. 1297 din 27.04.2015 s-au dispus următoarele:

„Admite acțiunea.