Plângere contravenţională. Sentința nr. 1686/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1686/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 1686/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Sentința civilă nr.1686
Ședința publică din data de 02 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. M. G.
Grefier: I. I.-V.-M.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul C. D., domiciliat în municipiul Tulcea, ., ., ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/12.03.2015 încheiat de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av.M. P. pentru petent, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar (fila 6), lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei taxă de timbru, achitată conform chitanței . nr._ PJ/12.03.2015, aflată la dosar (fila 6).
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, procedează din oficiu, potrivit dispozițiilor art.131 alin.1 N.C.proc.civ., la verificarea și stabilirea competenței, și în temeiul prevederilor art.32 din O.G. nr.2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza.
Totodată a pus în discuție dispozițiile art.238 N.C.proc.civ. cu privire la estimarea duratei necesară pentru cercetarea procesului.
Apărătorul petentului precizează că după părerea sa procesul ar dura o lună de zile.
Instanța, în baza art.238 alin.1 N.C.proc.civ.,având în vedere împrejurările cauzei și necesitatea soluționării procesului într-un termen optim și previzibil, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o perioadă de o lună.
Instanța acordă cuvântul cu privire la probatoriu.
Apărătorul petentului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, precum și a probei cu înregistrarea video.
În temeiul art.255 și 258 alin.1 N.C.pr.civ. instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba cu înregistrarea video, considerându-le utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la fondul cauzei.
Apărătorul petentului formulează concluzii de admitere a plângerii și constatare a nulității procesului-verbal și anulare a acestuia, iar în subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. Arată că petentul a fost sancționat pentru depășirea vitezei regulamentare, iar prin plângerea formulată acesta a arătat că pretinsa abatere trebuia constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar omologarea și verificarea metrologică a aparatului radar trebuia efectuată în conformitate cu normele legale în vigoare. Arată în continuare că intimata a depus la dosar, fila 19, buletinul de verificare metrologică, dar acesta atestă verificarea metrologică a unui cinemometru tip Python II . 9205, iar în procesul-verbal ce i-a fost încheiat petentului se face vorbire despre un aparat radar tip Python II cu . 673, sens în care solicită să se observe că intimata nu a făcut dovada omologării cinemometrului cu care a fost înregistrată viteza petentului, ci a altui aparat cu o altă . încălcată astfel cerința impusă de art.102 al.3 lit. e) din OUG nr.195/2002, respectiv că fapta sancționată nu a fost constatată, potrivit legii, cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. În continuare, relativ la înregistrarea video prezentată de către intimată, solicită să se observe fluctuațiile de viteză anormal înregistrate de aparatul radar în cele 10 secunde cât automobilul petentului s-a aflat în cadru, astfel: în primele 4 secunde ale înregistrării, deși este evident că autovehiculul se deplasează, viteza înregistrată de aparat este de 0 km/h, apoi în secunda 5 viteza înregistrată sare brusc de la 0 km/h la 54 km/h și apoi la 85 km/h, acest lucru petrecându-se în mai puțin de o secundă, iar viteza de 101 km/h pentru care a fost sancționat apare înregistrată preț de numai aproximativ o secundă, respectiv în secunda 10, în timp ce aparatul era mișcat, după care rămâne înregistrată aceeași viteză, deși autovehiculul nu se mai afla în cadru. Mai învederează că, în conformitate cu normele metodologice în vigoare, aparatul radar are o funcție de autotestare care se face automat la fiecare pornire a aparatului și, atât timp cât în partea stângă jos a filmării apare litera „T”, înseamnă că aparatul nu și-a terminat autotestarea, iar măsurătorile nu pot reprezenta probe pentru aplicarea legislației rutiere. Solicită să se observe că pe înregistrarea video apare acea literă „T” în colțul din stânga, ceea ce înseamnă că aparatul radar își făcea autotestarea, iar valorile înregistrate nu erau reale, fiind pornit brusc înainte de a apărea autovehiculul petentului. Mai arată că un alt aspect care conduce la nulitatea procesului-verbal de contravenție contestat este acela că nu a fost întocmit de către agentul care a operat aparatul radar și care a constatat presupusa contravenție, ci, așa cum rezultă din raportul depus la fila 17 din dosar, actul constatator a fost întocmit de către un alt agent de circulație, care nu avea calitatea de agent constatator întrucât nu acesta a fost cel care a constatat nemijlocit fapta. În subsidiar, arată că, dacă instanța va aprecia că fapta săvârșită de către petent a fost în mod legal și temeinic constatată, solicită să se aprecieze că fapta săvârșită prezintă un pericol social concret deosebit de redus, având în vedere durata (circa o secundă) și împrejurările constatării acesteia, iar sancțiunea amenzii să fie înlocuită cu sancțiunea avertismentului. Depune concluzii scrise la dosar.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 16.03.2015, petentul C. D. a formulat plângere contravențională, împotriva procesului verbal . nr._, încheiat la data de 12.03.2015 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, reclamantul a arătat că în data de 12.03.2015, s-a deplasat în localitatea M. Kogalniceanu din județul Tulcea, iar după ce a traversat localitatea cu viteza legală, însă cu puțin înainte de indicatorul rutier care semnaliza aceasta, a accelerat puțin pentru că șoseaua era relativ liberă și nu punea în pericol siguranța rutieră. A ajuns din urmă un autovehicul pe care l-am depășit, iar în manevra de depășire a accelerat pentru ca această manevră să se desfășoare în condiții de siguranță. Ulterior, a fost oprit de un agent de Poliție care i-a spus că atinsese viteza de 101 km/h în localitate.
Susține petentul că nu a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat, și fara a contesta faptul ca rula cu o viteza peste cea maxim admisa de lege in acel sector de drum (50 km/h), arată ca autoturismul condus de el nu atinsese viteza de 101 km/h asa cum se consemnează in procesul-verbal a cărui anulare o solicită, iar această depășire a limitei legale a durat foarte puțin, respectiv pe durata efectuării depășirii.
Chiar in ipoteza in care s-ar prezuma ca aparatul radar se inscria in marja de eroare impusa la art.3.1.1 din NML 021-05, prin aplicarea acestei marje (de + /- 3%) la viteza înregistrata (101 km/h), ar rezulta un dubiu care trebuie interpretat in favoarea celui sancționat, conform principiului in dubio pro reo, apreciindu-se ca marja (adică 3 km/h) trebuie scăzută din viteza afișata de aparat.
Mai arată că amenda i-a fost aplicată de un alt agent decât cel care a constatat săvârșirea contravenției.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În susținerea plângerii, petentul a atașat, în copie, procesul-verbal contestat.
În conformitate cu prevederile art. 19 OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aflate în vigoare la data introducerii cererii, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 10.04.2015 (filele 14-15) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și a atașat originalul procesului-verbal și un set de înscrisuri, certificate pentru conformitate cu originalul, inclusiv înregistrarea video care surprinde evenimentul rutier (filele 16-20).
În temeiul art. 258 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind aceste dovezi ca fiind pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimat la data de 12.03.2015, ora 08:56, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 877,50 lei și cu reținerea permisului de conducere pentru 90 de zile, reținându-se că în aceeași zi, la ora 08:52, a condus autoturismul marca Hyundai cu numărul de înmatriculare_, pe . localitatea M. K., județul Tulcea, fiind înregistrat de aparatul radar Python II cu viteza de 101 km/h, faptă ce constituie contravenție prevăzută de art. 121 alin. 1 H.G. 1391/2006 (fila 16) și sancționată de art.102 alin.3 lit. e) din OUG nr.195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută susceptibile a opera din oficiu (ope legis), acestea fiind prevăzute în mod limitativ la art.17 din OG nr.2/2001.
Lipsa celorlalte mențiuni prevăzute la art.16 din OG nr.2/2201 din procesul-verbal de contravenție pot atrage eventual, nulitatea relativă, însă în acest caz, petentul are obligația de a face dovada vătămării care i s-a produs.
Față de susținerile petentului în raport de faptul că procesul-verbal a fost încheiat de un alt agent constatator decât cel care a constatat săvârșirea faptei, se reține faptul că procesul-verbal este legal încheiat de către agentul constatator în cauză, respectiv S. C., fiind respectate prevederile legale întrucât agenții de poliție care au procedat la constatarea și sancționarea faptelor contravenționale au calitatea de agenți de poliție rutieră.
Astfel, se constată că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor Metodologiei privind modul de utilizare a echipamentelor fixe și mobile de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor de tip "Python II", "Speedophot" și "Gatso", care în capitolul IV, secțiunea 1 - Constatarea contravenției și oprirea autovehiculelor în trafic, art. 21 prevede " Echipa desemnată să acționeze pentru constatarea și sancționarea contravențiilor la regimul legal de viteză, prin oprirea contravenienților, se compune din operatorul dispozitivului și unul sau mai mulți polițiști constatatori, care pot acționa cu autospeciale din dotare sau pietonal", iar potrivit art. 22 alin. 1 " Când operatorul care lucrează cu dispozitivul pentru măsurarea vitezei, observă că un autovehicul este condus cu o viteză mai mare decât limita maximă admisă pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, transmite agentului/agenților constatatori, prin stația radio de emisie-recepție din dotarea autospecialei, contravenția înregistrată".
Totodată, potrivit art. 23 alin. 4 "Pentru prevenirea unor incidente, autovehiculele înregistrate cu o viteză de circulație mai mare decât limita maximă admisă pe sensul opus celui pe care se află în deplasare autospeciala echipată cu radar, vor fi oprite de către echipajul care acționează la oprire, autospeciala cu echipamentul radar urmând a continua activitățile curente", astfel că prevederile legale au fost respectate întocmai de către agenții de poliție rutieră.
Analizând în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care instanța de judecată îi asigură contravenientului condițiile specifice de exercitare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, în sensul dreptului european.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă simplele susțineri ale acestuia în sensul că este cu neputință ca autoturismul condus de el să fi avut, în acel segment de drum, viteza menționată de agentul constatator, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar din care să rezulte nevinovăția petentului.
Din contră, instanța constată că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
În litigiul dedus judecății, între procesul-verbal de contravenție și probele depuse de intimat există o legătură indisolubilă, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din înregistrarea video depusă la dosar care a surprins comiterea contravenției se poate observa, la timpul 09:52:24, cum autoturismul condus de petent a fost surprins de aparatul radar circulând cu o viteză de 101 km/h, pe . din localitatea M. K. (fila 18).
Față de înregistrarea video atașată la dosar, nu se poate reține motivul de nulitate invocat de petent, constatându-se faptul că autoturismul condus de petent este pus în evidență, astfel că viteza înregistrată, de 101 km/h, este cea cu care se deplasa autoturismul condus de petent.
Ca atare, raportat la datele speței nu este judicios a se presupune că petentul a circulat cu mai puțin de 101 km/h, această posibilitate fiind pur ipotetică în lipsa unor probe sau măcar a unor indicii concrete că aparatul de măsură a fost afectat de o eroare de măsurare.
Petentul, prin avocat, a mai susținut, în ședința publică din data de 02.06.2015, faptul că intimata a depus la dosar, fila 19, buletinul de verificare metrologică, dar acesta atestă verificarea metrologică a unui cinemometru tip Python II . 9205, iar în procesul-verbal ce i-a fost încheiat petentului se face vorbire despre un aparat radar tip Python II cu . 673, sens în care solicită să se observe că intimata nu a făcut dovada omologării cinemometrului cu care a fost înregistrată viteza petentului, ci a altui aparat cu o altă . încălcată astfel cerința impusă de art.102 al.3 lit. e) din OUG nr.195/2002, respectiv că fapta sancționată nu a fost constatată, potrivit legii, cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Se constată că în mod eronat interpretează petentul datele din buletinul de verificare metrologică atașat la dosar (fila 19), în condițiile în care acesta privește cinemometrul de control rutier, tip Python II, seria PYT_, montat pe auto Dacia L. nr. de înmatriculare_, date ce sunt în concordanță cu cele menționate în procesul-verbal contestat.
Astfel, viteza cu care circula petentul a fost măsurată cu un mijloc legal de măsurare, care îndeplinește condițiile de verificare metrologică, iar operatorul T. S. A. care a exploatat aparatura radar este atestat să desfășoare astfel de activități (fila 20). Astfel, înregistrarea video face pe deplin dovada vitezei cu care petentul a circulat în localitate.
Totodată, nu poate si reținută susținerea petentului în sensul că aparatul radar are o marja de eroare întrucât verificarea cerințelor cuprinse în NML 021-05 (printre care se numără și erorile tolerate, conform paragrafului 3.1.1. din norma menționată) se efectuează numai cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele.
Se reține că aceste cerințe nu se aplică în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, iar măsurătorile efectuate cu un cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale si asupra lor nu se poate interveni.
Pentru motivele arătate, instanța și-a format convingerea că petentul a comis contravenția care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal.
În drept, potrivit art. 50 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, viteza maximă admisă în interiorul localității pe sectorul de drum unde a fost surprins petentul este de 50 km/h, iar în conformitate cu art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.
Totodată, potrivit art.100 alin.3 lit. e) din O.U.G. nr.195/2002, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (n.n. de la 9 la 20 puncte-amendă) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: … e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii se constată că amenda aplicată petentului are cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 9 puncte amendă, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama că petentul nu recunoaște și nu regretă conduita contravențională, nefiind oportună înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, având în vedere că fapta de a conduce un autoturism cu o viteză de 101 km/h în interiorul localității, săvârșită de petent, este de un real pericol pentru siguranța participanților în trafic, atât pentru pietoni, cât și pentru conducătorii auto, lucru pe care petentul nu îl conștientizează.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge plângerea formulată de petentul C. D., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. D. domiciliat în municipiul Tulcea, ., ., ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/12.03.2015 încheiat de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care va fi depus la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. G. I. I.-V.-M.
Redactat/tehnoredactat jud. L.M.G./4 ex./18.06.2015
. ex./1 ex.petent, 1 ex.int./19.06.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1731/2015. Judecătoria TULCEA → |
|---|
