Plângere contravenţională. Sentința nr. 2050/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2050/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 2050/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Sentința civilă nr.2050
Ședința publică din data de 24 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. M. G.
Grefier: I. I.-V.-M.
Pe rol se află pronunțarea asupra plângerii contravenționale formulate de petentul D. C.-A. domiciliat în orașul Babadag, ., județul Tulcea, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/25.01.2015, încheiat de către intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA – Postul de Poliție M. K., județul Tulcea.
Dezbaterile cu privire la fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.06.2015, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.06.2015 și 24.06.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag la 27.01.2015 sub nr._, petentul contestator D. C.-A. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA – BIROUL RUTIER la data de 25.01.2015 (fila 5).
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că nu a comis nicio contravenție, arătând că mama sa a luat cățelul de pe bancheta din spate în timp ce se afla în staționare întrucât acestuia îi era rău, solicitând să fie exonerat de amenda aplicată în cuantum de 877, 5 lei.
În drept, plângerea a fost motivată pe prevederile OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se taxează cu 20 lei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii ca nefondată (filele 12-13) și a comunicat documentația aferentă procesului verbal, depus în original (fila 14), respectiv raportul agentului constatator (fila 15).
Prin sentința civilă nr.126 pronunțată la data de 19.03.2015, Judecătoria Babadag a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei Judecătoriei Tulcea.
Pe rolul acestei instanțe, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 24.04.2015.
În temeiul art. 258 alin.1 din Noul Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu înregistrarea video, apreciind că aceste dovezi sunt pertinente, concludente și utile pentru soluționarea cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimată la data de 25.01.2015, ora 15:22, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 877,5 lei, reținându-se că în aceeași zi, la ora 15:18, a condus autoturismul marca Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare_, pe DN 22 E 87, km 198+850 m, din direcția Babadag către Tulcea, având în drepta pe mama sa, numita D. F., care avea în brațe un cățel, faptă de natură contravențională prevăzută de art. 97 alin.3 lit. h din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 (fila 14) și sancționată de art.102 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
Verificându-se, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor normative incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea opera de plin drept.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține, în prealabil, că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil, de către instanța de judecată.
Cu toate acestea, susținerile petentului nu fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația acesteia.
Din contră, instanța constată că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost percepută în mod direct, prin propriile simțuri, de către agentul constatator.
În litigiul dedus judecății, între procesul-verbal de contravenție și probele depuse de intimat există o legătură indisolubilă, în sensul că acestea se coroborează.
Totodată, se constată faptul că la rubrica „alte mențiuni”, petentul a declarat faptul că „nu am obiecțiuni întrucât sunt conștient că am greșit”, semnând după consemnarea acestei mențiuni.
Pentru considerentele expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis contravenția care i-a fost reținută în sarcină, permițând transportul cățelului pe locul din față al autoturismului.
În drept, conform art. 97 alin.3 lit. h din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, se interzice conducătorilor de autovehicule, precum și persoanelor care ocupă scaunul din față să țină în brațe animale în timpul deplasării pe drumurile publice.
În concordanță cu art. 102 alin. 1 din OUG 195/2002, constituie contravenție si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni, transportul animalelor pe locurile din față ale vehiculelor.
Potrivit art. 98 alin. 4 din același act normativ, clasa a IV-a reprezintă o sancțiune de 9 sau 20 puncte-amendă.
Întrucât pe anul 2015, luna ianuarie, salariul minim brut pe economie a fost de 975 lei, potrivit art. 2 din H.G. 1501/2008, iar 9 x 97,5 = 877,5 lei, se constată că amenda aplicată este în cuantumul minim prevăzut de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama că petentul nu a recunoscut în instanță comiterea faptei și nu și-a asumat răspunderea pentru propria conduită.
Față de aceste considerente, se constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată corect individualizată, astfel încât în baza art. 34 din OG. nr. 2/2001, se va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. C.-A., domiciliat în orașul Babadag, ., județul Tulcea, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/25.01.2015, încheiat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA – Postul de Poliție M. K., județul Tulcea, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care va fi depus la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. G. I. I.-V.-M.
Redactat/tehnoredactat jud. L.M.G./4 ex./04.09.2015
. ex./
1 ex.petent, 1 ex.intimată
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2054/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1959/2015.... → |
|---|
