Plângere contravenţională. Sentința nr. 1991/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1991/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 1991/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1991
Ședința publică din 22.06.2015
Completul constituit din:
Președinte - A. M. R.
Grefier - J. D. P.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție nr. 3/28.01.2015, de către petentul M. I., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu intimata P. JUDEȚULUI TULCEA-DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în Tulcea, .-20, jud. Tulcea.
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 26.02.2015 sub nr._, petentul M. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata P. M. TULCEA, în principal – anularea procesului-verbal de contravenție nr. 3 din data de 28.01.2015, ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar – înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petentul a arătat că a fost sancționat pentru montarea neautorizată a unei copertine, însă executarea unei astfel de lucrări nu necesită obținerea unei autorizații de construire.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, au fost anexate: procesul-verbal contestat, adresa nr. 3677/05.02.2015, planșă fotografică (filele 4-12).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 lei (fila 4).
La data de 02.04.2015, intimata a formulat întâmpinare, solicitând instanței de judecată respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată și menținerea procesului-verbal contestat, ca legal și temeinic.
În motivare, intimata a arătat că petentul nu a respectat măsurile dispuse prin nota de constatare nr. 98/11.12.2014 și nu a intrat în legalitate prin obținerea autorizației de construire prevăzute de lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 50/1991.
În dovedire, au fost anexate înscrisuri (filele 13-16).
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri și mijloacele materiale de probă constând în planșele fotografice depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, “Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Astfel, în raport de dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora “Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”, instanța constată că plângerea contravențională aflată pe rol a fost introdusă cu respectarea termenului de 15 zile impus de textul legal anterior enunțat.
În fapt, prin procesul-verbal nr. 3 din data de 28.01.2015, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, sancționată de art. 26 alin. (2) din același act normativ.
Prin actul sancționator s-a reținut că în urma controlului efectuat la data de 11.12.2014, ora 12:55, pe ., ., . constatat că pe fațada blocului, în dreptul balconului, s-a construit o copertină fără deținerea unei autorizații de construire emisă de P. M. Tulcea.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal contestat din punct de vedere al legalității, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită si data comiterii acesteia.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, instanța are în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 183/2003, potrivit căreia procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, temeinicie si veridicitate, fiind un act administrativ întocmit de către un agent al statului pe baza propriilor constatări. Prin urmare, până la proba contrară, actul de sancționare face dovada situației de fapt reținute, sarcina probei contrare revenind petentului.
Instanța reține și incidența dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă, respectiv să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. În acest context, sarcina instanței de judecată rămâne aceea de a asigura proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului (sancționarea faptelor antisociale) și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Instanța are în vedere și cauza I. P. c. României (28 iunie 2011) prin care Curtea a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează.
Prin prisma celor anterior expuse, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, responsabilitatea modalității efective în care acesta înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale cade exclusiv în sarcina sa. Astfel, instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
Instanța reține că în data de 11.12.2014, prin nota de constatare nr. 98 (fila 14), intimata a dispus desființarea de îndată a copertinei montate de către petent în exteriorul balconului apartamentului său. Petentul a semnat nota de constatare la rubrica beneficiar (executant), asumându-și astfel aducerea la îndeplinire a măsurii dispuse.
Instanța reține, de asemenea, că executarea lucrării a cărei desființare s-a dispus nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de excepție prevăzute la art. 11 din Legea nr. 50/1991 Republicată privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Prin urmare, întrucât montarea copertinei impunea în sarcina executantului obligația de a obține în prealabil autorizația de construire prevăzută de art. 3 din Legea nr. 50/1991, instanța va respinge susținerile petentului în sens contrar, ca fiind nefondate.
În ceea ce privește modul de individualizare a sancțiunii aplicate, instanța reține în cauză incidența dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora ”Sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Sub acest aspect, instanța reține cu relevanță probatorie nota de constatare nr. 98/11.12.2014 (fila 14), din care reiese că, anterior întocmirii procesului-verbal de contravenție,petentului i s-a pus în vedere să desființeze de îndată lucrarea executată fără deținerea unei autorizații de construire, însă acesta nu s-a conformat. Instanța apreciază astfel că sancțiunea aplicată respectă cerințele de proporționalitate impuse în materia oricăror măsuri restrictive de drepturi, având totodată rolul de a asigura responsabilizarea petentului pe viitor în ceea ce privește respectarea strictă a reglementărilor legale în domeniul construcțiilor.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge – ca nefondată – plângerea contravențională aflată pe rol, cu consecința menținerii procesului-verbal nr. 3 din data de 28.01.2015, ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul M. I., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu intimata P. JUDEȚULUI TULCEA-DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în Tulcea, .-20, jud. Tulcea., ca nefondată.
Menține procesul-verbal nr.3 din data de 28.01.2015, emis de P. M. TULCEA, ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.06.2015.
Președinte, Grefier,
A. M. R. J. D. P.
Red. Jud. AMR/2ex/29.06.2015
Tehnored.gref.UV/5ex/29.06.2015
./.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1978/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1983/2015.... → |
|---|
