Plângere contravenţională. Sentința nr. 2502/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2502/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 2502/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Sentința civilă nr.2502
Ședința publică din data de 08 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. M. G.
Grefier: I. I.-V.-M.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de către petentul R. M., domiciliat în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/19.05.2015 încheiat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă de timbru, conform chitanței . nr._ PJ/19.05.2015 (fila 4).
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că petentul a depus la data de 07.09.2015, prin serviciul registratură, cerere de amânare în vederea angajării unui apărător, după care:
Instanța, fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, procedează din oficiu potrivit dispozițiilor art.131 alin.1 din codul de procedură civilă la verificarea și stabilirea competenței, și văzând prevederile art.32 din O.G. nr.2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza.
Deliberând asupra probatoriului solicitat, în baza art.255 raportat la art.258 alin.1 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea video, apreciind că acestea pot duce la dezlegarea pricinii, și respinge proba testimonială solicitată de petent ca nefiind utilă soluționării cauzei, apreciind că înscrisurile și proba cu înregistrarea video sunt suficiente în dezlegarea pricinii.
Instanța, deliberând asupra cererii de amânare formulat de petent în vederea angajării unui apărător, o respinge ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.222 C.proc.civ., acesta având suficient timp la dispoziție în vederea angajării unui apărător, plângerea fiind depusă la data de 20.05.2015, având astfel la dispoziție mai mult de 4 luni de zile pentru angajarea unui apărător, iar motivul indicat nu este unul temeinic, fiind imputabil petentului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.05.2015 sub nr._, petentul R. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE JUDEȚEAN TULCEA, anularea procesului verbal . nr._ emis de intimat la data de 19.05.2015, prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 390 lei (fila 3).
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că este nevinovat în raport cu fapta reținută în sarcina sa, învederând că autovehiculul depășit a oprit în dreptul sediului Iberom, iar reacția primului conducător aflat la spatele buldoexcavatorului a fost aceea de a efectua manevra care îi permitea să continue deplasarea. Petentul, fiind al doilea, a urmat aceeași cale a depășirii buldoexcavatorului și cel de-al treilea, de asemenea, considerând cu toții că oprirea inoportună a autovehiculului la nivel cu calea ferată nu poate aduce în discuție antrenarea răspunderii contravenționale a celui care efectuează o astfel de manevră.
În drept, cererea nu a fost întemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu 20 lei taxa judiciară de timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și a depus la dosar originalul procesului-verbal contestat, raportul agentului constatator (fila 13) și, în copii conforme cu originalul, buletinul de verificare metrologică al aparatului de tip cinemometru Autovision, fabricație TSS Anglia, emis la 08.04.2015 (fila 14), atestatul de operator radar (fila 15), precum și înregistrarea video a abaterii (fila 12).
În temeiul art. 258 alin.1 N.C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba cu înregistrarea video, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ emis de intimat la data de 19.05.2015, petentul contestator a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei, reținându-se în fapt că la aceeași dată, ora 06:41, pe . municipiul Tulcea, petentul a condus autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, iar la trecerea de cale ferată din față de la Iberom a efectuat o depășire neregulamentară a buldoexcavatorului marca JCB, cu numărul de înmatriculare SARICHIOI 276 TL pe cale ferată, abaterea fiind filmată cu aparatul radar AUTOVISION, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_, din dotarea Biroului Rutier, contravenția fiind prevăzută de art. 120 alin. 1 lit.f) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art.100 alin.3 lit.e) din OUG nr.195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța va examina în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură condițiile specifice pentru exercitarea efectivă și eficientă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă afirmațiile acestuia nu au susținere probatorie.
Din contră, instanța constată că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Între procesul-verbal și probele depuse de intimat în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din înregistrarea video atașată la dosarul cauzei, constată că petentul a efectuat o depășire neregulamentară a buldoexcavatorului, pe trecerea la nivel cu calea ferată, deși depășirea vehiculelor este interzisă pe trecerile la nivel cu calea ferată și la mai puțin de 50 de metri de acestea. Mai mult decât atât, susținerea petentului potrivit căreia buldoexcavatorul era staționat este total neadevărată întrucât din înregistrarea video atașată la dosar se constată, fără nici un fel de dubiu, faptul că acesta se afla în mișcare.
Totodată, în reținerea faptei în sarcina petentului, nu are relevanță faptul că autoturismul din fața sa a efectuat aceeași manevră apreciind că nu săvârșește o faptă de natură contravențională.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție și că, în mod corect, s-a dispus aplicarea amenzii contravenționale.
În drept, potrivit art. 120 alin. 1 lit. f) din HG nr.1391/2006, se interzice depășirea vehiculelor pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă și la mai puțin de 50 m înainte de acestea, iar în conformitate cu art. 100 alin. 3 lit.e) din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptei de nerespectare a regulilor privind depășirea.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că potrivit art. 98 alin. 4 din același act normativ, clasa a II-a reprezintă o sancțiune de 4 sau 5 puncte-amendă, fiind aplicată petentului în cuantumul minim, respectiv 2 puncte amendă.
Întrucât pe anul 2015 salariul minim brut pe economie s-a menținut la nivelul de 975 lei, iar 4 * 97,5 = 390, se constată că amenda aplicată petentului este în cuantumul minim prevăzut de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările și de modul de comitere a faptei, precum și de faptul că petentul nu recunoaște și nu regretă fapta contravențională reținută în sarcina.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul R. M., domiciliat în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/19.05.2015 încheiat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care va fi depus la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. G. I. I.-V.-M.
Redactat/tehnoredactat jud. L.M.G./4 ex./25.09.2015
. ex./
1 ex.petent, 1 ex.intimată
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2534/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 2540/2015. Judecătoria TULCEA → |
|---|
