Pretenţii. Sentința nr. 2540/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2540/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 2540/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2540
Ședința publică din 11.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. N.
GREFIER: M. N.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanta C. DE A. RECIPROC A CLERULUI ȘI SALARIAȚILOR BISERICEȘTI DIN EPISCOPIA TULCII, cu sediul în Tulcea, .. 6A, județul Tulcea, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat S. A. E., situat în Tulcea, ., ., în contradictoriu cu pârâtul B. I., cu domiciliul în Tulcea, ., județul Tulcea.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 27.08.2015, susținerile petentului au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 04.09.2015, la data de 11.09.2015, dată la care,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 16.02.2015 sub nr._ reclamanta C. de A. Reciproc a Clerului și Salariaților Bisericești din Episcopia Tulcii a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâtul B. I., solicitând obligarea acestuia la plata sumelor de 17.000 lei și respectiv 2.108 lei, reținute în sarcina acestuia prin sentința civilă nr. 2847/05.10.2012 a Judecătoriei Tulcea și asumate prin angajamentul de plată nr. 129/15.07.2013, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că prin sentința civilă nr. 2847/05.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, instanța a admis cererea în pretenții formulată de reclamanta Asociația C. de A. Reciproc „Aegyssus” Tulcea, obligând pârâtul B. I. la plata de daune materiale în cuantum de 17.000 lei și cheltuieli de judecată în cuantum de 2.108 lei. A precizat reclamanta că prin hotărârea judecătorească menționată s-a reținut că prin executarea necorespunzătoare a obligațiilor ce îi reveneau în calitate de casier, pârâtul a provocat o pagubă reclamantei în sumă de 17.000 lei, sumă de bani pe care printr-un angajament de plată s-a obligat să o achite într-o perioadă de 6 luni.
A mai susținut reclamanta că urmare a hotărârii generale de dizolvare a Asociației C. de A. Reciproc „Aegyssus” Tulcea, prin încheierea din data de 12.05.2011 pronunțată în dosarul nr._, instanța a admis cererea de dizolvare și a dispus înscrierea dizolvării asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor al Judecătoriei Tulcea. Ulterior s-a înființat C. de A. Reciproc a Clerului și Salariaților Bisericești din Episcopia Tulcii, iar prin procesul verbal din data de 29.02.2012 a fost predat noii conduceri activul și pasivul fostei asociații.
Reclamanta arată că pârâtul B. I. a semnat angajamentul de plată nr. 129/15.07.2013 prin care se obliga să restituie Casei de A. Reciproc a Clerului și Salariaților Bisericești din Episcopia Tulcii sumele datorate în mod eșalonat, câte 500 lei lunar începând cu data de 15.09.2013 până la acoperirea integrală a prejudiciului și a achitat o parte din sumele datorate.
În drept au fost invocate prevederile art. 1207 și următoarele din Codul civil, iar în susținerea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri (filele nr. 7 - 38).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 1060 lei.
Pârâtul B. I. a formulat întâmpinare, prin care a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale active a reclamantei și autoritatea de lucru judecat, arătând că debitul pretins prin cererea de chemare în judecată este al fostei Asociații C. de A. Reciproc „Aegyssus” Tulcea și acesta a făcut obiectul dosarului nr._, soluționat definitiv prin sentința civilă nr. 2847/05.10.2012.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că angajamentul de plată la care face referire reclamanta a fost semnat în fața noului președinte al CAR, iar acesteia i s-a respins o cerere de revizuire a sentinței civile nr. 2847/05.10.2012 ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Au fost depuse înscrisuri în susținerea întâmpinării (filele nr. 49 - 53).
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârât, aducând argumente suplimentare în sensul admiterii acțiunii.
În probațiune instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și interogatoriul pârâului.
A fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Tulcea, la care se află atașat dosarul nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 2847/05.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ instanța a admis cererea formulată de reclamanta Asociația C. de A. Reciproc „Aegyssus” Tulcea în contradictoriu cu pârâtul B. I., acesta fiind obligat la plata sumei de 17.000 lei daune materiale și 2108 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii s-a reținut că probele administrate în cauză au dovedit cu certitudine că pârâtul a îndeplinit funcția de casier în cadrul Asociația C. de A. Reciproc „Aegyssus” Tulcea, iar verificările contabile efectuate la data de 11.08.2010 au evidențiat o lipsă în gestiune de 17.000 lei, sumă de bani pe care pârâtul s-a obligat să o plătească în termen de 6 luni. Aceste aspecte rezultă atât din procesul-verbal încheiat la data mai sus arătată cât și din angajamentul de plată din data de 23.08.2010, fiind confirmate de răspunsurile pârâtului la interogatoriul luat de către instanță.
Sentința civilă nr. 2847/05.10.2012 a rămas definitivă la data de 14.04.2013 prin respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat.
Asociația C. de A. Reciproc „Aegyssus” Tulcea a fost dizolvată prin încheierea din data de 12.05.2011 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, iar la data de 19.01.2012 a luat ființă C. de A. Reciproc a Clerului și Salariaților Bisericești din Episcopia Tulcii.
Noua entitate a preluat întreg activul și pasivul fostei Asociații C. de A. Reciproc „Aegyssus” Tulcea, astfel cum rezultă din procesul-verbal din data de 29.02.2012, inclusiv debitul în sumă de 17.000 lei cu care figura pârâtul B. I. (fila nr. 28).
La data de 15.07.2013 pârâtul a semnat un angajament de plată, înregistrat sub nr. 129/18.07.2013, prin care s-a obligat față de reclamanta C. de A. Reciproc a Clerului și Salariaților Bisericești din Episcopia Tulcii la plata daunelor materiale în cuantum de 17.000 lei și a cheltuielilor de judecată de 2108 lei reținute în sarcina sa prin sentința civilă nr. 2847/05.10.2012, stabilind efectuarea plăților în rate fixe de 500 lei lunar (fila nr. 9).
După semnarea angajamentului de plată, pârâtul achitat suma totală de 1.500 lei către reclamantă, în trei tranșe a câte 500 lei la datele de 31.10.2013, 30.11.2013 și respectiv 11.03.2014, conform chitanțelor depuse în copie la dosar (filele nr. 69 - 71).
În drept, potrivit art. 248 alin. 1 din codul de procedură civilă „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, iar conform prevederilor alin. 2 „în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc”.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța reține că argumentele aduse de pârâtă în susținerea acesteia sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit art. 36 din Codul de procedură civilă „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății”, iar în privința calității procesuale active trebuie să existe identitate intre persoana reclamantului si cel care este titular al dreptului afirmat.
Instanța constată că prin înscrisurile depuse la dosar s-a făcut dovada faptului că reclamanta a preluat întreg activul și pasivul fostei Asociații C. de A. Reciproc „Aegyssus” Tulcea, inclusiv debitul pe care pârâtul îl avea față de acesta, iar în condițiile neîndeplinirii obligațiilor de plată a sumelor datorate, C. de A. Reciproc a Clerului și Salariaților Bisericești din Episcopia Tulcii este în drept să acționeze împotriva pârâtului, justificând astfel calitatea procesuală activă în cauză.
În plus, prin angajamentul de plată semnat la data de 15.07.2013 s-a născut un nou raport juridic obligațional între pârât și reclamanta din prezenta cauză, acesta fiind și unul dintre argumentele aduse în susținerea cererii de chemare în judecată.
În privința excepției autorității de lucru judecat, instanța constată că într-adevăr prin sentința civilă nr. 2847/05.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ s-a stabilit definitiv și irevocabil că pârâtul datorează sumele pretinse prin prezenta acțiune, însă nu există identitate de părți între cele două cauze, în condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost formulată de C. de A. Reciproc a Clerului și Salariaților Bisericești din Episcopia Tulcii.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca nefondate cele două excepții invocate de pârât.
Pe fondul cauzei, instanța reține că printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a stabilit că pârâtul B. I. este debitor în raport cu Asociația C. de A. Reciproc „Aegyssus” Tulcea pentru sumele de 17.000 lei daune materiale și 2108 lei cheltuieli de judecată, iar reclamanta a făcut dovada că a preluat activul și pasivul acesteia, inclusiv debitul pârâtului B. I., astfel cum rezultă din procesul-verbal din data de 29.02.2012.
De altfel, chiar înființarea Casei de A. Reciproc a Clerului și Salariaților Bisericești din Episcopia Tulcii s-a făcut la cererea membrilor fostei asociații, iar în procesul-verbal încheiat la data de 11.02.2011 cu ocazia dizolvării s-a menționat că „patrimoniul și membrii CAR rămân în continuare în noul CAR Cler care va funcționa pe lângă Episcopia Tulcii” (fila nr. 66).
Această stare de fapt a fost acceptată de pârâtul B. I., care prin angajamentul de plată semnat la data de 15.07.2013 și-a sumat obligația de a achita sumele stabilite cu titlul de debit prin sentința civilă nr. 2847/05.10.2012 către noua entitate C. de A. Reciproc a Clerului și Salariaților Bisericești din Episcopia Tulcii, înscrisul întocmit de acesta având valoarea unei promisiuni unilaterale ca act juridic ce constituie izvor de obligații.
Din această perspectivă, potrivit art. 1324 din Codul civil „este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de voință a autorului său”, iar conform prevederilor art. 1325 „dacă prin lege nu se prevede altfel, dispozițiile legale privitoare la contracte se aplică în mod corespunzător actelor unilaterale”.
Totodată, potrivit art. 1327 alin. 1 din Codul civil „promisiunea unilaterală făcută cu intenția de a se obliga independent de acceptare îl leagă numai pe autor”, iar conform alin. 3 „dacă autorul actului nu a stipulat expres un termen, promisiunea se consideră făcută pentru o anumită durată, potrivit cu natura obligației și cu împrejurările în care a fost asumată”.
Făcând și aplicarea principiului forței obligatorii a contratului reglementat prin dispozițiile art. 1270 alin. 1 din Codul civil, care potrivit art. 1325 se aplică în mod corespunzător actelor unilaterale, instanța reține că angajamentul de plată semnat de pârât la data de 15.07.2013 constituie un izvor de obligații în temeiul căruia reclamanta C. de A. Reciproc a Clerului și Salariaților Bisericești din Episcopia Tulcii este îndreptățită la recuperarea debitului datorat.
Mai mult, instanța are în vedere și împrejurarea că după semnarea angajamentului de plată pârâtul a efectuat și plata voluntară a sumei de 1.500 lei din debitul datorat, manifestare ce reprezintă o asumare implicită a obligației de plată față de reclamantă.
De asemenea, prin răspunsurile la interogatoriu pârâtul nu a contestat existența debitului, iar susținerile sale în sensul că suma ar fi datorată fostei asociații nu pot fi primite, pentru argumentele expuse anterior.
În privința sentinței civile nr. 9/19.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, prin care s-a respins cererea de revizuire a sentinței civile nr. 2847/05.10.2012 pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei C. de A. Reciproc a Clerului și Salariaților Bisericești din Episcopia Tulcii, invocată de pârât în apărarea sa, existența acestei hotărâri judecătorești nu poate determina exonerarea acestuia de la îndeplinirea obligației de plată în sensul celor arătate.
Față de cele expuse, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtul la plata sumei de 17.608 lei către reclamanta C. de A. Reciproc a Clerului și Salariaților Bisericești din Episcopia Tulcii, reprezentând debit datorat.
Instanța constată că sunt îndeplinite și condițiile de admisibilitate a cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Pe cale de consecință, va fi obligat pârâtul la plata sumei de 2.060 lei către reclamantă, din care 1.060 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 1.000 lei onorariu avocat, cheltuieli dovedite prin înscrisurile depuse la dosar (filele nr. 43, 72 - 73).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârât, prin întâmpinare, ca nefondată.
Respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât, prin întâmpinare, ca nefondată.
Admite acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta C. DE A. RECIPROC A CLERULUI ȘI SALARIAȚILOR BISERICEȘTI DIN EPISCOPIA TULCII, cu sediul în Tulcea, .. 6A, județul Tulcea, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat S. A. E., situat în Tulcea, ., ., județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul B. I., cu domiciliul în Tulcea, ., județul Tulcea.
Obligă pârâtul la plata sumei de 17.608 lei către reclamantă, reprezentând debit datorat.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 2.060 lei.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată astăzi 11.09.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
G. N. M. N.
Red. tehnored. Jud. G.N./07.12.2015/ 4 ex
Grefier. M.N./
. + pârât
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2502/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 574/2015.... → |
|---|
