Plângere contravenţională. Sentința nr. 2531/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2531/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 2531/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Sentința civilă nr. 2531/2015
Ședința publică din data de 10 septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. M. G.
Grefier: U. V.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată împotriva procesului-verbal contravențional . nr._/07.02.2015, de către petentul V. V.-A., cu domiciliul în mun. Tulcea, ..65, jud. Tulcea, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform chitanței depuse la dosar (fila 9).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care referă oral modul de îndeplinire a procedurii de citare, obiectul cauzei și stadiul judecății și învederează faptul că petentul nu a depus la dosar relațiile solicitate, după care:
Instanța, având în vedere că petentul nu a depus la dosar lista cu numele, prenumele și adresa de domiciliu a martorului încuviințat, în temeiul art.254 alin.4 C.proc.civ., constată decăderea petentului din dreptul de a mai administra proba testimonială, încuviințată la termenul anterior.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.02.2015 sub nr._, petentul contestator V. V.-A., a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 07.02.2015, prin care a fost amendat cu suma de 200 de lei (fila 12).
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat, în esență, că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa și consideră că a fost sancționat în mod abuziv și fără să fi avut vreo vină cu privire la fapta ce i se impută.
Mai arată că cel care a tulburat liniștea publică a fost numitul Miliu costel întrucât acesta a lovit o mașină parcată .
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr.61/1991.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost timbrată că 20 lei taxă judiciară de timbru.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată (filele 10-11), atașând original procesului-verbal contestat și actele care au stat la baza emiterii procesului-verbal de contravenție (filele 12-13).
În temeiul art. 258 C.pr.civ., coroborat cu art. 33, 34 din OG 2/2001, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru petent și proba cu martorul Miliu C., apreciind că aceasta este utilă soluționării cauzei, înscrisurile depuse fiind suficiente pentru lămurirea situației de fapt.
La termenul de judecată din 10.09.2015, întrucât petentul nu a indicat numele, prenumele și adresa de domiciliu a martorului încuviințat, în temeiul art.254 alin.4 C.proc.civ., instanța a constatat decăderea petentului din dreptul de a mai administra proba testimonială, încuviințată la termenul anterior.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/07.02.2015 contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, pentru că în data de 07.02.2015, la orele 21:50, aflându-se pe . Tulcea, județul Tulcea, împreună cu un grup de prieteni, a tulburat fără drept ordinea și liniștea locatarilor din zonă, prin strigăte și larmă, fapta fiind prevăzută de art. 2 pct. 25 din Legea nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, și sancționată de art. 3 alin.1 lit. b) din același act normativ.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii 61/1991 care au fost încălcate au drept scop asigurarea climatului de ordine si liniste publica necesar desfasurarii normale a activitatii economice si social-culturale si promovarea unor relatii civilizate in viata cotidiana, cetatenii fiind obligati sa aiba un comportament civic, moral si responsabil, in spiritul legilor tarii si al normelor de convietuire sociala.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură toate garanțiile unui proces echitabil, iar susținerile contestatorului nu au fost dovedite în fața instanței prin nicio probă.
Din contră, instanța constată că stabilirea contravenției a fost constatată prin propriile simțuri de agentul constatator și dovedită prin procesul verbal întocmit, care este un înscris întocmit de agentul constatator în formă autentică, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În legătură cu proba testimonială, încuviințată petentului, se reține că la termenul de judecată din 10.09.2015, întrucât petentul nu a indicat numele, prenumele și adresa de domiciliu a martorului încuviințat, în temeiul art.254 alin.4 C.proc.civ., instanța a constatat decăderea petentului din dreptul de a mai administra proba testimonială, încuviințată la termenul anterior.
Astfel, între procesul-verbal și probele aflate la dosar în susținerea acestuia, există legătură în sensul că acestea se coroborează, iar din probele administrate nu rezultă o realitate juridică distinctă de conținutul procesului verbal, care apare ca fiind legal și temeinic.
Prin urmare, petentul nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului verbal, care apare ca temeinic și corespunzător cu adevărul judiciar dovedit în fața instanței de judecată.
Referitor la motivul invocat de către petent în plângerea contravențională, instanța constată că acesta nu este întemeiat având în vedere că, din documentele depuse la dosar se constată faptul că cele afirmate de petent în plângerea formulată sunt nefondate întrucât, potrivit raportului agentului constatator, se reține că, la data de 07.02.2015, în jurul orei 21:50, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, s-a deplasat pe . Penitenciarului Tulcea, pentru a acorda sprijin unui alt echipaj de poliție, unde un grup de 5 (cinci) tineri tulburau ordinea și liniștea publică. Aceștia au fost identificați, legitimați și conduși la sediul Poliției Municipiului Tulcea pentru luarea măsurilor legale. Din grupul celor 5 tineri a fost identificat și numitul V. V. A., pe numele căruia a fost întocmit proces - verbal de constatare a contravenției, prin care acesta a fost sancționat cu minimul amenzii prevăzut de lege. După ce s-a menționat că acesta își recunoaște fapta, contravenientul a luat la cunoștință de cuprinsul procesului - verbal prin semnătură.
Prin urmare, se reține că petentul se face vinovat de tulburarea fără drept a ordinii și liniștii locatarilor din zonă, prin strigăte și larmă, pe .. Tulcea.
Se reține că procesul – verbal de contravenție este încheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, iar la rubrica obiecțiuni este menționat că petentul recunoaște fapta.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că potrivit art. 3 lit. b din Legea 61/1991, fapta de a provoca ori participa efectiv la scandal, în locuri sau localuri publice, este sancționată cu amendă între 200 și 1000 lei. Având în vedere comportamentul petentului, procesul-verbal contestat apare ca fiind legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată corect individualizată, având în vedere că petentul nu recunoaște și nu regretă fapta reținută în sarcina sa, astfel încât instanța va respinge plângerea, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul V. V.-A., cu domiciliul în mun. Tulcea, ..65, jud. Tulcea, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care va fi depus la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. G. U. V.
Red./tehnor. jud. L.M.G./4 ex./15.09.2015
Gref. /..09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2512/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2534/2015.... → |
|---|
