Plângere contravenţională. Sentința nr. 3350/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3350/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 3350/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3350
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: I. S.
Grefier: C. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. I. 2003 S.R.L., cu sediul procesual ales în A., ., județul A. – punct de lucru, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R., cu sediul procesual ales în C., ., nr. 2, . C., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 23.03.2015, având ca obiect plângere contravențională.
Încheierea de ședință din data de 29.10.2015, face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile dedusă judecății, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 16.04.2015, sub nr._/212/2015 petenta S.C. I. 2003 S.R.L., a solicitat în contradictoriu cu intimatul organ constatator I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R., înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 23.03.2015 cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt, petenta a arătat că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiuni dure. Amenda contravențională lasă un câmp larg de apreciere organelor de constatare, care pot decide dacă este cazul ori nu să substituie avertismentul amenzii.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În susținere, petenta a anexat în copie certificată pentru conformitate înscrisuri.
A fost achitată o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul a formulat în termen procedural întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei C. în soluționarea plângerii contravenționale. A arătat intimatul că în data, ora și la locul controlului în trafic, a fost depistat auto cu numărul de înmatriculare_ /_ deținut spre utilizare de petentă, condus de șoferul D. I. D., care efectua transport rutier de mărfuri. S-a constatat că acesta a depășit perioada maximă de conducere, cu această ocazie fiind întocmit și formularul de control în trafic . nr._, iar un exemplar a fost înmânat conducătorului auto sub semnătură. În ceea ce privește înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, intimatul a arătat că depășirea perioadei maxime de conducere reprezintă la ora actuală una dintre cele mai grave contravenții din domeniul transporturilor rutiere, avand un grad ridicat de pericol social al faptei. Petenta nu se află la prima abatere, fiind sancționată în mai multe rânduri pentru contravenții la regimul transporturilor rutiere, conducătorul auto efectuând un transport rutier cu un autovehicul de mari dimensiuni, punând în pericol viața participanților la trafic.
Intimatul a depus la dosar documentația care a stat la baza încheierii procesului-verbal contestat.
Prin Sentința civilă nr. 7729/25.06.2015 Judecătoria C. a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Tulcea.
Pe rolul Judecătoriei Tulcea s-a format la data de 03.08.2015 dosarul nr._ .
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 23.03.2015, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 9.000 lei, reținându-se în sarcina sa că, la aceeași dată, ora 18:15 pe DN 22 km 178+403 m, la ., județul Tulcea, a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, utilizat de petentă, în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național; la momentul controlului, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat depășirea cu 5 ore sau mai mult a perioadei maxime zilnice de conducere de 10 ore, atunci când este permisă extinderea acesteia la 10 ore; astfel: la verificarea timpilor de conducere, pauză și odihnă a conducătorului auto, prin descărcarea datelor din cartela tahograf a acestuia cu programul TechoScan s-a constatat că a avut un timp de conducere prea lung cu 09:56 ore față de maxim 10:00 ore, de la data de 10.03.2015 ora 09:01 până la data de 11.03.2015 ora 18:25, având un timp de odihnă zilnică în ziua de 11.03.2015 de la ora 02:10 până la ora 06:32, doar de 04:22 ore, în loc de minim 09:00 ore.
Fapta a fost încadrată în prevederile art. 8 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 37/2007, cu modificările și completările ulterioare, sancționată de art. 9 alin. 1 lit. a) din același act normativ.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 16 și art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate și din oficiu. Totodată, faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, sancțiunea fiind individualizată în limitele prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a) din O.G. nr. 37/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, au fost indicate articolul și actul normativ care impun în sarcina operatorului de transport/întreprinderii o anumită conduită.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 8 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă o încălcare a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006, Regulamentului (UE) nr. 165/2014 și, după caz, Acordului AETR și constituie contravenție, dacă aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune, depășirea cu 5 ore sau mai mult a perioadei maxime zilnice de conducere de 10 ore, atunci când este permisă extinderea acesteia la 10 ore. Potrivit art. 9 alin. 1 lit. a) din același act normativ, fapta susmenționată se sancționează cu amendă de la 9.000 lei la 12.000 lei, care se aplică operatorului de transport/întreprinderii.
Se reține că petenta a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției doar sub aspectul individualizării sancțiunii.
Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, instanța reține că într-adevăr potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Făcând aplicarea coroborată a acestor prevederi legale în speța de față, instanța reține că fapta prezintă gravitate prin însăși săvârșirea ei, chiar în lipsa unei urmări concrete.
O.G. nr. 37/2007 stabilește cadrul de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto care efectuează operațiuni de transport rutier ce fac obiectul Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3.821/85 și (CE) nr. 2.135/98 ale Consiliului și abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3.820/85 al Consiliului, denumit în continuare Regulamentul (CE) nr. 561/2006, sau operațiuni de transport rutier care fac obiectul Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere, internaționale (AETR), denumit în continuare Acordul AETR, contravențiile, precum și sancțiunile contravenționale și alte măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor.
Sancțiunea aplicată de organul constatator a fost în limita minimă prevăzută de legislația internă, deși așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, petenta nu se află la prima abatere în materie, astfel că instanța apreciază că s-a făcut o corectă individualizare raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșite și celelalte criterii prevăzute de art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001.
Față de cele menționate mai sus, văzând și dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, instanța va respinge plângerea contravențională, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. I. 2003 S.R.L., cu sediul procesual ales în A., ., județul A. – punct de lucru, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R., cu sediul procesual ales în C., ., nr. 2, . C.,, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 23.03.2015, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune sub sancțiunea nulității la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.11.2015.
P R E Ș E D I N T E, G R E F I E R,
I. S. C. R.
Red. jud. I.S./17.12.2015
Tehnored. gref. C.R./4 ex./..01.2016
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Pretenţii. Sentința nr. 3351/2015. Judecătoria TULCEA → |
|---|
