Plângere contravenţională. Sentința nr. 699/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 699/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 699/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 699
Ședința publică din 13.03.2015
Completul constituit din:
Președinte - A. M. R.
Grefier - U. V.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/13.08.2014, de către petentul I. C. T., cu domiciliul în Tulcea, ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea.
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 18.08.2014 sub nr._, petentul I. C. T. a solicitat, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, în principal – anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 13.08.2014, iar în subsidiar – înlocuirea amenzii contravenționale și a măsurii complementare aplicate.
În motivare, petentul a arătat – în esență – că aspectele consemnate în procesul-verbal contestat nu corespund realității.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, a fost anexat – în original – procesul-verbal contestat (fila 5).
Plângerea contravențională este legal timbrată cu suma de 20 lei (fila 6).
La data de 12.09.2014, intimata a formulat întâmpinare, solicitând instanței de judecată respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată și menținerea procesului-verbal contestat, ca legal și temeinic.
În motivare, intimata a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate și temeinicie impuse de legiuitor, anexând – sub aspect probatoriu – materialul în baza căruia a fost întocmit (filele 12-16).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 29.01.2014, instanța, în baza art. 255 - art. 258 C.proc.civ., a încuviințat în cauză administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul G. C..
În ședința publică din data de 26.02.2015, instanța a procedat la audierea martorului G. C., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 26).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, “Instanta competentă să solutioneze plangerea contraventională, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a facut-o și pe celelalte persoane, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Astfel, în raport de dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora “Împotriva procesului verbal de constatare a contraventiei se poate face plangere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”, instanța constată că plângerea contraventională aflată pe rol a fost introdusă cu respectarea termenului de 15 zile impus de textul legal anterior enunțat.
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din data de 13.08.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. (1) lit. c) și h) din H.G. nr. 1391/2006, sancționată de art. 100 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002R.
Prin actul sancționator s-a reținut că în data de 13.08.2014, în jurul orei 09:03, pe . Somova, petentul a condus autoturismul marca F. Bravo, cu numărul de înmatriculare provizoriu TL_, dinspre orașul Isaccea către municipiul Tulcea și, în dreptul imobilului cu nr. 110, a depășit neregulamentar autovehiculul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, încălcând marcajul continuu, în zona de acțiune a indicatorului Depășirea interzisă, în curbă.
Petentul a semnat procesul-verbal, neavând obiecțiuni de formulat.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal contestat din punct de vedere al legalității, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită si data comiterii acesteia.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, instanța are în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 183/2003, potrivit căreia procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, temeinicie si veridicitate, fiind un act administrativ întocmit de către un agent al statului pe baza propriilor constatări. Prin urmare, până la proba contrară, actul de sancționare face dovada situației de fapt reținute, sarcina probei contrare revenind petentului. Instanța apreciază că reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții, deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin aceea că inversează sarcina probei, nu este contrară acesteia. În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut –din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție – cu condiția ca statul să asigure respectarea limitelor rezonabile în raport de importanța scopului urmărit dar și a dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Astfel, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franței). Raportat la prevederile O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, prezumția de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal se încadrează, prin prisma caracterului relativ al acesteia, în limite rezonabile de natură să asigure respectarea garanțiilor instituite de art. 16 și art. 17 din actul normativ indicat.
D. urmare, reținând că, potrivit art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă, respectiv să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, sarcina instanței de judecată rămâne aceea de a asigura proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului (sancționarea faptelor antisociale) și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Instanța are în vedere și cauza I. P. c. României (28 iunie 2011) prin care Curtea a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează.
Prin prisma celor anterior expuse, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, responsabilitatea modalității efective în care acesta înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale cade exclusiv în sarcina sa. Astfel, instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
În cauză, instanța apreciază că petentul nu a reușit să combată, prin probe, situația de fapt reținută de agentul constatator.
Sub acest aspect, instanța reține cu relevanță probatorie și declarația olografă a martorului ocular G. C. din 03.09.2014 (fila 16), potrivit căreia în data de 13.08.2014, deplasându-se cu autoturismul personal marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_ pe . Somova, a fost depășit de un autoturism marca F. cu numărul de înmatriculare TL_, care a încălcat marcajul longitudinal continuu, în zona de acțiune a indicatorului Depășirea interzisă.
Fiind audiat în ședința publică din data de 26.02.2015, martorul a declarat, sub prestare de jurământ, că își menține declarația din 03.09.2014, arătând că petentul s-a angajat în depășirea sa și a unei coloane formate din trei-patru mașini în mod neregulamentar, fără a semnaliza intenția de a depăși și cu încălcarea marcajului longitudinal continuu ce separa sensurile de mers. Potrivit martorului, în momentul în care a inițiat efectuarea manevrei de depășire, petentul intrase deja în zona de acțiune a indicatorului Depășirea interzisă.
Prin prisma celor anterior expuse, instanța apreciază, dincolo de orice îndoială, că în cauză a fost făcută dovada situației de fapt reținute de agentul constatator.
D. urmare, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge – ca nefondată – plângerea contravențională aflată pe rol, cu consecința menținerii procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 13.08.2014, ca legal și temeinic.
Respingerea cererii principale atrage – prin prisma dispozițiilor art. 453 alin. (1) C.proc.civ. – și respingerea cererii accesorii privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională, formulată de către petentul I. C. T., cu domiciliul în Tulcea, ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea. ca nefondată.
Menține procesul-verbal . nr._ din data de 13.08.2014, emis de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, ca fiind legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.03.2015.
Președinte, Grefier,
A. M. R. U. V.
Red. Jud. AMR/2ex/03.04.2015
Tehnored.gref.UV/5ex/03.04.2015
./.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 701/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1783/2015. Judecătoria TULCEA → |
|---|
