Plângere contravenţională. Sentința nr. 989/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 989/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 989/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 989
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: I. S.
Grefier: C. R.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul T. P., cu domiciliul ., județul Tulcea, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ la data de 27.08.2014, petentul T. P. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 25.08.2014, încheiat de intimatul I.J.P. Tulcea, solicitând anularea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. A susținut petentul că i-a menționat agentului constatator că are dublă cetățenie și i-a arătat permisul de conducere eliberat de autoritățile grecești. A mai arătat petentul că a doua zi a achitat amenda însă a constatat că aceasta nu a fost corect calculată.
În susținerea plângerii, petentul a depus în copie certificată pentru conformitate înscrisuri (fila 6-9).
A fost achitată o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fila 5).
Intimatul a formulat în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal și a depus la dosar raportul agentului constatator, planșe foto, înregistrare video pe suport electronic, buletinul de verificare metrologică nr._/26.02.2014, atestat operator, procesul-verbal din data de 12.05.2008, proces-verbal din data de 21.01.2014 (fila 15-25).
A susținut intimatul că procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege. A mai arătat intimatul că la data de 25.08.2014 pe DN 22 (E 87) km 180 + 500 m, pe un sector cu limitare de viteză la 50 km/h, petentul a fost înregistrat circulând cu 101 km/h. De asemenea, nu avea asupra sa permisul de conducere. Viteza cu care circula petentul a fost măsurată cu un mijloc legal de măsurare ce îndeplinește condițiile de verificare metrologică, iar operatorul care a exploatat aparatura este atestat să desfășoare astfel de activități. În cuprinsul procesului-verbal a fost precizat tipul aparatului radar AUTOVISION precum și autospeciala pe care a fost montat, MAI_, date care se coroborează cu cele din buletinul de verificare metrologică. Agentul constatator nu a efectuat calculul amenzii ținând seama de jumătate din minimul sancțiunii aplicate, ci de jumătate din minimul sancțiunii prevăzute de lege pentru abaterea săvârșită. Cu privire la cea de a doua contravenție, intimatul a susținut că, deși se încearcă prezentarea unei situații de fapt diferite, afirmațiile petentului nu sunt dovedite, iar procesul-verbal beneficiază de o prezumție de legalitate până la proba contrarie.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și înregistrarea video, depuse la dosar.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 25.08.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.890 lei (1.350 lei + 540 lei), precum și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, reținându-se în sarcina sa că, în aceeași zi, ora 20:02, a condus autoturismul marca FORD, cu numărul de înmatriculare_ pe DN 22 (E 87) km 180 + 500 m, fiind înregistrat de aparatul radar AUTOVISION montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_ pe HDD TL 11, circulând cu viteza de 101 km/h, pe sector de drum cu limitare de viteză la 50 km/h, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. De asemenea, nu avea asupra sa permisul de conducere, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 147 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea opera din oficiu.
Potrivit art. 17 din același act normativ, doar lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Conform art. 109 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră; constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
În conținutul procesului-verbal contestat s-a consemnat faptul că autoturismul marca FORD cu numărul de înmatriculare_ a fost înregistrat de aparatul radar AUTOVISION montat pe autospeciala cu nr. MAI_ pe HDD TL 11, date suficiente să permită verificarea acestui mijloc de măsurare a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Analizând în cele ce urmează temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care instanța de judecată îi asigură contravenientului condițiile specifice de exercitare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Instanța constată că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului au fost constatate prin propriile simțuri precum și printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Din planșele fotografice existente la dosar se poate observa că la momentul 20:02:16 autovehiculul condus de petent a fost depistat circulând cu o viteză de 101 km/h, fiind evidențiat și numărul de înmatriculare al acestuia (fila 19-20). Totodată apare mențiunea "OPUS" de unde se desprinde concluzia că aparatul radar măsura viza autoturismelor care se aflau pe sensul opus de mers, iar cel condus de petent era singurul aflat în fața autospecialei de poliție.
În opinia instanței, raportat la datele speței nu este judicios a presupune că petentul a circulat cu o viteză mai mică decât cea înregistrată, această posibilitate fiind pur ipotetică în lipsa unor probe sau măcar a unor indicii concrete că aparatul de măsură a fost afectat de erori, neexistând niciun dubiu rezonabil că petentul nu ar fi comis fapta. La dosarul cauzei s-a depus buletinul de verificare metrologică nr._/26.02.2014 cu termen de valabilitate un an, din care rezultă că aparatul radar a fost declarat admis și că acesta măsoară atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare (fila 21).
În drept, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Conform art. 147 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.
Agentul constatator nu a reținut în sarcina petentului că a prezentat un alt permis decât unul eliberat de autoritățile române, ci faptul că nu avea asupra sa nici un permis de conducere.
În mod corect, în aplicarea art. 109 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, agentul constatator a efectuat calculul amenzii ce se putea achita în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal ținând seama de jumătate din minimul sancțiunii prevăzute de lege pentru abaterile săvârșite.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor se constată că în ceea ce privește prima contravenție agentul constatator s-a îndreptat spre maximul amenzii prevăzute de legiuitor (15 pct. x 90 lei), or instanța apreciază că o amendă aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege (9 pct. x 90 lei), este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Se reține în acest sens pericolul relativ ridicat al faptei comise de petent, care a circulat cu o viteză mai mare decât limita maximă admisă pe sectorul de drum respectiv, ceea ce poate genera o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice dar și consecințe deosebit de grave, cum ar fi vătămarea corporală a participanților la trafic. Cât privește cea de a doua contravenție s-a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul T. P., cu domiciliul ., județul Tulcea, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea.
Dispune înlocuirea amenzii în cuantum de 1.350 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 25.08.2014 încheiat de intimat, cu sancțiunea amenzii în cuantum de 810 lei.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal . nr._ din data de 25.08.2014 încheiat de intimat.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. C. R.
Red. jud. I.S./15.06.2015
Tehnored. gref. C.R./4 ex./., intimat
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 977/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 990/2015. Judecătoria... → |
|---|
