Fond funciar. Încheierea nr. 128/2016. Judecătoria TURDA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 128/2016 pronunțată de Judecătoria TURDA la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 128/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA T.
Operator de date cu caracter personal nr. 3186
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 128 /2016
Ședința publică din data de 18.01.2016
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: O. D. C.
GREFIER: D. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul C. I. și pe intimata C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar aplicare penalități.
La apelul nominal făcut în ședința publică reprezentanta petentului, av. P. D. G. și reprezentanta intimatei, av. F. D. cu împuterniciri avocațiale la dosar, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Reprezentanta intimatei depune la dosar în original împuternicirea avocațială comunicată prin fax.
În procedura verificării din oficiu a competenței instituită prin prevederile art. 131 al. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial în soluționarea cauzei în considerarea dispozițiilor art. 94 pct. 4 cu raportare la art. 906 coroborat cu art. 651 al. 1 Cod procedură civilă.
În considerarea dispozițiilor art. 237 Cod procedură civilă, instanța declară deschisă cercetarea procesului și, în raport de prevederile art. 238 Cod procedură civilă, pune în discuția părților prezente estimarea duratei de soluționare a cauzei.
Reprezentanta petentului estimează durata de soluționare a cauzei la două termene de judecată.
Reprezentanta intimatei estimează durata de soluționare a litigiului la două termene de judecată.
Deliberând, instanța stabilește durata necesară soluționării cauzei la un singur termen de judecată.
Instanța constată că prin întâmpinare, intimata a invocat o . excepții.
Astfel, instanța pune în discuția reprezentantelor părților excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de către intimată prin întâmpinare.
Reprezentanta intimatei solicită unirea cu fondul a excepției inadmisibilității.
Instanța pune în discuția reprezentantelor părților excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei.
Reprezentanta intimatei susține în continuare excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei, având în vedere că Instituția Primarului este cel care are calitate procesuală pasivă în cauză. De asemenea, potrivit prevederilor articolului 12 din Legea nr. 18/1991, comisiile locale de fond funciar sunt organisme de autoritate publică cu atribuții administrative, fără personalitate juridică, constituite la nivel local prin Ordin al Prefectului. Precizează că prevederilor articolului 52 din Legea nr. 18/1991 stipulează calitatea procesuală pasivă specială și limitată a comisiilor, iar articolul 64 din același act normativ arată care este persoana care poate fi obligată la daune cominatorii. Această din urmă prevedere expresă se referă la instituțiile primarului și nu la comisiile locale, fiind două entități diferite. Învederează instanței că jurisprudența în material daunelor cominatorii, respectiv Decizia nr. XX/2005 a ICCJ se referă la faptul că pentru punerea lor în executare se impune transformarea în daune interese. Pentru aceste considerente, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei.
Reprezentanta petentului solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei, conform susținerilor invocate prin răspunsul la întâmpinare. Precizează că prin hotărârile pronunțate de judecătorie și deciziile tribunalului din căile de atac s-a statuat faptul că intimata are calitate procesuală pasivă, fiind obligată la plata daunelor cominatorii pentru nerespectarea obligațiilor impuse de către instanță. În susținerea argumentelor sale invocă decizia nr. 102/2015 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._, decizie prin care instanța de control a reținut faptul că recurenta are procesuală pasivă în cauză, înlăturând susținerile contrare ale acesteia. De asemenea, atâta vreme cât există un titlu executoriu împotriva intimatei, acesta justifică calitatea procesuală pasivă în privința cererii accesorii de fixare a daunelor cominatorii.
Instanța pune în discuția reprezentantelor părților excepția prescripției cererii de chemare în judecată.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției prescripției cererii de chemare în judecată, întrucât astfel cum a menționat în întâmpinare, dreptul material al petentului de a solicita transformarea daunelor cominatorii în daune interese compensatorii a început odată cu rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 2743/2011 a Judecătorii T. în care au fost stabilite aceste daune cominatorii, respectiv la data pronunțării deciziei Tribunalului Cluj nr. 1120/2011. Or, se constată că cererea petentului a fost înregistrată în luna septembrie 2015, cu depășirea termenului general de 3 ani de prescripție extinctivă.
Reprezentanta petentului solicită respingerea excepției prescripției cererii, arătând că prin sentința civilă nr. 1718/2014 intimata a fost obligată la plata daunelor cominatorii de 100 lei/zi de întârziere de la data promovării cererii – 19.04.2011, până la data înaintării către comisia județeană a documentației necesare în vederea emiterii titlului de proprietate în favoarea petentului, potrivit dispozițiilor menționate în sentința civilă nr. 1529/2009, menținută prin decizia tribunalului nr. 102/2015. Având în vedere starea de fapt expusă, dreptul petentului de a solicita daune cominatorii la acest moment nu este prescris. De asemenea, în ipoteza în care s-ar avea în vedere susținerile intimatei, consideră că prescripția a fost întreruptă până la soluționarea definitivă de către Tribunalul Cluj a dosarului nr._, în virtutea faptului că în cererea de recurs intimata a invocat aspecte cu privire la obligația stabilită în sarcina sa și abia prin decizia nr. 102/2015 s-a statuat asupra caracterului irevocabil al dispozițiilor instanței de judecată.
În replică, reprezentanta intimatei precizează că hotărârea Judecătoriei T. din anul 2014 rămasă definitivă și irevocabilă în anul 2015 invocată de către reprezentanta petentului nu se referă la daune cominatorii, iar expertiza efectuată în dosarul respectiv viza identificarea parcelei cu destinația de „vegetație forestieră”.
Reprezentanta petentului arată că în dosarul din anul 2014 s-a realizat o expertiză întrucât daunele cominatorii au fost solicitate pe baza expertizei efectuate în acea cauză.
În aplicarea prevederilor art. 392 Cod procedură civilă, instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților prezente.
Instanța, după deliberare, apreciază că excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de către intimată prin întâmpinare constituie o apărare de fond, aspect pentru care aceasta va fi analizată după momentul pronunțării prin considerentele sentinței.
Având în vedere că titlul executoriu de care se prevalează petentul instituie obligații în sarcina intimatei, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei, invocată prin întâmpinare.
Față de excepția prescripției cererii invocată prin întâmpinare, instanța se va pronunța în sensul respingerii, având în vedere că executarea silită a fost realizată în temeiul titlului executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească din primul ciclu procesual promovată în cursul anului 2010 și lăsată în nelucrare până la soluționarea definitivă a hotărârii din cel de-al doilea ciclu procesual, hotărâre care reia dispozițiile rămase irevocabile în primul ciclu procesual, de obligare a comisiei locale la plata sumei de 100 lei/zi de întârziere și neatacată de către cealaltă parte.
Instanța pune în discuția reprezentantelor părților probațiunea în cauză.
Reprezentanta petentului solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Reprezentanta intimatei solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și interogatoriul petentului pentru dovedirea relei credințe a petentului, respectiv refuzul acestuia de a fi pus în posesie în cursul anului 2011 și în prezent.
Reprezentanta petentului se opune administrării probei cu interogatoriul petentului, pe de o parte întrucât acesta a fost reprezentat de către fiul său în baza unei procuri speciale pentru a face demersuri în cauză, iar pe de altă parte, datorită faptului că este o persoană în vârstă de 88 ani care suferă de demență.
Instanța, după deliberare, va încuviința pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar. Va respinge ca nefiind utilă soluționării cauzei cererea reprezentantei intimatului privind administrarea interogatoriului petentului.
Reprezentantele părților, pe rând, învederează instanței că nu mai au alte cereri în probațiune.
Față de dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă, instanța închide cercetarea procesului și stabilește termen pentru judecarea cauzei în fond în ședința publică de azi.
În baza art. 392 Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului si acorda cuvantul parții prezente.
Reprezentanta petentului solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată în scris, obligarea intimatei la plata sumei datorate cu titlu de penalități, conform hotărârii pronunța de Judecătoria T. și menținute de către Tribunalul Cluj. Precizează că intimata nu a procedat la efectuarea demersurilor necesare punerii petentului în posesie, cu rea-credință, cu toate că nu a existat nici un impediment pentru a nu fi pus în posesie. De asemenea, petentului nu i s-a emis titlu de proprietate din culpa intimatei, cu toate că prin expertiza tehnică efectuată în cauză s-a dovedit faptul că terenul solicitat este liber și timp de patru ani nu a fost pus în posesie. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea cererii ca inadmisibilă, iar pe fond ca neîntemeiată, în speță nefiind aplicabile dispozițiile articolului 906 alin. 4 din Noul Cod de Procedură civilă invocate de către petent, ci dispozițiile legilor speciale, respectiv articolul 64 din Legea nr. 18/1991. Precizează că daunele cominatorii fiind deja stabilite, cauza se află sub imperiul Vechiului Cod de Procedură civilă, iar acestea ar fi trebuit transformate din daune cominatorii în daune interese. Arată că la dosar se află un proces-verbal de punere în posesie din anul 2011 care se referă la cele două parcele din . s-a emis un proces-verbal de punere în posesie în anul 2015, însă petentul a refuzat sistematic să fie pus în posesie pe teren, cu rea-credință. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentanta petentului arată că petentul nu a semnat procesele-verbale despre care face vorbire reprezentanta intimatei întrucât era greșită schița.
Apreciind lămurite toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă închide dezbaterile pe fond și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată că prin cererea înregistrată la data de 18. 09. 2015 pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamantul C. I. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TURENI, să fixeze suma datorată de către pârâtă reclamantului cu titlu de penalități, conform Sentinței Civile nr. 1718/23. 10. 2014 pronunțată de către Judecătoria T. în dosar nr._, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat în esență că potrivit Sentinței Civile nr. 1718/23. 10. 2014 pronunțată de către Judecătoria T. în dosar nr._, pârâta a fost obligată la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, începând cu data de 19. 04. 2011 și până la data înaintării spre comisia județeană a documentației necesare eliberării titlului de proprietate. Arată reclamantul că nici până în prezent pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile care îi incumbă potrivit hotărârii judecătorești. Față de reaua credință manifestată, precum și față de abuzul pârâtei, apreciază că se impune admiterea cererii, cu atât mai mult cu cât instanța a constatat că terenul este liber, punerea în posesie putând fi făcută pe vechiul amplasament.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 906, art. 451 Cod procedură civilă.
Cererea este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Legal citată, C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TURENI a depus la data de 23. 10. 2015 întâmpinare – f. 17 – prin care a solicitat respingerea față de aceasta a cererii pentru lipsa calității procesuale pasive, susținând că instituția Primarului este cel care are calitate procesuală pasivă în cauză, a invocat prescripția executării, deoarece acțiunea a fost introdusă cu depășirea termenului de 3 ani de prescripție extinctivă, iar pe fond a susținut că acțiunea este inadmisibilă și netemeinică, inadmisibilitatea fiind motivată pe aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor Codului de procedură civilă 1864 coroborate cu Decizia nr. XX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Mai arată pârâta că reclamantul este cel care refuză în mod constant semnarea procesului-verbal de punere în posesie, fapt care nu îi poate fi imputat pârâtei.
În probațiune s-au depus înscrisurile de la filele 32-34 dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a normelor legale incidente, instanța reține următoarele:
Sub aspectul dreptului procesual la acțiune, instanța reține că demersul juridic al reclamantului a fost promovat sub imperiul Noului cod de procedură civilă care, în art. 906 al. 4, consacră posibilitatea executării silite a obligațiilor de a face ori de a nu face prin aplicarea în sarcina debitorului obligației neexecutate a unei penalități în favoarea creditorului.
Primul aspect ce se impune a fi clarificat în speța pendinte este legal de temeiul juridic aplicabil speței, pornind de la aspectul că daunele cominatorii stabilite prin Sentința Civilă nr. 1718/23. 10. 2014 pronunțată de către Judecătoria T. în dosar nr._ sunt un mijloc indirect de asigurare a executării în natură a obligațiilor, cu posibilitatea de a fi aplicate chiar și în cazul obligațiilor intuitu personae. Daunele cominatorii nu au nici o legătură cu prejudiciul încercat de creditor și nu au un caracter reparator, ci caracterul unei pedepse civile tocmai prin amenințarea pe care o prezintă pentru debitor.
Așa cum s-a reținut în doctrină, dar și în practica judecătorească și în cuprinsul Deciziei XX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, daunele cominatorii reprezintă un mijloc de constrângere spre a-l determina pe debitor să-și execute obligația asumată.
Admițând recursul în interesul legii, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia XX din 12 decembrie 2005, au statuat că cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă și în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art. 580 indice 3 din Codul de Procedura Civila, hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii fiind susceptibila de executare silita, la cererea creditorului, în limita daunelor-interese dovedite.
Fiind de principiu deci că daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligației convenite, precum și că suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă și lichidă, revine instanței de judecată îndatorirea ca, după executarea obligației respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.
Pentru repararea prejudiciului pe care creditorul îl suferă ca urmare a neexecutării totale sau parțiale a obligației debitorului, se poate cere obligarea acestuia din urmă la daune compensatorii (înlocuirea daunelor cominatorii cu daune compensatorii în măsura prejudiciului suferit), potrivit regulilor privind răspunderea civilă delictuală.
Materia răspunderii civile delictuale (faptul juridic ilicit ca izvor de obligații), conform prevederilor art. 103 din Legea nr. 71/2011, este guvernată de legea în vigoare de la data producerii sau săvârșirii faptului juridic extracontractual, deci de la data săvârșirii faptei ilicite. Deci, evident este aspectul că analiza pertinenței acțiunii reclamantului se impune a fi făcută, în ceea ce privește dreptul material, prin prisma dispozițiilor în vigoare de la data producerii sau săvârșirii faptului juridic extracontractual, astfel după cum s-a arătat anterior
Raportându-ne la condițiile antrenării răspunderii civile delictuale (art. 998, 999 vechiul Cod civil) rezultă că pentru acordarea daunelor compensatorii trebuie întrunite cumulativ cele patru condiții și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu.
Astfel, ori de câte ori executarea în natura a obligației este posibila, iar debitorul refuza în mod culpabil să o execute, creditorul trebuie sa solicite convertirea daunelor la valoarea reala a prejudiciului (V. T., Legile fondului funciar, comentarii si explicații, ediția 3, 2009, pag. 413-414).
În situația de fapt si drept expusă, reclamantul nu își poate formula probe pentru a dovedi prejudiciul suferit prin neexecutarea de către pârâtă a obligației impusă de instanța prin Sentința Civilă nr. 1718/23. 10. 2014 pronunțată de către Judecătoria T. în dosar nr._, căci daunele cominatorii se transformă în daune compensatorii, în limita prejudiciului dovedit efectiv - inexistent în speță.
În atare situație, concluzia ce se impune sub acest ultim aspect este aceea că hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanța de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii.
În speță, analizând dispozitivul Sentința Civilă nr. 1718/23. 10. 2014 pronunțată de către Judecătoria T. în dosar nr._, instanța reține că obligația primarului de a pune în posesie reclamantul și a înainta documentația pentru eliberarea titlului de proprietate s-a născut la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești menționate, respectiv data de 10. 03. 2015.
Relevant în cauză este aspectul că reclamantul s-a adresat pârâtei cu cerere de executare a obligației la data de 16. 10. 2005 – deci la mai bine de o lună de la promovarea acțiunii pendinte – exclusiv ca urmare a convocării sale de către pârâtă pentru semnarea procesului-verbal de punere în posesie – f. 32. Din acest înscris rezidă fără echivoc refuzul reclamantului de a semna procesul-verbal de punere în posesie la data la care a fost convocat în acest sens „ca urmare a discuțiilor avute cu C. Ș. D. care l-a sfătuit să nu semneze”. Ca atare, instanța nu va putea reține temeinicia cererii reclamantului, considerent pentru care aceasta va fi respinsă.
Văzând dispozițiile art. 451 Noul Cod procedură civilă, în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamantul C. I., CNP_, cu domiciliul în com. Tureni, ., jud. Cluj, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat P. D. G. din Cluj-N., Calea Mănăștur, nr. 99, . în contradictoriu cu pârâta C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TURENI, cu sediul în loc. Tureni, ., jud. Cluj.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18. 01. 2016.
PREȘEDINTE,GREFIER,
O. D. CristeaDorina P.
Red./Tehnodact./ODC/4 ex./19. 01. 2016
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 56/2016.... | Pretenţii. Sentința nr. 342/2016. Judecătoria TURDA → |
|---|
