Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1062/2015. Judecătoria VIDELE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1062/2015 pronunțată de Judecătoria VIDELE la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 1062/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA V. – JUDEȚUL TELEORMAN
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1062
Ședința publică din data de 30.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. T.
Grefier: I. C. M.
…///…
Pe rol judecarea acțiunii civile având ca obiect ”exercitare autoritate părintească, stabilire locuință minori, stabilire pensie întreținere” formulată de reclamanta C. R. E., cu domiciliul în ., ., județul Teleorman (la fam. Calpanu N.) în contradictoriu cu pârâtul B. N., domiciliat în comuna Siliștea, . (la familia B. M.) și în contradictoriu cu Autoritățile Tutelare din cadrul Primăriilor Șiliștea și Tătărăștii de Sus, județul Teleorman.
La data de 24.09.2015, pârâtul depune la dosarul cauzei copia certificatul de naștere a l celui de-al doilea său copil B. I. A..
După accesarea bazei de date informatizate a persoanelor, grefierul șef al instanței comunică date existente în departament privind pe minorul B. I. A..
Despre mersul dezbaterilor s-a făcut vorbire în încheierea de amânare a pronunțării din data de 23.09.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la această dată.
INSTANȚA :
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria V. sub nr._ din data de 02.06.2015, reclamanta C. R. E. a chemat în judecată pe pârâtul B. N. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului B. V. G., născut la data de 21.02.2011, de către ambii părinți, stabilirea domiciliului minorului la domiciliul actual al mamei la adresa din satul Tătărăștii de Sus, la familia Calpanu N., pârâtul să fie obligat la plata pensiei de întreținere pentru minor, stabilită la salariul minim pe economie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că a avut o relație de concubinaj începând cu anul 2009 cu pârâtul de care s-a despărțit în ianuarie 2015, relație din care a rezultat minorul B. V. G., născut la data de 21.02.2011.
Pe timpul relației, reclamanta arată că a locuit în locuința proprietatea părinților pârâtului B. N. din satul Siliștea, . început o relație normală, însă, după un timp relativ scurt au început să apară neînțelegerile pe fondul comportamentului pârâtului care obișnuia să lipsească din domiciliul comun, pe motiv că merge la muncă și să aibă relații extraconjugale de scurtă durată.
În urma unui scandal izbucnit în data de 25.12.2014, pârâtul a agresat-o pe reclamantă fizic și verbal și i-a spus să plece din locuința părinților săi și să meargă la mama sa împreună cu băiatul lor, iar pe data de 16.01.2015, nemaisuportând comportamentul pârâtului a plecat la mama sa împreună cu minorul B. V. G..
Deși pârâtul a insistat să se împace, reclamanta arată că nu a fost de acord, iar în data de 21-22 ianuarie 2015, sub pretextul că vrea să-l vadă pe minor a venit la locuința părinților săi, iar la plecare l-a luat pe copil și l-a urcat cu forța în microbuz, deși aceasta s-a opus, ducându-l la el acasă.
Ulterior acestui incident, arată reclamanta că, deși a apelat la organele de poliție din comună, pârâtul împreună cu părinții săi au refuzat să-i permită să ia copilul acasă, permițându-i să vină doar să-l viziteze la domiciliul lor fără să-i dea voie să părăsească incinta locuinței împreună cu minorul nici măcar până la magazin.
În ceea ce privește capătul de cerere privind stabilirea locuinței minorului, reclamanta arată că acesta de la naștere și până în momentul în care l-a luat cu forța pârâtul din locuința părinților săi a locuit în permanență cu mama reclamantă, iar în prezent aceasta locuiește în casa tatălui său într-o casă cu 4 camere, un hol, o bucătărie și o sală, mobilată și utilată corespunzător, asigurând necesarul unui trai civilizat.
Mai precizează reclamanta că este angajată la firma Euromopan SA de aproximativ 4 luni, având carnet de muncă, iar salariul obținut îi permite să-i asigure minorului cele necesare unui tari obișnuit, în timp ce pârâtul lucrează pe șantier fără forme legale.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus copii ale actului său de identitate și a certificatului de naștere al minorului, precum și adeverință de venituri.
În cadrul procedurii prealabile pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare, dar a depus precizări în scris și s-a prezentat la termenul acordat judecății.
La data de 23.09.2015 la solicitarea instanței, reprezentanții autorității tutelare au depus la dosar raport de anchetă psihosocială efectuat la domiciliul pârâtului.
La termenul de judecată din data de 23.09.2015, au fost audiați martorii propuși de părți, ale căror declarații sub prestare de jurământ sunt consemnate în scris și atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, dar și probatoriul scriptic și testimonial, instanța constată și reține următoarele: începând cu anul 2009 reclamanta a avut o relație de concubinaj cu pârâtul de care s-a despărțit în ianuarie 2015, relație din care a rezultat minorul B. V. G., născut la data de 21.02.2011.
În data de 16.01.2015, reclamanta a părăsit domiciliul comun al părților cu minorul și s-a stabilit la locuința părinților săi, dar ulterior copilul i-a fost luat de pârât care l-a dus la locuința părinților săi.
Îngrădindu-i-se dreptul de a-și vizita copilul și de avea legături personale cu acesta, reclamanta a promovat o cerere de ordonanță președințială pe rolul aceleiași instanțe, soluționată prin sentința civilă nr. 911/08.07.2015, care a fost atașată la dosarul cauzei la solicitarea acestei instanțe.
Din probele administrate în prezenta cauză, constând în înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rapoarte de anchete psihosociale efectuate la domiciliile părților, coroborate cu depozițiile martorilor audiați, dar și cu precizările părților, instanța constată că există conturată o mai bună relație mamă – fiu și având în vedere lipsa tatălui de a asigura creșterea minorului (neexistând atenție și implicare efectivă, deoarece are foarte puțin timp la dispoziție de a sta efectiv cu minorul), toate acestea o impun ca părinte îndreptățit la stabilirea unui domiciliu pentru minor, la locuința sa, pe reclamantă.
Instanța va ține cont pentru încredințarea copiilor minori de interesul exclusiv al acestora, iar în determinarea acestui interes se ține seama de o . factori printre care: posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare psihică, fizică, morală și intelectuală pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinți, vârsta și sexul copiilor, comportamentul părinților față de copii, legăturile de afecțiune dintre aceștia și copii, în general existența celor mai prielnice condiții pentru o bună dezvoltare a acestora.
Din declarațiile martorilor audiați, dincolo de animozitățile dintre părți, instanța deduce că atât reclamanta cât și pârâtul, prezintă în mod egal garanții morale pentru educarea minorului, ambii părinți dovedind, în prezenta cauză, că sunt profund atașați de copilul lor și că se străduiesc pentru a crea toate condițiile unei armonioase creșteri.
În acest sens sunt și concluziile anchetelor sociale efectuate în cauză.
Instanța va avea, însă, în vedere, trei factori, ca fiind determinanți în argumentarea soluției ce se va pronunța: vârsta, sexul copiilor și condițiile materiale ale părinților.
Din punct de vedere psihologic este știut că copiii cu vârstă fragedă sunt mai intim legați de mamă, copiind datorită structurii anatomo-fiziologice gesturi ori atitudini ale acesteia, conturând un comportament specific de la vârste foarte fragede.
Evident există și excepții, dar, practica judiciară, experiența jurisprudenței de-a lungul timpului a demonstrat că în majoritatea cazurilor, când copiii (neabuzați fizic ori psihic de părinții lor), preferă prezența mamei.
Această situație nu trebuie interpretată ca o sancționare a tatălui, ca o diminuare a rolului său în creșterea copiilor ori o negare a afecțiunii pe care acesta o nutrește pentru copiii săi.
Instanța a arătat mai sus și reiterează concluzia că niciuna dintre cele două părți nu are mai multe calități ori defecte decât alta.
Totodată, instanța mai reține că pârâtul nu a fost de acord cu acțiunea reclamantei, arătând că motivul principal pentru care nu dorește ca minorul să locuiască cu mama este că nu are condiții materiale egale cu ale sale, dar cu toate acestea, uneori situația materială mai bună a unui părinte nu a dat rezultatul scontat, copilul fiind mai răsfățat și cu un comportament social inadecvat.
Prin urmare, față de cele expuse, instanța va lua act că reclamanta a renunțat la primul capăt de cerere privind exercitarea autorității părintești cu privire la minor și în consecință urmează să stabilească la reclamantă domiciliul minorului B. V. G., născut la data de 21.02.2011, respectiv la adresa din satul Tătărăștii de Sus, ., județul Teleorman, la familia Călpanu N..
Dată fiind soluția de admitere a acestui capăt principal al cererii, instanța va soluționa favorabil și petitul de acțiune privind obligarea pârâtului să contribuie la cheltuielile de creștere, educare și pregătire profesională a minorului, ținând seama și de faptul că pârâtul mai are un copil în întreținere B. I. A., născut la data de 03.01.2010.
La stabilirea cuantumului pensiei majorate, instanța are în vedere și prevederile art. 529 alin. 2 cod civil nou, potrivit căruia întreținerea datorată de părinte se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil și o treime pentru doi copii, dar și de interesul acestuia și nevoile sporite pe care le implica vârsta pentru creșterea si educarea sa corespunzător condițiilor sociale.
Pârâtul poate fi îndatorat față de copilul aflat în nevoie și obligat la pensie de întreținere corespunzătoare, chiar și în detrimentul propriilor cheltuieli.
Față de cele expuse, va obliga pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 175 lei, în favoarea minorului B. V. G., începând cu data de promovării prezentei sentințe și până la majoratul copilului.
Totodată, va lua act că reclamanta nu a mai solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act că reclamanta a renunțat la primul capăt de cerere și în consecință:
Admite acțiunea civilă, având ca obiect ”exercitare autoritate părintească, stabilire locuință minori, stabilire pensie întreținere” formulată de reclamanta C. R. E., cu domiciliul în ., ., județul Teleorman (la fam. Calpanu N.) în contradictoriu cu pârâtul B. N., domiciliat în comuna Siliștea, . (la familia B. M.) și în contradictoriu cu Autoritățile Tutelare din cadrul Primăriilor Șiliștea și Tătărăștii de Sus, județul Teleorman.
Stabilește la reclamantă domiciliul minorului B. V. G., născut la data de 21.02.2011, respectiv la adresa din satul Tătărăștii de Sus, ., județul Teleorman, la familia Călpanu N..
Obligă pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 175 lei, în favoarea minorului B. V. G., începând cu data de promovării prezentei sentințe și până la majoratul copilului.
Ia act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere ce se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. T. I. C. M.
Red. I.T/ 04.11.2015
Tehnored. M.I.C. 6 exp/05.11.2015
| ← Cerere necontencioasa. Încheierea nr. 981/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1042/2015. Judecătoria VIDELE → |
|---|
