Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1640/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1640/2009-
Ședința publică din 23.11.2009
PREȘEDINTE: Popa Aurora
JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
JUDECĂTOR 3: Cigan Dana
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, str. -, nr. 3. județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, toți cu domiciliul procesual ales în O, P-cul, nr. 10, județul B, intimații pârâți TRIBUNALUL BIHOR, CURTEA DE APEL ORADEA, ambii cu sediul în O, P-cul, nr. 10, județul B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în B, P-ța - -, nr. 1 - 3, împotriva sentinței civile nr. 793/LM din data de 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxelor de timbru,
s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 20.11.2009, concluzii scrise formulate de intimații reclamanți, precum și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 793/LM din data de 18.05.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, toți cu domiciliul ales în O, Parcul, nr.10, județul B, împotriva pârâților Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Bihor cu sediul în O, parcul, nr.10, județul B, Curtea de Apel Oradea, cu sediul în O, parcul, nr.10 și Ministerul Economiei Și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5, și în consecință:
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul brut, începând cu 18 februarie 2005 și până la data pensionării reclamanților - 13.12.2007, reactualizat cu rata inflației la data plății.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei Și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor de mai sus.
A respins celelalte pretenții.
A respins acțiunea față de pârâtul Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, - -, nr.1-3, sector 1.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, aceasta este întemeiată și instanța a admis-o întrucât în temeiul art. 27 alin. 3 nr.OUG137/2000, republicată, judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a acestuia, în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei și nu în calitate de pârât, lipsindu-i calitatea procesuală pasivă.
Potrivit Legii nr. 500/2002, a HG nr. 208/2005 și G nr. 386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art. l din G nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Prin urmare, fiind obligat în raportul juridic obligațional, Ministerului Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.
Având în vedere raporturile de muncă existente, între reclamanți, până la data pensionării și Ministerul Justiției, care are atribuții de angajare și salarizare a propriilor angajați, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției.
Astfel, prin dispozițiile art. 99 lit. d din Legea 303/2004 și art. 3 și 4 alin. 1 din Legea 304/2004, raportat la art. 15 din Codul deontologic, personalul din unitățile de justiție are obligația profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate, în cadrul executării raporturilor de muncă.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de această categorie de personal implică administrarea sau contactul cu informații confidențiale, constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și a colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea nr. 677/2001), sesizările adresate organelor statului (art. 18 lit. c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală.
Obligația de confidențialitate și corelativ recunoașterea unui spor (drept salarial) a fost recunoscută și personalului ce lucrează în cadrul unităților bugetare (art. 13 din nr.OUG 57/2000, art. 13 alin. 1 din nr.OUG 123/2003, art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art. 13 din nr.OG 10/2007, art. 10 alin. 3 din Legea 274/2004).
Așadar, toate persoanele din cadrul unităților bugetare, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic (atipic) de muncă, generat de Codul muncii, fiind supuși obligației de fidelitate, așa cum prevăd dispozițiile art. 295, art. 1 alin. 1 din Codul muncii, contractele colective și individuale de muncă, cât și Regulamentele de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești.
Obligația și prestația de confidențialitate reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației angajatorului de a plăti salariaților sporul de confidențialitate.
Argumentele prezentate sunt confirmate prin decizia nr. 46 Înaltei Curți de Casație și Justiție, care admițând recursul în interesul legii, a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora: judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
De altfel, potrivit art. 329 al. 3 pr. civ, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, în măsura în care sunt confruntate cu astfel de probleme, cum este și cazul de față.
In consecință, față de cele prezentate, instanța a constatat că acțiunea reclamanților este întemeiată, astfel că a fost admisă în parte, a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor să plătească în favoarea reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 18.02.2005, și până la data pensionării acestora 13.12.2007, reactualizate în raport de indicele de inflație de la data efectuării plății.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamanților, nu în virtutea unor raporturi de muncă între pârât și reclamanți ci, avându-se în vedere că acest pârât, prin atribuțiile ce-i revin, este cel care trebuie să asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați pârâții, Ministerul Justiției dispune de fonduri salariale numai în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat întocmit la propunerea Ministerului Economiei și Finanțelor, sume ce pot fi majorate, evident tot la propunerea acestuia.
Întrucât instanța doar constată existența discriminării, sens în care acordă despăgubiri, și nu stabilește salarizarea reclamanților, a respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele lor de muncă.
Întrucât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu are calitate procesuală pasivă, față de acesta a fost respinsă acțiunea.
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe, în termen au declarat recurs atât MINISTERUL JUSTIȚIEI, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, cât și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În motivarea recursului său, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR (FOST MINISTERUL JUSTIȚIEI) arată că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a dispus plata unor drepturi salariale care nu sunt prevăzute de actul normativ incident în materia salarizării magistraților (OUG 27/2006) instanța depășind în acest fel limitele puterii judecătorești.
Se invocă azi, lipsa calității procesuale pasive a recurentului, apreciindu-se că cererea reclamanților are ca obiect obligația de a da, respectiv obligarea pârâților la repararea pagubelor cauzate prin discriminare, însă conform dispozițiilor legale, Ministerul Justiției nu are nici o atribuție în acest sens.
Pe fondul cauzei se mai arată că drepturile recunoscute în favoarea reclamanților exced cadrului legal stabilit prin OG137/2000, în speță neputând vorbi de discriminare în sensul actului normativ mai sus evocat, această critică fiind susținută și recunoscută și prin deciziile nr. 818, 819 din 03 iulie 2008 ale Curții Constituționale.
Mai mult, îndatorirea de confidențialitate este una ce este specifică profesiei de magistrat ori personal auxiliar, iar situația acestora nu poate fi considerată comparabilă cu cea a funcționarilor publici ori salariaților din alte instituții publice pentru care există reglementări speciale și exprese în materie, nefiind incidente dispozițiile articolului 14 Curții Europene a Drepturilor Omului.
Recurentul invocă și Decizia Curții Constituționale din 27 mai 2009, prin care s-a constatat existența conflictului juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească și Parlamentul României.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, art. 312 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului său, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR arată în esență, că nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, care sunt angajați ai MINISTERULUI JUSTIȚIEI, astfel că se impune a se reține lipsa calității sale procesuale pasive.
Deși legal citați, intimații reclamanți nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu conform articolului 3041Cod de procedură civilă, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței de către recurenți sunt nefondate.
Astfel, în ce privește recursul MINISTERULUI JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, problema în discuție și anume acea a îndreptățirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor la acordarea sporului de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar, a făcut obiectul unui recurs în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a practicii judiciare neunitare constante la nivelul instanțelor judecătorești.
Astfel, prin decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a admis recursul și a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul de specialitate au dreptul la despăgubiri constând în sporul de confidențialitate de 15 %.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe cu privire la problemele de drept judecate, conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Este adevărat că prin deciziile nr. 818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale anumite articole din OG. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, însă în cauză sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar al muncii, dispoziții care au caracter prioritar față de dreptul intern și anume prevederile Directivei Consiliului nr. 200/43/CE/19 iulie 2000 privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică și prevederile Directivei Consiliului nr. 2000/78/CE/2 decembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea legalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă. Totodată, art. 20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Acordarea sporului de confidențialitate doar pentru anumite categorii de personal ar genera o situație discriminatorie și raportat la art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, întrucât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile.
Faptul că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate nu prevăd acordarea acestui spor, nu înseamnă că aceștia nu au dreptul la despăgubiri conform art. 27 alin. 1 din OG. 137/2000, despăgubiri ce trebuie stabilite nu prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15 % calculat la salariul (indemnizația) de bază prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează și acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubiri care trebuie să aibă un caracter temporar până la încetarea stării de discriminare.
Nefondat este și recursul declarat de Ministrul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurent nu este întemeiată în condițiile în care recurentul are atribuții privind coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor bugetare anuale ale legilor de rectificare, precum și legile privind aprobarea contului manual de execuții, conform articolului 19 litera a din Legea nr. 500/2002, iar articolul 19 litera g din același act normativ prevede că MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor, relevant fiind și articolul 28 din lege care statuează că acest minister elaborează proiectele legilor bugetare anuale, ținând seama și de propunerile ordonatorilor principali de credite, precum și articolul 14 din lege care interzice orice cheltuială din fondurile publice dacă nu are prevederi bugetare.
Cât privește activitatea instanțelor, aceasta este finanțată de la bugetul de stat - conform articolului 131 aliniatul 1 din Legea nr. 304/2004, astfel că, fără alocarea fondurilor necesare de către MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, plata drepturilor salariale acordate prin această hotărâre ar deveni neexecutabilă, ori, neexecutarea hotărârii nu ar asigura finalitate procesului civil, iar reclamanții ar fi lipsiți de un bun - dreptul de creanță recunoscut prin hotărâre judecătorească, o astfel de situație constituind o încălcare a articolului 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, astfel că recurentul justifică calitate procesuală pasivă în astfel de litigii.
De altfel, conform prevederilor legii fundamentale - Constituția României, articolul 148 aliniatul (2) - prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne.
În aceste condiții, corect a reținut instanța de fond calitatea procesuală pasivă a acestui recurent, criticile aduse hotărârii urmând a fi înlăturate ca nefondate.
Având în vedere răspunderile și obligațiile ce-i incumbă conform prevederilor legale mai sus enunțate, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE urmează a găsi soluțiile financiare necesare punerii în aplicare a dispozițiilor date de instanță în ceea ce privește drepturile salariale acordate, aceasta constituind un drept și o obligație acestui minister de a face propuneri executivului în acest sens, fundamentat pe găsirea unor surse de finanțare legale.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează, în temeiul art. 304 indice 1 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondate ambele recursuri, menținând în întregime sentința recurată ca legală și temeinică.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, str. -, nr. 3. județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, toți cu domiciliul procesual ales în O, P-cul, nr. 10, județul B, intimații pârâți TRIBUNALUL BIHOR, CURTEA DE APEL ORADEA, ambii cu sediul în O, P-cul, nr. 10, județul B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în B, P-ța - -, nr. 1 - 3, împotriva sentinței civile nr. 793/LM din data de 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 07.12.2009
- judecători fond -,
- dact. gref. - - - 07.12.2009 - 11 ex.
- emis 9 com. - 07.12.2009 - MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, G, TRIBUNALUL BIHOR, CURTEA DE APEL ORADEA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
Președinte:Popa AuroraJudecători:Popa Aurora, Galeș Maria, Cigan Dana
