Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1672/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1672/R-CM
Ședința publică din 13 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, G, G, A, G, G, și, împotriva sentinței civile nr.172/F-CM din 11 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, în baza delegației depusă la dosar, lipsă fiind recurenții-reclamanți, intimata-pârâtă Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimatul-pârât-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimaților-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul intimaților-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA:
Constată că, la data de 6 februarie 2008, reclamanții, G, -, G, -, -a, A, G, G, au chemat în judecată pe pârâții Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, Ministerul Economiei și Finanțelor B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu egală cu indemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediul de odihnă pentru perioada 1 ianuarie 2003-13 martie 2007, actualizată cu rata indicelui de inflație la data plății, înregistrarea în carnetele de muncă ale reclamanților a drepturilor bănești dobândite prin hotărârea ce se va pronunța și obligarea chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure fondurile bănești necesare plății sumelor respective.
S-a arătat în motivarea acțiunii că potrivit art.41/1 alin.1 din Legea nr.50/1996, modificată prin nr.OG83/2000 "magistrații și celelalte categorii de personal salarizați în baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu indemnizația brută sau după caz salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Reclamanții au mai arătat că nu au beneficiat de acest drept decât parțial, respectiv pe anii 2001 și 2002, iar începând cu 1 ianuarie 2003 acest drept a fost suspendat succesiv.
S-a precizat că cenzurarea legalității acestor suspendări succesive revine potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 instanței de judecată, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare fiind abrogate la data sesizării instanței.
Pe de altă parte, art.1 alin.1 lit.e din nr.OG137/2000, consacră principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării care sunt garantate în exercitarea mai multor drepturi printre care și drepturile economice, sociale și culturale, precum și dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației.
Pe de altă parte, prin nr.OUG146/2007, Guvernul României a recunoscut dreptul de a primi prima de vacanță pentru perioada 2001-2006 personalului auxiliar din autoritatea judecătorească și majoritatea salariaților bugetari cu excepția magistraților.
În acest sens, neacordarea drepturilor la prima de concediu prevăzută de Legea nr.50/1996 și apoi reluat prin Legea nr.47/2007, constituie pentru perioada solicitată o discriminare a autorității judecătorești față de celelalte autorități.
S-a solicitat a se constata că dreptul privind prima de vacanță pentru perioada 1 ianuarie 2003-13 martie 2007 nu este prescris, deoarece termenul de prescripție a fost întrerupt prin acte normative succesive prin care s-a suspendat acordarea acestui drept și urmare a adoptării nr.OUG146/2007.
La data de 1 aprilie 2008, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Baf ormulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților să fie obligată această instituție să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
S-a arătat că rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite și de rectificare a acestor bugete, iar Ministerul Public în calitate de ordonator principal de credite este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, avându-se în vedere că a fost formulată potrivit nr.OG137/2000 care la art.27 alin.1 prevede că persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere potrivit dreptului comun.
S-a invocat de același pârât excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților pentru perioada 1 ianuarie 2003-11 februarie 2005, având în vedere dispozițiile art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, privitor la prescripția extinctivă.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii reclamanților întrucât dreptul privind primele de vacanță cuvenite magistraților a fost abrogat prin art.50 din nr.OUG177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Prin Decizia nr. XXIII a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 12 decembrie 2005, s-a stabilit că prima de concediu pentru magistrați și personalul auxiliar se acordă numai pentru perioada anilor 2001-2002.
În ceea ce privește tratamentul discriminatoriu invocat de reclamanți față de celelalte categorii de personal beneficiar al primelor de vacanță pe anii 2001 și 2006, s-a constatat că nu este dovedită atâta vreme cât toți procurorii de la parchetele din țară nu au beneficiat de prime pe această perioadă.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că între acesta și reclamanți nu există nici un raport de muncă și nu pot fi obligați la plata drepturilor salariale respective.
La data de 25 iunie 2008, Tribunalul Argeș în baza art.I alin.1 și art.II alin.2 din nr.OUG75/2008 a scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare Curții de APEL PITEȘTI, unde a fost înregistrată la data de 11 iulie 2008.
Prin sentința nr.172/F-CM/11 2008, Curtea de Apel, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie a respins acțiunea formulată de reclamanți și a respins și cererea de chemare în garanție formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
Obiectul acțiunii de față îl formează plata primelor de vacanță pe care reclamanții le solicită de la pârâți pentru perioada 1 ianuarie 2003-13 martie 2007.
Analizând aceasta s-a constatat că reclamanții au formulat acțiunea la data de 6 februarie 2008, dată față de care pretențiile reclamanților anterioare datei de 6 februarie 2005 sunt prescrise pentru următoarele:
Potrivit art.283 alin.1 lit.c) Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Potrivit art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate.
La alin.2 al acestui text de lege se prevede că termenul de prescripție prevăzut la alin.1 este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
Pe de altă parte, și potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, termenul de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Art.16 pct.1 din Decretul nr.167/1958 sus arătat, prevede că prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, obiectul acțiunii de față îl formează dreptul salarial al reclamanților.
Fiind vorba de prime de vacanță acestea trebuiau achitate în vara fiecărui an la începutul vacanței magistraților.
Pentru perioada 1 ianuarie 2003-6 februarie 2005, cât au solicitat reclamanții, dreptul la acțiune s-a prescris, cererea de chemare în judecată fiind introdusă la data de 6 februarie 2008, cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de lege, chiar și pentru ultima dintre prestații.
Reclamanții nu au dovedit că termenul de prescripție a fost întrerupt în perioada respectivă, aceasta cu atât mai mult cu cât prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.XXIII din 12 decembrie 2005 s-a stabilit dreptul pentru magistrați și personalul auxiliar la o primă de concediu pe lângă indemnizația de concediu numai pentru perioada anilor 2001-2002. Pentru perioada ulterioară nu s-a făcut dovada vreunui act întrerupător al termenului de prescripție sau că s-ar fi achitat reclamanților prima de concediu.
Soluția pronunțată în interpretarea dispozițiilor incidente în materie nu echivalează cu recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie făcută de însăși debitorul și nu se regăsește printre cele enumerate de art.16 din Decretul nr.167/1958 ca un caz de întrerupere a prescripției.
Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada nici a existenței unei cereri mai vechi privind aceeași perioadă.
Pentru perioada ulterioară datei de 6 februarie 2005 și până la 13 martie 2007, pentru care reclamanții au solicitat plata primei de vacanță, acțiunea acestora este nefondată.
Reclamanții au calitatea de procurori la Parchetele de pe lângă Tribunalul Argeș, Judecătoria Pitești, Judecătoria Câmpulung, Judecătoria Curtea d Argeș, Judecătoria Topoloveni, Judecătoria Costești și în cadrul - Serviciul Teritorial Pitești și solicită prin prezenta acțiune plata primelor de vacanță pentru perioada sus arătată, cu motivarea că acestea au fost acordate mai multor categorii de salariați din sistemul public prin nr.OUG146/2007.
Potrivit art.1 din nr.OUG146/2007, "prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare în perioada 2001 - 2006".
La alin.2 al acestui text de lege se prevede că intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin.1: funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Față de dispozițiile acestui text de lege rezultă evident că nu s-a avut în vedere și categoria profesională a magistraților.
Categoriile de personal bugetar care beneficiază de acordarea primelor de concediu, conform nr.OUG146/2007, sunt enumerate limitativ în alin.2 al art.1 din actul normativ sus arătat.
Susținerea reclamanților că aceștia ar fi cuprinși la "alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale" este nefondată, atâta vreme cât legile speciale care au reglementat sistemul de salarizare al judecătorilor, respectiv nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/2006 nu au recunoscut dreptul la prima de concediu în favoarea acestei categorii profesionale, dispozițiile art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007 nefiind aplicabile în speța de față. De precizat că această ordonanță de urgență are în vedere numai plata primei de concediu pentru anii 2001 - 2006, care fusese reglementată prin acte normative a căror aplicabilitate a fost suspendată prin legile bugetare anuale. Or, în cazul judecătorilor, nu a existat niciun act normativ care să recunoască dreptul la prima de concediu pentru perioada 2003 - 2006 pentru care să fi operat suspendarea prin legile bugetare anuale.
Dreptul la prima de concediu în favoarea judecătorilor a fost reintrodus prin Legea nr.45/2007 de aprobare a nr.OUG27/2006, care își produce efecte pentru viitor.
De altfel, prin decizia nr.XXIII pronunțată în dosarul nr.31/2005 de Secțiile Unite al Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001 - 2002, astfel cum a fost reglementată prin art.411din Legea nr.50/1996. S-a reținut că dreptul la prima de concediu acordat magistraților, a existat în perioada anilor 2001-2002, reglementat prin art.411din Legea nr.50/1996, însă a fost suspendat în baza legilor bugetare anuale.
La data de 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare nr.OUG177/2002, erau abrogate implicit și dispozițiile art.411din Legea nr.50/1996, situație în care dreptul magistraților și al celorlalte categorii salarizate în baza Legii nr.50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 1 ianuarie 2003.
Atâta vreme cât dreptul la prima de concediu al magistraților a încetat să mai subziste cu începere de la 1 ianuarie 2003, acesta nu mai poate fi pretins pentru anii 2003 - 2006.
Nu se poate pretinde de asemenea de către reclamanți, așa cum se arată în acțiunea formulată, că prin necuprinderea categoriei magistraților în prevederile nr.OUG146/2007 s-ar crea o situație discriminatorie în cadrul sistemelor autorităților judecătorești față de drepturile de salarizare ale personalului auxiliar, inclusiv cele privind prima de concediu, întrucât exercitarea acestor drepturi se referă la modul de aplicare al unor dispoziții legale care instituie drepturile respective și nu la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor.
În afara legii, nu putem vorbi de discriminare în sensul art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, modul de stabilire prin lege al unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a unor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării.
Împotriva sentinței instanței de fond în termen legal au declarat recurs recurenții-reclamanți criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, însă criticile lor pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- greșit s-a pronunțat instanța de fond pe excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada 1 ianuarie 2003-6 februarie 2005, deoarece termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt prin recunoașterea dreptului la prima de concediu, în sensul acordării sumelor pe perioada 2003-2004, situație față de care curge un alt termen de prescripție care nu a fost depășit la data formulării acțiunii;
- hotărârea este nelegală și pe fond, în mod eronat fiind respinsă acțiunea, deoarece acest drept a fost prevăzut prin art.411din Legea nr.50/1996, iar prin nr.OUG146/2007 s-a suspendat acordarea acestor drepturi, iar art.1 alin.2 din această ordonanță prevede acordarea primei de concediu, în plus, neacordarea primei de vacanță pe perioada supusă judecății reprezintă o discriminare a autorității judecătorești, față de personalul auxiliar din justiție, căruia li s-a acordat aceste drepturi bănești.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenții-reclamanți, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată și în mod legal instanța de fond a reținut excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.01.2003-6.02.2005, raportat la dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și art.3 din Decretul nr.167/1958, în sensul că acțiunea a fost formulată după termenul de 3 ani prevăzut de lege.
În consecință, termenul de 3 ani în care recurenții-reclamanți puteau solicita realizarea pretențiilor lor privitoare la plata primelor de concedii de odihnă anterioară datei de 6.01.2005 este împlinit.
Susținerile recurenților-reclamanți în sensul că termenul de prescripție a fost întrerupt prin plata către aceștia a primelor de vacanță pe perioada 2003-2004, sunt nefondate, deoarece întreruperea cursului prescripției operează numai în cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art.16 din Decretul nr.167/1958, iar aceste cauze trebuie să survină până la împlinirea termenului de prescripție.
În plus, apare ca lipsită de interes solicitarea recurenților-reclamanți pe perioada 2003-2004, atâta vreme cât aceștia susțin că au primit contravaloarea primelor de vacanță solicitate de altfel și prin acțiunea de față.
A doua critică este de asemenea nefondată, și instanța de fond a respins în mod legal și temeinic acțiunea formulată de către recurenții-reclamanți, deoarece prin decizia nr.XXIII publicată în Monitorul oficial al României din 15 martie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă că în aplicarea dispozițiilor art.411alin.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești introdus prin nr.OG83/2000, prima de concediu pe lângă indemnizația de concediu se acordă pentru magistrați numai pentru perioada anilor 2001-2002, situație față de care solicitarea recurenților-reclamanți este nelegală.
Cu alte cuvinte, dreptul la prima de concediu a magistraților a încetat să mai subziste cu data de 1 ianuarie 2003 și acesta nu mai poate fi pretins pentru anii 2003-2006.
Pe de altă parte, nu se poate pretinde de către recurenții-reclamanți, așa cum se precizează în cuprinsul motivului de recurs că față de prevederile nr.OUG146/2007, s-ar crea o situație discriminatorie în cadrul sistemului autorității judecătorești față de drepturile de salarizare ale personalului auxiliar, inclusiv cele privind prima de concediu, întrucât exercitarea acestor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie drepturile respective și nu la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor.
Categoriile de personal bugetar care beneficiază de acordarea primelor de concediu, conform nr.OUG146/2007, sunt enumerate limitativ în alin.2 al art.1 din actul normativ sus arătat.
Susținerea recurenților-reclamanți că aceștia ar fi cuprinși la "alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale" este nefondată, atâta vreme cât legile speciale care au reglementat sistemul de salarizare al judecătorilor, respectiv nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/2006 nu au recunoscut dreptul la prima de concediu în favoarea acestei categorii profesionale, dispozițiile art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007 nefiind aplicabile în speța de față. De precizat că această ordonanță de urgență are în vedere numai plata primei de concediu pentru anii 2001 - 2006, care fusese reglementată prin acte normative a căror aplicabilitate a fost suspendată prin legile bugetare anuale. Or, în cazul judecătorilor, nu a existat niciun act normativ care să recunoască dreptul la prima de concediu pentru perioada 2003 - 2006 pentru care să fi operat suspendarea prin legile bugetare anuale.
Dreptul la prima de concediu în favoarea judecătorilor a fost reintrodus prin Legea nr.45/2007 de aprobare a nr.OUG27/2006, care își produce efecte pentru viitor.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.312 și art.316 Cod procedură civilă, precum și art.291 din Codul muncii, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții, G, G, A, G, G,și, împotriva sentinței civile nr.172/F-CM din 11 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiDIRECTIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ȘI TERORISM DIN CADRUL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,-,MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- B, sector 5,-,PARCHETUL DE PE LÂNGĂCURTEA DE APEL PITEȘTI, P,-, județul A,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, P,-, județul A,MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, B, sector 5,- șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,B,--3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./16.11.2009
GM/70 ex.
Jud.fond:
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
