Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1675/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1675/R-CM
Ședința publică din 13 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B,-, sector 5 și de pârâtul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, Rm.V, str.G-ral nr.17, județul V, împotriva sentinței civile nr.564 din 17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în baza delegației depusă la dosar, lipsă fiind recurentul-pârât, recurentul-pârât-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, intimații-reclamanți, și intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatului-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul intimatului-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI solicită admiterea recursului declarat de pârât așa cum a fost formulat și pe fond respingerea acțiunii reclamanților. În subsidiar, solicită admiterea recursului și pe fond admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice. Cu privire la recursul declarat de chematul în garanție, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA:
Constată că, la data de 18.04.2008, s-a înregistrat sub nr- cererea formulată de reclamantele și, împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați aceștia la plata sporului în cuantum de 50% din salariul brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 1 septembrie 2000 și în continuare.
S-a solicitat, de asemenea, obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivare, reclamantele arată că au avut calitatea de grefiere în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. V până la datele de 01.01.2006 și, respectiv 15.06.2005, iar art. 47 din Legea nr. 50/1996 a prevăzut că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică", text de lege care a fost abrogat prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000, ordonanță ordinară emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 114 din Constituția României, în vigoare la acea dată, constând în despărțirea domeniului de reglementare și afectarea domeniului rezervat legii organice.
La cerere, reclamantele au anexat practică judiciară, precum și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 21/10.03.2008.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 septembrie 2000 - 17 aprilie 2005, invocând în acest sens dispozițiile art. 1 alin. 1 din Decretul 167/1958.
Pe fond acest pârât a solicitat respingerea acțiuni reclamantelor deoarece admiterea acțiunii ar echivala cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, având în vedere intervenția instituției abrogării dreptului de la data 1 octombrie 2000.
Textul de lege invocat de reclamante, art. 47 din Legea nr. 50/1996, arată în continuare acest pârât, s-a aflat în vigoare până la data de 1 octombrie 2000, când a fost emisă OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, art. 42 din OG nr. 83/2000 prevăzând în mod expres că "art. 47 din Legea nr. 50/1996 se abrogă".
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca, în cazul în care se va admite acțiunea reclamantelor, chematul în garanție să fie obligat să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantelor.
Cererea de chemare în garanței a fost motivată de dispozițiile art. 131 pct. I din Legea nr. 304/2004 republicată, potrivit cărora "activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat", iar potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2000, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În calitate de pârât, Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivată de faptul că acest minister nu este nici ordonatorul principal de credite și nici angajatorul reclamantelor.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece prin OG nr. 83/2000 au fost abrogate dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, ridicată de acest pârât.
Prin sentința civilă nr.564 din 17 iunie 2008, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 1 septembrie 2000 - 18 aprilie 2005, ridicată de pârâtul Ministerul Justiției, a admis în parte acțiunea formulată de reclamante și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta din urmă și în calitate de chemat în garanție.
Au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea să plătească reclamantelor sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizație de încadrare brută lunară, actualizat cu indicele de inflație începând cu data de 18.04.2005 și până la data încetării activității prin pensionare, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce primilor trei pârâți fondurile necesare plății acestor sporuri.
A fost respins ca prescrisă acțiunea reclamantelor pentru perioada 01.09.2000 - 18.04.2005.
A fost respins capătul III din cerere.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele;
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 septembrie 2000 - 14 aprilie 2005 instanța a constatat că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Art. 47 din Legea nr. 50/1996 a prevăzut că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, din 10 martie 2008, pronunțată în dosarul nr. 5/2008 cu ocazia soluționării recursului în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor al prescripția extinctivă, coroborate cu dispozițiilor art. 3 alin. 1 din același act normativ "dreptul al acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat prin termenul stabilit de lege, respectiv termenul de 3 ani".
Constatarea de către ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite că acest spor se datorează de la data intrării în vigoarea a OG nr. 83/2000 nu este de natură să întrerupă prescripția, pentru că numai recunoașterea dreptului de către creditorul obligației poate să întrerupă prescripția.
Pe cale de consecință excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 septembrie 2000 - 14 aprilie 2005 este întemeiată, a fost admisă și s-a respins acțiunea reclamantelor pentru această perioadă ca prescrisă.
În schimb, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiată și a fost respinsă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 131 pct. I din Legea nr. 304/2004 republicată, activitatea instanței și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor ordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, acest minister răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Pentru aceste considerente instanța a constatat că acest pârât are calitate procesuală pasivă.
Acțiunea reclamantelor privind acordarea sportului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 14 aprilie 2005 și până la data încetării activității prin pensionare este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta a funcționat ca grefier - personal auxiliar de specialitate - în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. V până la data de 01.01.2006 când, a fost eliberată din funcție ca urmare a pensionării, situație de fapt ce rezultă din comunicarea ce i-a fost adresată de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, nr-, aflată la fila 65 dosar.
Raporturile de muncă ale reclamantei cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. V au încetat, începând cu data de 01.07.2005, dovadă în acest sens fiind comunicarea aflată la fila 61 dosar.
Art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin care s-a prevăzut sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate a rămas în vigoare și după abrogarea expresă prin OG 83/2000 pentru că acest articol a fost abrogat printr-un act normativ cu forță juridică de eficiență inferioară față de actul pe care l-a abrogat.
Rațiunea pentru care legiuitorul a considerat că acest spor se cuvine și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 este actuală, deoarece cerințele impuse de înfăptuirea actului de justiție presupun și creșterea factorilor de risc astfel încât a înțeles ca și pe viitor să mențină reglementarea sa.
În acest sens sunt și dispozițiile deciziei nr. 21/10 martie 2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Întrucât prin decizia cu nr. de mai sus s-a dezlegat o problemă de drept cu ocazia soluționării recursului în interesul legii, aceasta este obligatorie pentru instanțe potrivit dispozițiilor art. 329 (3) Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal au declarat recurs MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, precum și Ministerul Economiei și Finanțelor.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.3, 4 și 9 Cod pr.civilă, însă acestea pot fi încadrate numai în dispozițiile art.304 pct.3 și 9 Cod pr.civilă, după cum urmează:
- având în vedere disp.art.II alin.3 din OUG nr.75/2008, urmează să fie trimisă cauza spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea recursului;
- față de pronunțarea deciziei în interesul legii nr.21/10.03.2008, plata sporului de 50% este nelegală după această dată, iar instanța trebuia să facă aplicațiunea dispozițiilor art.329 pct.3 Cod pr.civilă;
- în mod nelegal prima instanță a dispus plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației în situația în care recurentul, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără baza legală pentru respectiva cheltuială;
- nelegală este și obligarea pârâtului la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința recurată, aceste drepturi neputând fi încadrate în dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976;
- în mod greșit s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, fiind îndeplinite toate condițiile legale pentru admiterea ei.
Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința instanței de fond în baza dispozițiilor art.304 pct.3 și 9 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente:
- hotărârea pronunțată de instanța de fond este nulă deoarece, potrivit OUG nr.75/11.06.2008, cauzele privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și ale personalului auxiliar se judecă în primă instanță de către curțile de apel, situație față de care Tribunalul Vâlceas -a pronunțat cu încălcarea competenței materiale;
- prima instanță nu a avut în vedere faptul că cererea formulată de către intimații-reclamanți este lipsită de interes, raportat la pronunțarea deciziei în interesul legii nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a stabilit că intimaților-reclamanți li se cuvine legal acest spor;
- în mod nelegal instanța de fond nu a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice;
- instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și nu există o legitimare procesuală în cauză, în lipsa unui raport juridic de serviciu între recurent și reclamante și de asemenea acestea nu justifică în patrimoniul lor un drept împotriva recurentului, ci numai împotriva unității angajatoare pe care pot să o sancționeze în cazul neîndeplinirii obligației legale;
- în fine, această instituție nu are nici o obligație legală prin prisma dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002, cu alte cuvinte nu are calitate procesuală pasivă.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică din recursul ambilor pârâți, care este comună, este nefondată, deoarece este adevărat că potrivit art.I din nr.OUG75/2008, cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat, potrivit nr.OG27/2006, erau de competența Curții de Apel în primă instanță, însă ulterior prin decizia nr.104/20 ianuarie 2009 Curții Constituționale, decizie care potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992, republicată, este definitivă și obligatorie, au fost declarate neconstituționale prevederile art.I și art.II din nr.OUG75/2008.
În această situație, în prezent, Curtea de APEL PITEȘTI funcționează numai ca instanță de recurs, toate dosarele aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost scoase de pe rol și trimise spre competentă soluționare acestei instanțe, în raport de dispozițiile art.3 pct.3 și art.158 alin.3 Cod procedură civilă, situație față de care este inadmisibilă casarea sentinței pronunțată de tribunal cu consecința rejudecării în primă instanță de către Curtea de APEL PITEȘTI, pe considerentul arătat mai sus.
Mai mult decât atât pronunțarea sentinței de către Tribunalul Vâlceaa avut loc la 17 iunie 2008, iar OUG nr.75/2008 a intrat în vigoare la data de 20 iunie 2008, situație față de care instanța de fond era competentă material să soluționeze cauza de față.
A doua critică, care de asemenea este comună recurenților-pârâți, este de asemenea nefondată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Pretențiile solicitate de către intimatele-reclamante nu pot înceta după intrarea în vigoare a deciziei în interesul legii pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la data de 10.03.2008, atâta vreme cât efectiv acest spor pe perioada dedusă judecății nu a fost inclus în plata drepturilor salariale.
Efectele vor înceta însă numai după includerea acestui spor, în caz contrar, intimatele-reclamante sunt prejudiciate prin neacordarea sporului prevăzut de lege. De altfel, în considerentele acestei decizii, instanța supremă a stabilit că acest spor se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.324/2001, fără a stabili și o eventuală dată de la care acest spor nu s-ar mai cuveni.
Nici următoarea critică nu este fondată și anume aceea prin care se critică sentința cu privire la admiterea capătului de cerere privind reactualizarea sumelor, deoarece potrivit dispozițiilor art.161 din Codul muncii, salariul se plătește în bani, cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul de muncă.
În art.4 al acestui text, se prevede că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Cum în speța de față prin neplata la termen a acestor drepturi s-a cauzat un prejudiciu intimatelor-reclamante, în mod legal a fost admis și acest capăt de cerere.
În fine, nici a patra critică nu este fondată, și anume aceea prin care se pretinde că în mod greșit și eronat s-a dispus de către prima instanță efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă pentru drepturile solicitate, deoarece raportat la dispozițiile art.155 din Codul muncii, potrivit cărora salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, exista obligația legală a instanței de fond ca și sporul respectiv să fie menționat în carnetele de muncă.
Ultima critică este fondată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod greșit că dispozițiile art.60-63 din Codul d e procedură civilă nu au aplicabilitate în raporturile de muncă.
Or, dispozițiile legale care reglementează drepturile izvorâte din raporturile de muncă, atât din Codul muncii cât și din legile speciale, se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă.
Potrivit art.60 din Codul d e procedură civilă, partea poate chema în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții.
Obligația de garanție poate izvorî fie din convenție, fie dintr-o dispoziție legală.
În cazul de față, obligația de garanție între instituția pârâtă și cea chemată în garanție de către aceasta există în temeiul art.131 pct.(1) din Legea nr.304/2004, republicată - privind organizarea judiciară, potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Mai mult, art.19 din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice - prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate rezultă că MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Din aceste motive, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - în calitatea sa de ordonator principal de credite - va fi obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2008, în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate în prezenta cauză.
În concluzie, cererea de chemare în garanție are interes, fiind îndeplinite condițiile cerute de legea procesuală, prin interes înțelegându-se folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă.
Astfel, interesul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este născut și actual, personal și direct, legitim, juridic.
Practic, instanța de fond, deși a obligat pe chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce primilor trei pârâți fondurile necesare plății sporurilor în favoarea intimaților-reclamanți, în mod nelegal, pe cale de consecință, nu a admis și cererea de chemare în garanție, deși, așa cum s-a precizat mai sus, erau îndeplinite toate condițiile legale.
Recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor va fi respins pentru următoare considerente.
Primele două critici au fost deja analizate în recursul celuilalt pârât, situație față de care nu se mai impune reluarea acestora.
Următoarele critici, care vizează faptul că în mod nelegal a fost respinsă cererea privind excepția lipsei calității procesuale pasive și faptul că această instituție nu ar avea vreo obligație legală prin prisma dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002 și că nu ar exista un raport juridic de serviciu între recurenți și reclamante, urmează a fi respinse pentru următoarele considerente.
Conform art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale către reclamante, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală a pârâtului.
Este reală susținerea recurentului în sensul că între el și reclamante nu există raporturi de muncă, atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantelor având-o cei doi pârâți. În considerarea acestui fapt de altfel recurentul nici nu a fost obligat să achite drepturile salariale reclamantelor, ci doar să aloce fondurile necesare achitării acestora.
Este de remarcat că nici în acțiune și nici în sentința civilă recurată nu se face vorbire de existența unor pretinse raporturi de muncă între recurent și intimatele-reclamante, iar calitatea procesuală pasivă a recurentului nerezultând dintr-un raport de muncă, ci doar din dispozițiile legii și anume art.19 din Legea nr.500/2002 și nr.OG22/2002.
În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare, calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparține celui obligat în raportul juridic dedus judecății și față de care se poate realiza dreptul subiectiv civil afirmat prin acțiunea introductivă.
Astfel, cum în mod just a reținut instanța de fond, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în baza titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale era absolut necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite, operațiune ce nu poate fi realizată decât cu concursul direct al recurentului, obținut prin pronunțarea sentinței de față.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, în baza dispozițiilor art.312 și 316 Cod pr.civilă, precum și în baza disp.art.291 din Codul muncii, va admite recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și va modifica în parte sentința în sensul că va admite cererea de chemare în garanție formulată de recurentul-pârât.
Va menține în rest sentința recurată.
Va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.564 din 17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimați fiind, domiciliată în Rm.V,-,.4,.D,.16, județul V, domiciliată în Rm.V,-,.4,.D,.16, județul V, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești, județul A și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, Rm.V, județul
Modifică în parte sentința în sensul că, admite și cererea de chemare în garanție formulată de recurentul-pârât.
Menține în rest sentința recurată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, Rm.V, str.G-ral nr.17, județul V, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./18.11.2009
EM/10 ex.
Jud.fond:
-
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
