Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1718/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1718/2009-
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamanți, )., G, R, și -toți cu domiciliul procedural ales în O, PARCUL, nr. 10, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, PARCUL, nr. 10, județul B, TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O, PARCUL, nr. 10, județul B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5, STR. -, nr. 17 și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, str. - -, nr. 1-3,împotriva sentinței civile nr. 260/LM din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, prin registratura instanței, la data de 25.11.2009, intimatul pârât Ministerul Justiției, a depus o prin care solicită, comunicarea motivelor de recurs, motive ce de altfel i-au fost comunicate, aspect ce rezultă din fila 55-dosar recurs nr- al Curții de Apel Oradea, constatându-se că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
INSTANȚA, respinge cererea formulată de către intimatul pârât Ministerul Justiție, deoarece motivele de recurs au fost comunicate și rămâne în pronunțare, asupra recursului.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.260/LM din 19 martie 2008, Tribunalul Bihora respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, G, R, și cererea de intervenție formulată de, și în contradictoriu cu pîrîții Ministerul Justiției din B, Curtea de apel Oradea, Tribunalul Bihor -O, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B,fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, s-au formulat excepții de lipsa calității procesuale pasive de către Ministerul Economiei și Finanțelor, excepție ce a fost apreciată ca nefiind întemeiată: acest minister fiind cel care elaborează proiectul bugetului de stat, rectificările de buget, în baza propunerilor ordonatorilor de credite.
Excepția în același sens a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, a fost reținută de prima instanță ca întemeiată, el avînd competența materială de a se pronunța cu privire la acte de discriminare.
În sarcina lui nu se pot pune obligații de plată.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamanții îndeplinesc funcția de personal auxiliar și art.16, al.1 din OG8/24.01.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției prevede că personalul salarizat potrivit ordonanței, beneficiază de un spor de fidelitate în raport cu vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate, calculat la salariul de bază. Art. 4,al.1 din OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției stabilește că judecători, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații - asistenți beneficiază în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat - asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personalul asimilat judecătorilor și procurorilor de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art.3, al.1, calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară.
Din examinarea dispozițiilor legale, instanța de fond a reținut că legiuitorul a reglementat acest spor a cărei rațiune este acea de asigurare a stabilității în funcție ori de fidelizare a salariaților în mod diferențiat în favoarea magistraților și personalului auxiliar, în ceea ce privește perioadele de vechime efectivă în specialitate și procentele corespunzătoare. De altfel, diferențierea făcută de legiuitor se datorează faptului că suntem în prezența unor categorii profesionale diferite care chiar dacă își desfășoară activitatea în domeniul justiției, au atribuții și responsabilități diferite, tocmai de aceea există acte normative diferite în domeniul salarizării OG8/2007 și OUG27/2006, acte care reglementează în mod distinct particularitățile ce intervin în stabilirea drepturilor salariale pentru cele două categorii profesionale, drepturi ce în mod evident nu sunt identice. Această diferențiere nu este arbitrară și este justificată de conținutul concret diferit al funcției ocupate, de pregătirea profesională diferențiată și de responsabilitățile pe care le implică cele două categorii de funcții.
Potrivit art.59 din Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lîngă acestea: stabilirea drepturilor și îndatoririlor personalului auxiliar se face ținîndu-se seama de locul și rolul acestuia în desfășurarea activității de justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate în instituțiile publice.
În vederea stabilirii cadrului legislativ ce reglementează salarizarea personalului auxiliar de specialitate, tribunalul a reținut că, legiuitorul a adoptat OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lîngă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
În ce privește personalul auxiliar,s-a reținut de prima instanță că, legiuitorul a stabilit că salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lîngă acestea, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului.
Analizând actele normative în materia salarizării magistraților și personalului auxiliar de specialitate, instanța de fond a constatat că, legiuitorul a reglementat și drepturi salariale similare pentru cele două categorii profesionale, dar și anumite drepturi specifice.
Este dreptul legiuitorului de a reglementa diferențiat modul de fidelizare a diverselor categorii profesionale din sistemul justiției, în funcție de natura diferită a funcției ocupate, complexitatea atribuțiilor specifice acesteia, nivelul studiilor, răspunderii funcției, elemente care toate determină o salarizare diferită a acestor două categorii de personal, fără a putea vorbi de o atingere a principiului egalității în fața legii.
Față de aceste considerente, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanți și intervenienți.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs reclamanții, )., G, R, și, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței, admiterea cererii, pentru următoarele motive:
-prin acordarea discriminatorie a sporului de fidelitate, reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați, ei aflându-se în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează sporul ca și pentru magistrați;
-existența discriminării directe a reclamanților rezultă din dispozițiile art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului;
-potrivit art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art.29 pct.2, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți;
-făcând trimitere la art.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei și la Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice -art.19 pct.3, recurenții reclamanți consideră că în speță este incidentă dispoziția din art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 coroborat cu art.269 din Codul muncii.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că, în mod corect, instanța de fond a reținut că diferențierea de procent se datorează faptului că în discuție se află două categorii profesionale diferite și care au atribuții și responsabilități diferite, intimatul făcând trimitere și la Deciziile nr.818, 819, 820 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurenții reclamanți au calitatea de grefieri, grefieri arhivari etc. în cadrul Judecătoriei Oradea, făcând astfel parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, drepturile de salarizare ale acestuia fiind reglementat prin Legea nr. 567/2004 și OG nr. 8/2007. Cât privește judecătorii, procurorii și personalul asimilat, drepturile salariale ale acestora sunt stabilite prin alte acte normative, respectiv Legea nr. 303/2004, OUG nr. 77/2006.
Ambele acte normative au stabilit că alături de salariul de bază, atât personalul auxiliar de specialitate cât și judecătorii, procurorii, personalul asimilat, să beneficieze de un spor de fidelitate în vederea asigurării unei stabilități în funcție, de stimulare, fidelitate, în mod diferențiat a magistraților în raport cu celelalte categorii de personal.
Nu se poate contesta faptul că cele două categorii își desfășoară activitatea în aceleași clădiri, dar prestațiile acestora sunt diferite, la fel și responsabilitățile ce decurg, fără ca acest aspect să poată fi calificat ca o discriminare, o încălcare a dispozițiilor din Codul muncii, art. 6 Constituția României, art. 16 sau art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 alin. 2 lit. e pct. 1 din OG nr. 137/2000.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurenților s-ar putea ajunge la concluzia că și celelalte drepturi salariale să fie identice, ceea ce este de neacceptat, fiind vorba de persoane care desfășoară activități diferite, care au responsabilități diferite, roluri diferite, astfel că, deși este vorba despre aceeași instituție, fiind categorii profesionale distincte, legiuitorul făcut o diferențiere raportat la sporul de fidelitate.
Față de toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, )., G, R, și -toți cu domiciliul procedural ales în O, PARCUL, nr. 10, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, PARCUL, nr. 10, județul B, TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O, PARCUL, nr. 10, județul B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5, STR. -, nr. 17 și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, str. - -, nr. 1-3,împotriva sentinței civile nr. 260/LM din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABI LĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:30.11.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:11.12.2009
47 ex.
45 com.
Data:
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
