Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 21/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 21/
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în M, P-ța - nr.48, jud.M, împotriva sentinței civile nr.1120 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru, iar reclamanta recurentă a depus note de ședință.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare în baza actelor și lucrărilor dosarului.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1120 din 27 octombrie 2009, Tribunalul Mureșa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.08.2004-23.07.2006; a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Primarul orașului M și Consiliul local M, ca prescrisă pentru pretențiile aferente perioadei 01.08.2004-23.07.2006 și ca neîntemeiată pentru restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut urătoarele:
Cu referire la excepția prescripției extinctive pentru pretențiile aferente perioadei 01.08.2004-23.07.2006, tribunalul a constatat- întemeiată, acțiunea reclamantei privind această perioadă fiind respinsă ca prescrisă.
Potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii "Cererile în vederea soluționării unu conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
S-a reținut că reclamanta a solicitat acordarea drepturilor salariale reprezentate de sporul de confidențialitate de 25% și sporul de mobilitate de 25% începând cu luna august 2004 dar a introdus acțiunea doar la 24.07.2009.
Pe fondul cauzei, cu privire la pretențiile începând cu data de 24.07.2006, tribunalul a constata acțiunea ca nefondată pentru urătoarele considerente:
Obligația de confidențialitate în cazul consilierilor juridice își are izvorul în lege și nu în vreo convenție, respectiv art.16 și art.17 din Legea nr.514/2003, care obligă consilierul juridic să respecte secretul și confidențialitatea activității sale. Această obligație se regăsește și în prevederile art.13 și art.45 din Statutul profesiei de consilier juridic.
Cu privire la clauza de mobilitate se costată că specificul profesiei de consilier juridic presupune deplasări la instanțe, instituții ale statului sau autorității publice, aceste deplasări neputând fi considerate un efort, prestație sau obligație impusă de angajator în plus față de obligațiile legale pe care le implică exercitarea profesiei de consilier juridic.
Potrivit art.60 alin.2 din Statutul profesiei de consilier juridic, consilierul juridic poate în temeiul art.25 și art.26 din Codul muncii (articole ce privesc posibilitatea stabilirii în contractul individual de muncă a clauzelor de mobilitate și confidențialitate), negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Din prevederile Legii nr.514/2003, ale art.25 și art.26 Codul muncii și ale statutului profesiei de consilier juridic reiese foarte clar inexistența unei obligații legale a angajatorilor de a acorda consilierului juridic sporuri pentru confidențialitate și mobilitate.
Astfel de sporuri pot fi stabilite doar prin negociere între consilierul juridic și angajator, nefiind interzis dar nici impus să se acorde sau nu astfel de drepturi.
Cum în speță nu s-a dovedit că prin negociere între reclamantă și angajator s-au stabilit sporurile solicitate și că angajatorul nu și-a respectat obligația convenită cu reclamanta de a-i acorda aceste sporuri, tribunalul s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea căii de atac, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii principale așa cum a fost formulată.
În drept recurenta a invocat prevederile art.299 - 316.pr.civ.; art.25, 26 din Legea nr.53/2003 și art.60 din Statutul profesiei de consilier juridic publicat în MO 684/2004.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că acordarea sporului de mobilitate și a sporului de confidențialitate sunt reglementate atât prin Codul muncii cât și prin Statutul profesiei de consilier juridic.
În fapt recurenta a invocat că are calitatea de personal contractual-consilier juridic al Primăriei M de la data de 01.12.2002. În condițiile în care a îndeplinit ambele obligații legale, respectiv, de a păstra confidențialitatea informațiilor și de a se deplasa de la sediul primăriei pentru a reprezenta interesele acesteia în instanță și la alte instituții ale statului, Primarul orașului Mar ecunoscut în favoarea reclamantei, începând cu 01.06.2009, dreptul la sporul de confidențialitate în procent de 25% din salariul de bază.
Reclamanta recurentă a apreciat, față de această recunoaștere, că pentru plata retroactivă a acestor drepturi este necesar ca ele să-i fie recunoscute printr-o hotărâre judecătorească.
Intimații pârâți Primăria M și Consiliul local M nu au formula întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.25 și 26 Codul muncii, coroborate cu art.6 din Legea 514/2003 și art.60 din Statutul profesiei de consilier juridic, pentru activitatea sa profesională, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Reclamanta recurentă a invocat decizia nr.78 din 5 noiembrie 2007 ÎCCJ pronunțată în recurs în interesul legii.
Această decizie nu face altceva decât să consolideze argumentele instanței de fond în sensul în care reglementarea drepturilor salariale ale consilierilor juridici cu statut de funcționari publici este distinctă de reglementarea acelorași drepturi vizând consilierii juridici cu statut de personal contractual. În acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerentele deciziei arătate, a reținut că: "legiuitorul face distincție între cele doua categorii de consilieri juridici sub aspectul statutului acestora cu consecințe în ceea ce privește sfera și conținutul drepturilor și obligațiilor ce le revin -; dispozițiile exprese referitoare la negocierea prestațiilor suplimentare, cu privire la alin.2 al art.60 din Statutul profesiei de consilier juridic, îivizeazăexclusiv pe consilierii juridici având statut de angajați în baza unor contracte individuale de muncă, susceptibile de negocierea unor clauze suplimentare cum ar fi clauza de mobilitate și cea de confidențialitate".
Pe tot parcursul judecării cauzei și inclusiv prin motivele de recurs recurenta reclamantă a arătat că acordarea acestor sporuri nu i-a fost refuzată niciodată și mai mult, nu a solicitat-o niciodată.
Cu alte cuvinte, reclamanta recurentă a apreciat în mod eronat că aceste drepturi trebuie acordate prin efectul dispozițiilor legale și nu prin negociere omițând însă a avea în vedere alin.2 al art.60 din Statutul profesiei de consilier juridic, dispoziție legală asupra căreia ÎCCJ a reținut considerentele arătate anterior.
Întrucât reclamanta a arătat în mod expres că nu a solicitat angajatorului acordarea acestor drepturi, Curtea apreciază că recursul acesteia este neîntemeiat.
Având în vedere cele de mai sus, și în conformitate cu prev.art.312 pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, domiciliată în M, P-ța - nr.48, județul M, împotriva sentinței civile nr.1120 din 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 19 ianuarie 2010, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
5 exp.
12.02.2010.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
