Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2111/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 2111
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA SA B, cu sediul profesional ales la - și Asociații - B,-, etaj 3,.7, sector 1 - prin administrator judiciar B,-, -7,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.2887 din 14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna G, sat, nr.143, județ P și, domiciliat în P,-,.54,.C,.1,.45, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că, urmare modificării art.36 din Legea nr.85/2006 intervenită prin Legea nr.277/2009 de aprobare a OUG nr.173/2008, cauza a fost repusă pe rol pentru ca, în contradictoriu cu părțile, să fie analizată oportunitatea menținerii măsurii suspendării judecății dispusă anterior acestei modificări sau se impune continuarea judecății - fila 15 dosar recurs.
Intimatul-reclamant având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, având în vedere disp. art.36 din Legea nr.85/2006 cu modificarea intervenită prin Legea nr.277/2009 de aprobare a OUG nr.173/2008,conform căreia nu este supus suspendării recursul declarat de debitoare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul-reclamant având cuvântul arată că a avut calitatea de șofer-fochist în cadrul pârâtei și că a fost plătit doar pentru funcția de șofer și nu și de fochist, neachitându-i-se nici orele suplimentare.
Solicită respingerea recursului.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe parata SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata diferenței de drepturi salariale rezultată ca urmare a salarizării acestora sub nivelul prevăzut în contractul colectiv de muncă (CCM) pe perioada februarie 2005 - februarie 2008; la plata drepturilor salariale de care au fost lipsiți prin neplata c/valorii muncii suplimentare (zi/noapte) prestată peste programul de lucru (muncă pentru care nu au primit compensații în bani sau ore libere) toate cu aplicarea sporurilor legale aferente și indexate cu dobânda de referință a BNR pe perioada solicitată; obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale pe toate perioada menționată (2005-2007) când reclamanții au fost folosiți pe lângă șoferi și pe post de fochiști.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost angajații pârâtei în funcția de șoferi și în toată perioada (februarie 2005 - februarie 2008) au fost obligați de conducerea unității-pârâte să efectueze constant muncă suplimentară pentru care nu au beneficiat decât într-o mică măsură de compensații legale.
Au mai arătat reclamanții că au constatat ulterior, că nici orele lucrate și evidențiate în statele de plată nu au fost salarizate la nivelul prevăzut în CCM și că orice încercare de protest pentru obținerea acestor drepturi era sortită eșecului, conducerea intimatei amenințându-i cu disponibilizarea.
Mai susțin reclamanții că intimata i-a folosit atât pe postul pe care au fost încadrați, cât și pe post de fochiști, fără a fi însă remunerați și pentru această muncă, încălcând astfel dispozițiile ce reglementează efectuarea muncii suplimentare prevăzute în Codul muncii și în CCM la nivel de ramură și de unitate.
Deși legal citată la toate termenele de judecată intimata nu a depus întâmpinare și nici nu și-a trimis reprezentantul în instanță pentru a-și exprima punctul de vedere.
În cauză, în fața insanței de fond au fost administrate probatorii cu acte și expertiză salarizare - normare.
Prin sentința civilă nr.2887 din 14.11.2008, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale cuvenite și neachitate în sume nete actualizate conform raportului de expertiză, după cum urmează: 23384 lei; 24244 lei.
De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au fost angajații intimatei conform mențiunilor din cărțile de muncă până la data de 01.02.2008 când s-au transferat la o altă unitate în funcția de șoferi, desfășurându-și activitatea la Punctul de lucru, județ
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul a stabilit în baza disp.HG nr.1766/2005 și a CCM la nivelul SC SA înregistrat la B sub nr.9002/31.10.2003, modificat prin actele adiționale încheiate în perioada 2004-2006 că în cadrul SC SA și al sucursalelor, salariul de bază minim a fost de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat care, începând cu data de 01.01.2006 a fost stabilit la 330 ron lunar pentru un program complet de lucru.
În urma expertizării foilor de parcurs, a documentelor de pontaj și a statelor de plată pe perioada mai 2005 - februarie 2008 s-au calculat orele suplimentare prestate lunar de reclamanți în cursul săptămânii, cele efectuate sâmbăta, duminica și sărbătorile legale, expertiza stabilind ca reclamanților le-au fost achitate orele de noapte efectuate.
Tot prin raportul de expertiză s-a stabilit diferența între salariul de bază cuvenit și salariul de bază încasat de reclamanți, cât și drepturile salariale cuvenite fiecărui reclamant pe perioada mai 2005 - ianuarie 2008 când au fost folosiți și pe postul de fochiști.
Având în vedere cele arătate și că prin raportul de expertiză efectuat în cauză reclamanții au făcut dovada susținerilor din acțiune instanța, în temeiul dispozițiilor 283-286 din muncii, art.128-129 din CCM la nivel de societate, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale cuvenite și neachitate în sume nete actualizate conform raportului de expertiză, respectiv lui suma de 23384 lei, iar lui suma de 24244 lei. Văzând și disp.art.274 pr.civ.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, criticând soluția ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a obligat-o la plata diferenței salariale rezultată ca urmare a salarizării sub nivelul minim prevăzut în CCM, c/val orelor suplimentare prestate, fără a lua în considerare apărările referitoare la nivelul drepturilor salariale acordate în societate.
Mai arată că prin protocolul încheiat la data de 1.03.2009 s- hotărât ca SC SA să preia prin transfer tot personalul fostei sucursale SA, cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute în CCM încheiat între SNP și, cu consecința ca tuturor salariaților să li se păstreze drepturile salariale avute la data transferului.
Totodată, mai susține că începând cu anul 2003 salariile de bază au fost stabilite conform prev.art.129 alin.4 din CCM aplicabil și protocoalelor încheiate între partenerii sociali, prin care s-au stabilit cuantumurile care se folosesc pentru stabilirea sumelor care se acordă salariaților cu ocazia producerii unor evenimente deosebite, pentru salariul minim făcându-se precizarea că nu va influența nivelele stabilite prin grilele de salarizare.
S-a solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată.
Pârâta a formulat și cerere prin care a solicitat să se ia act de faptul că prin sentința comercială nr.1786/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția VII- comercială s-a deschis procedura prev. de Legea nr.85/2006, situație în care cauza de față este suspendată de drept în temeiul art.36 din legea sus-menționată.
La termenul de judecată din 5 mai 2009, în baza disp.art.36 din Legea nr.85/2006, Curtea a constatat suspendată de drept judecarea cauzei.
La data de 22.09.2009, urmare modificării art.36 din Legea nr-, intervenită prin Legea nr.277/2009 de aprobare OUG nr.173/2008, cauza a fost repusă pe rol pentru ca în contradictoriu cu părțile să se analizeze oportunitatea menținerii măsurii suspendării judecății dispuse anterior acestei modificări legislative sau se impune continuarea judecății.
Avându-se în vedere disp. art.36 din Legea nr.85/2006 cu modificarea intervenită prin Legea nr.277/2009 de aprobare a OUG nr.173/2008, conform căreia nu este supus suspendării recursul declarat de debitoare, Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbateri.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este nefondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții și au solicitat obligarea paratei SC SA B, la plata diferenței de drepturi salariale rezultată ca urmare a salarizării acestora sub nivelul prevăzut în contractul colectiv de muncă (CCM) pe perioada februarie 2005 - februarie 2008; la plata drepturilor salariale de care au fost lipsiți prin neplata c/valorii muncii suplimentare (zi/noapte) prestată peste programul de lucru (muncă pentru care nu au primit compensații în bani sau ore libere) toate cu aplicarea sporurilor legale aferente și indexate cu dobânda de referință a BNR pe perioada solicitată; obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale pe toate perioada menționată (2005-2007) când reclamanții au fost folosiți pe lângă șoferi și pe post de fochiști.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert Curtea reține că salarizarea intimaților -reclamanți pentru perioada dedusă judecății s-a făcut cu nerespectarea disp. art. 1 din HG nr. 1766 /22.12.2005 privind cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată și a art. 128 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă la nivel SC SA înregistrat la. Mun. B sub nr. 9002/31.10.2003 modificat prin actele adiționale în perioada 2004-2006, prin care s-a prevăzut ca salariul minim de bază la nivelul acestei societăți să fie de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat.
De asemenea, în urma expertizării foilor de parcurs, a documentelor de pontaj și a statelor de plată pentru perioada mai 2005- februarie 2008, experta a concluzionat în sensul că reclamanților - intimați nu le-au fost achitate orele suplimetare prestate, fiindu-le în schimb plătite orele de noapte.
Mai reține Curtea că din aceleași înscrisuri a rezultat că aceștia au cumulat și funcția de fochist cu aceea de șofer și că nu li s-a acordat sporul de 50% prevăzut pentru cumul de funcții de disp. art. 135 alin. 1 din CCM la nivel de unitate.
Pe de altă parte, deși raportul de expertiză-refacere a fost depus la dosarul cauzei la termenul din data de 31 octombrie 2008, când instanța a acordat termen părților să ia cunoștință de conținutul acestuia, pentru data de 14 noiembrie 2009, la noul termen pârata nu a formulat obiecțiuni, arătând că nu a luat cunoștință de conținutul raportului de expertiză și solicitând acordarea unui nou termen în acest sens, cerere respinsă de instanța de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 212.pr.civ. daca instanța nu este lămurită prin expertiza făcută poate dispune întregirea expertizei sau o noua expertiză, expertiza contrarie putând a fi cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării.
Față și de prevederile art. 108 alin. 3.pr.civ. Curtea reține că neinvocarea nulității raportului de expertiză la prima zi de înfățișare după depunere și înainte de a se fi pus concluzii pe fond, atrage sancțiunea decăderii (în acest sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2197/2006 ).
În consecință, recurenta-pârâtă nu putea să supună direct, pentru prima dată, examinării instanței de recurs nemulțumirile sale față de lucrarea întocmită la instanța de fond în condițiile în care în fața acestei instanțe nu a formulat obiecțiuni referitor la modalitatea de efectuare a acestei lucrări.
Pentru toate considerente, în baza disp. art. 312.pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA SA B, cu sediul profesional ales la - și Asociații - B,-, etaj 3,.7, sector 1 - prin administrator judiciar B,-, -7,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.2887 din 14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna G, sat, nr.143, județ P și, domiciliat în P,-,.54,.C,.1,.45, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
/FA
5 ex.- 10.12.2009
Trib.P nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
