Drepturi salariale (banesti). Decizia 2112/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 2112
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul profesional ales la - și Asociații - B,-, etaj 3,.7, sector 1 - prin administrator judiciar SC, cu sediul în B,-, -7,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.3009 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în -Scăieni,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin motivele de recurs pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că, urmare a modificării art.36 din Legea nr.85/2006 intervenită prin Legea nr.277/2009 de aprobare a OUG nr.173/2008, cauza a fost repusă pe rol pentru ca, în contradictoriu cu părțile, să fie analizată oportunitatea menținerii măsurii suspendării judecății dispusă anterior acestei modificări sau dacă se impune continuarea judecății - fila 16 dosar recurs.
Curtea, având în vedere disp. art.36 din Legea nr.85/2006 intervenită prin Legea nr.277/2009 de aprobare a OUG nr.173/2008, constată că nu mai subzistă motivul menținerii suspendării și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin cotarea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 9998,2 lei din care 9550 lei drepturi salariale cuvenite și neacordate și 448,2 lei reprezentând daune materiale pentru neachitarea la termen a acestor drepturi, în raport cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei până la data de 01.02.2008 în funcția de tehnician, iar pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în bază contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentari salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr.1394/13.05.2008 a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma bruta de 9550 lei reprezentând prime de Paște și C pe perioada 2005-2007, actualizate potrivit indicelui de inflație, de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și susținând că, în mod greșit, instanța de fond a stabilit că nu există nicio dovadă la dosar privind achitarea efectiva a primelor de Paște și de C, motivat de faptul că în anul 2003, aceste prime au fost incluse în salariu și, ulterior, ele au fost menținute, iar la salariile astfel calculate, s-au aplicat indexări.
O alta critica s-a referit la faptul că și în măsura în care pretențiile reclamantului ar fi fost întemeiate, cuantumul sumei datorate, trebuia calculat în raport cu salariul de bază mediu brut pe unitate și nu în raport cu salariu mediu pe unitate, care include și sporurile.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia nr.11579/22.08.2008, a admis recursul pârâtei SC SA împotriva sentinței civile nr.1394/13.05.2008 pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a pronunța aceasta decizie, instanța a reținut că pentru anul 2003, primele de Paște și de C, au fost incluse în salariu, astfel cum s-a menționat și în numai că aceasta nu înseamnă că, începând cu aceasta dată, aceste prime rămân incluse în salariu. Presupunând că susținerea recurentei este reala, aceasta avea obligația ca în conformitate cu art.287 din muncii, să probeze veridicitatea susținerilor făcute, fapt pe care pârâta nu l-a demonstrat cu referire concretă la situația salarială a reclamantului.
Mai mult decât atât, recurenta trebuia să demonstreze și faptul că art.168 al.2 este aplicabil și pentru perioada ulterioara anului 2003, întrucât aceasta prevedere contractuală se referă exclusiv la anul 2003.
Legat de același articol al, Curtea a reținut că părțile în contract, au stabilit criteriile de determinare a cuantumului acestor prime ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut unitate, a cărui valoare concreta trebuie stabilită cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, prin negociere cu sindicatul, or în lipsa acestei negocieri, instanța de fond avea obligația administrării de probe pentru că solicitarea reclamantului s-a referit la salariul mediu brut pe unitate, care include și sporurile, critica formulată de recurentă sub acest aspect fiind corectă.
Deși la dosar recurenta a depus o adresă privitoare la valoarea salariului de bază mediu anual, Curtea de Apel a apreciat că acest înscris este insuficient pentru determinarea cuantumului corect al sumei datorate reclamantului în condițiile art.168 din, stabilind necesitatea efectuării unei expertize contabile-salarizare care, în raport cu evidentele contabile ale unității și înscrisurile de la dosar, să determine cuantumurile salariului de bază mediu brut pe unitate din luna anterioară în care trebuia efectuată plata.
Întrucât, în fața instanței de recurs nu se pot administra probe noi cu excepția înscrisurilor și constatând că, în cauză, prima instanța nu s-a pronunțat asupra fondului, ca o consecința a neadministrării de probe, s-a dispus trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanța de fond, în vederea administrării tuturor probatoriilor necesare și utile, pentru corecta stabilire a situației de fapt și, implicit, a cuantumului corect al sumei datorate reclamantului.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 3009 din 28 noiembrie 2008, Tribunalul Prahovaa admis în fond, după casare, acțiunea și, în consecință, bligat pârâta să plătească reclamantului prima de Paște 2005-2007 și C 2005-2007 conform art.168 din CCM la nivel de societate, calculat la nivelul salariului de bază mediu brut pe societate anterior lunii în care trebuia achitat dreptul, sume ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței până la data plății efective, cu ocazia executării silite.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță reținut, în esență, că pe linia deciziei de casare, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile-salarizare care să calculeze drepturile bănești cuvenite reclamantului cu titlu de prime de Paște și de C, în funcție de cuantumurile salariului de bază mediu brut pe unitate din luna anterioara în care trebuia efectuată plata și a citat părțile cu mențiunea dacă înțeleg să achite onorariul de expertiză.
La termenul din 28.11.2008, având în vedere ca niciuna din părți nu s-a prezentat și nici nu au înștiințat instanța că pot plăti onorariul de expertiză, instanța a constatat imposibilitatea administrării probei dispusă prin decizia de casare.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs pârâta criticând soluția pentru netemeinicie, invocând disp.art. 3041Cod pr.civilă rap. la art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Susține recurenta că este fundamental greșită, precum și eronată, rezolvarea cererii introductive, prima instanță nejudecând pricina, înțelegând în mod greșit ceea ce semnifică conceptual includerea în salariul de bază a sporurilor și adaosurilor de tot felul, inclusiv a primelor de sărbători, recurenta apărându-se diferit de apărările formulate în cauzele în care pârâtă a fost SC SA, aceasta nesusținând teza includerii permanente a primelor în salariu, ci a includerii primelor în martie 2003, cu valoarea unei novații, astfel că prima din element situat în afara salariului de bază devine componentă în structura sa, depunându-se la dosar înscrisuri cu o greutate probațională incontestabilă în legătură cu ceea ce înseamnă includerea, în principiu, în salariul de bază, a primelor.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul-reclamant nu formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat de pârâtă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Textul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, valabil pe perioada în discuție, încheiat între SC SA și salariați, reprezentanți de, a rămas neschimbat, prin acest articol stabilindu-se că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Faptul că în anul 2003 aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poate justifica respingerea acțiunii, câtă vreme prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale către reclamanți cuvenite pe o perioadă ulterioară, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar conținutul acestui articol a rămas același în toată această perioadă, nerenunțându-se la acest articol deși contractul colectiv de muncă a fost modificat prin acte adiționale succesive, lucru care s-ar fi întâmplat, în mod logic, dacă nu se mai intenționa acordarea suplimentărilor salariale respective pe anii următori anului 2003.
Primele de C și de Paște pe anii în discuție nu au fost incluse nici în salariul de bază al intimaților-reclamanți, pe anii respectivi, nefăcându-se o asemenea dovadă de către recurenta-pârâtă, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei, conform art.287 Codul muncii și, în plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că, în contractele colective de muncă valabile pe anii respectivi, s-ar fi menționat expres că, pentru acești ani, suplimentările de la alin.1 al art.168 privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, lucru ce nu s-a întâmplat.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu s-a făcut dovada includerii primelor respective în salariul de bază al reclamanților și pe anii în discuție, nici chiar cu titlul de novație.
În acest context, nici dispozițiile art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură invocate de recurentă, nu pot conduce la concluzia netemeiniciei acțiunii reclamanților și respingerii acesteia.
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă interpretare a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul profesional ales la - și Asociații - B,-, etaj 3,.7, sector 1 - prin administrator judiciar SC, cu sediul în B,-, -7,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.3009 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în -Scăieni,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - -
Fiind în concediu medical
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier
Tehnored.CP/SȘ
4 ex./09.12.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
