Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 303/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 303/CM
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2046 din 9 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Tulcea, cu sediul în T,-, județul T și intimații pârâțiCURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul C șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (spor 50% - personal auxiliar).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă, citația emisă către intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor la sediul din B fiind comunicată prin fax, la dosar existând confirmarea de expediere în acest sens.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că recurentul a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată la Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr-, reclamanții, -
, -, -, și, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestora în solidar, la plata sporului de stres prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, de 50% din indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 1 aprilie 2004 și până la data de 1 februarie 2007, actualizat cu indicele de inflație la data plății, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că pentru personalul auxiliar de specialitate au rămas în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 acestea fiind abrogate abia prin OG8/2007, ordonanță ce reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor.
În apărare, Ministerul Justiției a formulat întâmpinare arătând că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin nr.OG 83/2000, astfel că drepturile solicitate nu se cuvin reclamanților.
S-a mai arătat că pe parcursul timpului finalitatea modificării legislației a fost aceea de majorare a drepturilor salariale prin crearea unui nou sistem de salarizare bazat pe noi principii, rezultatul fiind majorarea substanțială a salariului prin includerea și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin întâmpinare, același pârât a mai invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 aprilie 2004 - septembrie 2004, în baza art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958.
Totodată și pârâtul Tribunalul Tulceaa formulat întâmpinare, arătând că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu sunt în vigoare, astfel că drepturile solicitate nu se cuvin reclamanților. S-a invocat totodată și de către acest pârât excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 aprilie 2004 - 30 august 2007 în baza Decretului nr. 167/1958 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
De asemenea și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 2046 din 9 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea, în solidar, să plătească reclamanților drepturi bănești reprezentând sporul de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 30 august 2004 - 1 februarie 2007 sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată referitor la pretențiile pentru perioada 1 aprilie 2004 - 29 august 2004, ca fiind prescrisă.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Tulcea să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 mai sus expuse, însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000, privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, însă, cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000, s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996.
S-au încălcat astfel dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În altă ordine de idei se reține că potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la.
Potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 500/2004 Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le dispune la guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
În același timp, potrivit art. 15 din nr.HG 93/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004.
Pe cale de consecință, a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, să aloce sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta a fost admisă și, în temeiul dispozițiilor art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 a fost respinsă cererea referitoare la pretențiile din perioada 1 aprilie 2004 - 29 august 2004.
Totodată a fost obligat pârâtul Tribunalul Tulcea, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând hotărârea recurată pentru nelegalitate prin prima motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat faptul că art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității prevedea: "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Însă, textul de lege sus-menționat a fost abrogat prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 425 din 1 septembrie 2000 și intrată în vigoare la 1 octombrie 2000, astfel cum a reținut în considerentele sentinței date și Tribunalul Tulcea.
Abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare.
Este, așadar, vorba despre o opțiune a legiuitorului, întrucât numai el are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporului sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și, drept urmare, doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați, cu singura condiție ca de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați.
Referitor la argumentul Tribunalului constând în faptul că legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în temeiul căreia a fost adoptată nr.OG 83/2000 nu prevedea abrogarea unor dispoziții din Legea nr. 50/1996, ci doar modificarea și completarea actului normativ în discuție, așa încât abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost făcută cu depășirea abilitării date de Parlament prin Legea nr. 125/2000, recurentul apreciază că este neserios, măcar din perspectiva dispozițiilor art. 60 alin. 5 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative în forma în vigoare la acea dată, ce prevedea că " parțiale sunt asimilate modificărilor de acte normative, actul normativ abrogat parțial rămânând în vigoare prin dispozițiile sale neabrogate".
Așadar, finalitatea modificării legislației nu a fost în niciun caz diminuarea drepturilor salariale ci, dimpotrivă, creșterea acestora, însă în cadrul unui nou sistem de salarizare bazat pe principii noi, prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a altor sporuri în indemnizația unică de care beneficiau reclamanții la acel moment.
În legătură cu incidența dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului, Comisia a stabilit că acest protocol nu recunoaște dreptul de a deveni proprietarul unui bun; el se aplică numai cu privire la bunurile "actuale" ale reclamantului, care nu se poate plânge de o atingere a dreptului său de proprietate, câtă vreme nu demonstrează existența lui (Lupuleț contra României, nr. 85, pag. 126).
Dezlegând noțiunea de bun în sensul art. 1 Protocolul 1, Curtea a decis cu valoare de principiu că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art. 1, în speța de față fiind în discuție un drept de creanță afirmat de intimații reclamanți, dar neprevăzut de legislația în vigoare. Tot Curtea a arătat, însă, că acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Este de reținut faptul că dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 nu vin să suplinească sau să recunoască un drept pe care legislația internă nu îl prevede.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că reclamanții au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Tulcea.
Pentru personalul auxiliar de specialitate dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Textul de lege a fost abrogat prin art. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 114 alin. 3 din Constituția României din anul 1991 (actualul art. 108 din Constituția revizuită) și cu încălcarea limitelor delegării legislative fixate prin Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
În temeiul art. 107 alin. 3 din Constituția din 1991, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale prin art. 1 lit. a pct. 1 din Legea nr. 125 din 13 iulie 2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, fără a se face vreo referire la abrogare.
Este de menționat și faptul că potrivit Legii nr. 24/2000 modificarea, completarea sau abrogarea sunt evenimente legislative care pot interveni după intrarea în vigoare a unui act normativ și sunt reglementate în mod distinct.
Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996.
În absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr. 50/1996 Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ.
Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuia prevăzută expres în cuprinsul legii de abilitare.
Abilitarea de abrogare a unor acte normative a fost acordată în mod expres doar atunci când legiuitorul și-a exprimat această opțiune (ex. art. 1 lit. a
pct. 3 din Legea nr. 125/2000 care privește abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d) din Decretul nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II, sau III de muncă).
În concluzie, abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 prin nr.OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care ea nu poate produce efecte juridice.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției privind abrogarea tuturor sporurilor din Legea nr. 50/1996, ca măsură legislativă interpretată în contextul modificării sistemului de salarizare, nu poate fi primită câtă vreme alte sporuri reglementate prin lege, cum ar fi sporul de stabilitate și sporul de toxicitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, sporul de vechime se aplică și în prezent.
Conform art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art. 1, dacă acest drept există în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției că această condiție nu este îndeplinită în speță întrucât legislația nu prevede un spor de stres pentru reclamanți, nu poate fi reținută având în vedere faptul că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea nr.OG 83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță al reclamanților există în patrimoniul acestora și poate fi ocrotit în temeiul art. 1 din Protocolul 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 331/2001.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile plenitudinii de jurisdicție.
Curtea Constituțională are în competență numai controlul de constituționalitate a dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, nu și a celor abrogate.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, referitoare la recursul în interesul legii, dezlegarea problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2046 din 9 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Tulcea, cu sediul în T,-, județul T și intimații pârâțiCURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul C șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -, Șt.
Red. dec. jud. -/25.06.2009
gref. -
2 ex./26.06.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
